Fes – modern si traditional

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Fes tarziu in noapte, dupa un drum de peste 300 de km. Pentru ca intunericul nu-mi permitea sa vad ceva prin geamul autocarului, in cea mai mare parte a drumului dintre Tanger si Fes am motait.

Obositi si dezorientati, la ora 1 eram in fata hotelului si nu ne mai doream decat odihna. Repartizarea s-a facut rapid, iar in camera, servind cina care ne-a fost adusa pe platou, am completat si formularele cu datele din pasaport cerute de hotel. Culcati la ora 2, treziti prin apel telefonic la ora 6, ne-am grabit la micul dejun pentru ca la ora 8 trebuia sa incepem explorarea orasului.

Sunt multe de spus despre aceasta lume africana cu influente franceze, contrastele sunt izbitoare, iar sentimentele noastre confuze. Fes a fost primul impact cu viata marocanilor si – recunosc – pentru mine a fost un soc.

Pana la primul obiectiv, in autocar, Ahmed ne-a povestit ca Fes, candva capitala, este unul dintre cele patru orase imperiale ale Marocului. Initial o mica asezare pe malurile raului cu acelasi nume, Fes are in prezent trei parti distincte care se intind pe dealurile din jur. La distanta de 3 km de Ville Nouvelle, partea cea mai noua a orasului prin care tocmai treceam, se afla medina, partea veche.

Construit de francezi dupa primul razboi mondial pentru a servi ca centru colonial si industrial, Ville Nouvelle are strazi largi, hoteluri, cafenele, restaurante, banci, magazine, adica tot ceea ce exista de regula intr-un oras modern. Dar nu Ville Nouvelle ne interesa pe noi, ci Fes-ul medieval, orasul fondat de Fez Idris I in anul 789 si in care de atunci nu s-a schimbat mai nimic. Stiam ca medina din Fes nu este un muzeu, ca bazarurile sale nu ofera spre vanzare doar suveniruri pentru turisti. Oamenii traiesc si lucreaza in medina, iar activitatea mestesugareasca (pielarie, argintarie, tamplarie) inseamna viata de zi cu zi a unor mesteri care folosesc inca metode foarte invechite. Spatiul mic, chiar sufocant de mic, nici nu le-ar permite deschiderea de fabrici si ateliere dotate cu utilaje noi. In medina reteaua de apa si sistemul de canalizare datand din sec. XIII nu mai fac fata. Daca amintim ca deseurile toxice sunt deversate in rau, ca vibratiile utilajelor din atelierele mestesugaresti afecteaza toate cladirile din zona (inclusiv pe cele de patrimoniu), este suficient pentru a ne forma o imagine menita sa ne pregateasca pentru ceea ce va urma.

Prima oprire a fost la Borj Nord, o fortareata datand din perioada dinastiei saadite. De langa zidurile groase, am admirat si fotografiat una dintre cele mai frumoase panorame ale orasului Fes, cu cladirile lui imprastiate pe dealuri.

Cele doua parti ale orasului vechi, Fes el Jdid si Fes el Bali, sunt legate intre ele prin Avenue des Francais.

Fes el Jdid construit in sec XIII, a gazduit resedinta sultanului. Grandios, cu spatii deschise, Fes el Jdid este foarte diferit de Fes el Bali. Fost centru administrativ si militar, Fes el Jdid gazduieste un palat regal impresionant, cu porti uriase de bronz, cu sculpturi si decoratiuni caligrafiate sau din mozaic traditional. Palatul si domeniile sale inconjurate de ziduri inalte, nu se viziteaza. Ca si ceilalti turisti, doar am admirat si am fotografiat portile si imprejurimile.

Intrarea in Fes el Bali se face prin poarta Bab Boujeloud construita in 1919, cu trei arcade si decorata cu placi ceramice traditionale. Partea exterioara este lucrata in albastru si auriu reprezentand orasul Fes, iar partea interioara in verde si auriu reprezentand Islamul.

Prin arcada principala a portii Bab Boujeloud ca de altfel din orice parte a medinei, se zareste Moscheea Kairouyine, de dimensiuni impresionante, fondata in anul 859, marita si transformata ulterior de toti sultanii Marocului. Aici a functionat una dintre primele universitati din lume, moscheea fiind si in prezent un important lacas de studiu teologic. De mentionat ca accesul non-musulmanilor nu este permis, dar ca se poate arunca o privire prin cele 14 porti.

Medresa Attarine, una dintre numeroasele scoli coranice situate in apropierea marii moschei, dateza din sec. XIV. Am intrat in curtea interioara si am admirat acest edificiu de o frumusete incredibila. Nu stiu cine ar putea descrie miile de detalii decorative, coloritul unic si meticulozitatea cu care trebuie sa fi lucrat mesterii marocani. Va las sa o admirati in pozele atasate.

Medresa Bou Inania, o alta scoala de invataturi coranice, foarte bogat decorata cu mozaic, dantelarie din stuc si lemn sculptat, este un ansamblu de cladiri folosite in trecut pentru cazarea studentilor din afara orasului. Complexitatea ornamentelor este deosebita si face din Medresa Bou Inania o bijuterie a arhitecturii marocane. Este una dintre putinele constructii religioase care se pot vizita si de catre non-musulmani.

Faptul ca orasul a fost intemeiat pe albia unui rau, a facut ca asezarea sa beneficieze de apa, ceea ce a permis construirea in timp a mai multor bazine si fantani. Se pot vedea in medina multe fantani deosebit de frumoase. Fantana Nejjarine decorata cu stuc si ceramica traditionala, o adevarata opera de arta, se afla nu departe de moschee, in Place Nejjarine, langa bazar si fondouk-ul tamplarilor.

Fes el Bali – cea mai mare medina din Fes, considerata si cea mai mare medina din lume, face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Cu cea mai veche universitate din lume, functionala continuu de la intemeierea sa din 859, centrul religios din Fes a fost denumit si "Mecca Occidentului".

Labirintul de stradute din jurul moscheii Kairouyine reuneste unele dintre cele mai bune bazaruri din Maroc: Kissaria - o piata acoperita in care se vand articole de lux (broderii, matasuri si produse din import), Souk el Henna – cu produse cosmetice traditionale si alte bazaruri cu articole de tabacarie si fierarie. Mi-au atras atentia "babouche" – pantofii traditionali purtati de majoritatea marocanilor, intr-o gama variata de culori, pentru diferite ocazii, cei pentru femei fiind chiar brodati sau impodobiti cu bijuterii. De asemenea, produsele cosmetice si parfumurile arabe de mosc si ambra, multe mirodenii etalate in cosuri, la vedere.

In medina totul este ametitor din cauza aglomeratiei, toate drumurile sunt presarate cu bazaruri, intalnesti la tot pasul magari si catari impovarati peste masura, strazile inguste sunt un amalgam de oameni, animale, marfuri si gunoaie. In acea forfota necontenita am vazut copii impletind fire de matase, pisici, carne proaspata expusa in soare, iar la o taraba – culmea – trona aninat un cap negru de camila. Acest "decor" care se altera in caldura amiezei emana un miros de neinchipuit care pe marocani nu parea ca-i deranjeaza.

Pentru ca vizitatorul nu trebuie sa paraseasca orasul fara a intelege ca medina este centrul industriei traditionale, Ahmed, ghidul nostru, ne-a condus in curti retrase si fondouk-uri (foste hanuri cu grajduri, acum depozite) care adapostesc ateliere mestesugaresti. Am vizitat ateliere de olarit, ceramica, mozaic, prelucrare a metalelor si pielarie.

Fabricarea mozaicului (zellige) este o forma de arta incurajata de sultani si regi, infiintandu-se pentru aceasta scoli speciale. Realizarile mesterilor marocani pot fi admirate peste tot: medrese, porti, fantani, cladiri, unele cu efecte fascinante, hipnotice. Ele au facut faima Marocului, iar eu am venit sa vad aceasta faima la ea acasa.

La atelierele de olarit nu poti sa nu observi frumusetea mainilor acestor mesteri. Lungi, cu miscari studiate, elegante, aceste maini transforma argila in obiecte atat de necesare.

Vopsitoriile. Am fost informati ca in Fes sunt trei vopsitorii. Am vizitat doar una si mi-a fost de-ajuns. La vopsitoria Chouaras din Fes am perceput cel mai neplacut miros din viata mea. Este ceva care-ti ramane impregnat in nari, care-ti blocheaza pentru o vreme stomacul facandu-te sa nu mai doresti sa ingurgitezi nimic si mai ales care-ti revine in memorie la simpla rostire a numelui Fes. Ce este acest miros, de unde provine el? Este mirosul pieilor proaspete de animale scufundate in urina pentru a li se conferi elasticitate. Asta este explicatia care ni s-a dat. Pentru a se incerca o atenuare a acestui miros patrunzator si neplacut, turistilor li se ofera ramurele de menta proaspata, dar... fara prea mare efect. Vopsitoriile si tehnica lor de lucru nu s-au schimbat aproape deloc din evul mediu.

Din fondouk-ul in care se strang, pielile proaspat jupuite de pe animale se transporta cu magari, catari sau chiar de oameni, in spate. Ahmed ne-a condus la un magazin aflat intr-o cladire urata, cu scari inguste, la finalul carora cineva ne astepta cu menta. Acolo, deasupra bazinelor, in mirosul ucigator, ne-a fost prezentat "fluxului tehnologic al prelucrarii pieilor".

Amplasamentul si pozitia bazinelor necesita o anumita conditie fizica pentru a lucra. Oamenii cu pantalonii ridicati, stau aplecati deasupra bailor sau chiar intra cu picioarele in vopsea pentru a inmuia si a intoarce pieile. In jur, pe cladirile urate si coscovite, se usuca piei intinse la soare. Cum sa nu miroase totul in jur? Ghidul ne-a spus ca acestea sunt locuri de munca bine platite, dar – ma intreb – cat de bine ar trebui sa fie platite pentru a ma face pe mine sa accept un asemenea loc de munca? Aflam ca vizitatorii pot fi condusi pe intervalele inguste dintre bai si ajutati sa urce pe treptele diforme pentru a fotografia, dar credeti ca am nazuit la asa ceva? Am fost scutiti de acesta noua experienta si ne-am multumit cu privelistea si fotografiile facute de pe terasa.

Magazinul oferea spre vanzare tot felul de obiecte din piele (haine, posete, genti mari, curele, portofele, perne) la preturi moderate. Dar... nu m-au tentat. Voiam sa plec de acolo cat mai repede.

Incercand sa ignor mirosurile si gunoaiele, am realizat ca am vizitat un oras de acum mai bine de 1000 de ani si am gustat putin din farmecul Marocului.

Parasind orasul, Ahmed a facut un rezumat al locurilor de neuitat din Fes folosind multe superlative si neuitand sa specifice faptul ca orasul a dobandit un plus de importanta de cand Regele Marocului Mohammed al VI-lea si-a ales ca sotie pe Salma Bennani, informatician din Fes.

Pe la iesirea din vest a orasului nou, am continuat 60 km pana la Meknes.

Trebuie specificat faptul ca Marocul are una dintre cele mai bune retele de drumuri din Africa, cu multi kilometri de autostrada, unele tronsoane fiind inca in constructie.

Urmeaza: De la Fes la Marrakech

---

VIZUALIZĂRI: 4944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI