La plimbare prin Medina din Fès

TIPĂREȘTE

În Fès, despre care am spus câteva cuvinte într-un review anterior, vezi impresii, am făcut o plimbare prin Fès el Bali (Orașul Vechi Bali, Medina).  

Medina Fès, fondată în secolul 8, este cel mai vechi cartier al orașului și una dintre principalele atracții turistice din Maroc, este una dintre cele mai vechi așezări medievale locuite și în prezent și cea mai mare zonă pietonală urbană din lume. Intrarea mașinilor este interzisă, mărfurile fiind transportate cu măgărușii, cu motocicletele sau pur și simplu de oameni. Din 1981 este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Are două străzi importante Tala’a Kbira (Strada Mare) și Tala’a Sghira (Strada Mică), străzi vag paralele dar destul de drepte, care o străbat de la Poarta Boujloud la Moscheea Al-Qarawiyyin. Din cele două străzi, apar sute de străduțe, ulițe, fundături, un labirint în care ai toate șansele să te pierzi pe care întâlnești clădiri tradiționale și monumente istorice, moschei, madrase și fântâni în a căror arhitectură se văd influențele arabe și andaluze. Fès el Bali este plin de soukuri (piețe) și bazare unde se găsesc produse tradiționale marocane, de la textile și bijuterii la mirodenii și artizanat, Medina păstrând multe dintre tradițiile și obiceiurile marocane. Este o harababură de nedescris, meșteri lucrând sub ochii trecătorilor, vânzători care duc tăvi enorme pe cap, împing cărucioare sau trag catâri și măgăruși împovărați de marfă, conduc motocicluri.  

Înainte de a pleca la plimbare voi spune câteva cuvinte despre Bab Boujloud care, situată în capătul Rue Talaa Sghira, este punct de întâlnire și loc de plecare în excursii și la aeroport. Am văzut-o prima dată când venind de la Gare de Fès mergeam la Riad Le Moucharabieh, cazarea noastră din Fès, am văzut-o apoi zilnic sau chiar de două ori pe zi fiind și pentru noi punct de plecare din Fès.

Construită în 1913, principala poartă de acces în medina veche este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională marocană. Este placată cu plăci ceramice zellige, aranjate în modele geometrice complicate ce simbolizează unitatea și infinitatea, cu plăci verzi, culoarea islamului, în interiorul Medinei, cu plăci albastre, rezentând pacea, în exterior, de aici și numele de Poarta Albastră sub care mai este cunoscută. Are arcade frumoase, grandioase și elegante, bogat decorate cu motive florale și geometrice, sculpturi fine și inscripții în arabă, ce fac din ea o adevărată operă de artă. Este cea mai faimoasă poartă din Medină și o destinație căutată de cei ce vizitează Fès.  

Am început plimbarea noastră de la Riadul unde eram cazați mergând circa 150 de metri pe până la Madrasa Bou Inania aflată pe Rue Talaa Sghira, o „Școală musulmană” al cărui nume derivă din cel al Sultanului Abu Inan Faris care a construit-o între anii 1351 și 1357. A fost dorința sultanului, despre care povestea spune că nu era foarte pios dar își dorea să ridice o madrasa care să fie cea mai frumoasă, cea mai impresionantă construcție în stilul arhitectonic și cultural din perioada Dinastiei Merinide (din secolul 14). A aruncat în râu hârtiile cu calculele proiectului spunând că ceea ce este minunat „e dincolo de calcule și nu poate fi niciodată prea scump”. Nu a făcut economii și a realizat un exemplu remarcabil de arhitectură și artă islamică, fiind una dintre cele mai impresionante școli teologice islamice.  

A fost școală islamică pentru copii de la 2 la 5 ani dar și loc de rugăciune având o moschee și o fântână pentru abluțiuni, ceea ce o face unică printre madrase. Foarte important Madrasa este vizitabilă și de non-musulmani. Este deschisă zilnic între orele 9 și 18, taxa de vizitare fiind de 20 Dh, pe site-ul fez-guide.com/Listing/the ... rasa-bou-inania se găsesc mai multe informații.  

Am ajuns la impunătoarea Intrare cu o Ușă mare decorată cu bronz și basoreliefuri și am intrat în Curtea maură placată cu marmură și onix, cu pereții clădirilor care o flanchează, o Moschee pe o latură și Școala pe celelate trei, decorați cu incrustații de lemn, și trei registre cu mozaicuri zellige complicate și detaliate, caligrafie cu fragmente din Coran și stucaturi fin sculptate. Am văzut apoi Moscheea cu Minaretul decorat cu frumoase mozaicuri și inscripții arabe, cu Mihrabul bogat decorat cu marmură, stucatură și motive geometrice complexe. Școala funcționa într-o clădire cu două nivele. Parterul era destinat Săliilor de clasă unde viitorii lideri religioși și intelectuali studiau nu numai religia ci și caligrafia, astrologia, algebra și dreptul, iar etajul găzduia Camerele studențești, așezate în jurul unei curți-grădini interioare ca cele ale unui riad, mici, simple dar funcționale, concepute pentru o viață dedicată studiului și rugăciunii.  

Ce este interesant față de tot ce am văzut prin madrasele din Maroc în curtea interioară se află un bazin mic cu apă în care se reflectă zidul cu poarta de intrare, putând fi pozat cu aparatul pus la nivelul apei. Nu pricepeam de ce se chinuiau câțiva turiști să stea aplecați și încercau să fotografieze ceva. Am făcut și eu la fel și am putut poza, mi-a plăcut ce am văzut!!

Am continuat plimbarea pe Rue Talaa Sghira circa 550 metri până la Moscheea Chrabliyine construită în anii 1340 în cartierul cu același nume, nume ce derivă din „cherbil' pantof tradițional marocan pentru femei produs în zonă. Are un Minaret înalt de circa 44 de metri decorat în stilul medieval andaluz-marocan, cu mozaicuri colorate, caligrafie și motive geometrice. L-am văzut, admirat și pozat și ne-am continuat plimbarea.  

Am mers pe Talaa Sghira circa 150 de metri până la intersecția cu Rue Zkak lahjar și după mai puțin de 100 de metri pe Zkak lahjar am ajuns în mica, dar frumoasa Place Nejjarine - Piața Tâmplarilor oprindu-ne la Fontaine Nejjarine. Este o fântână frumoasă, cea mai frumoasă fântână din Medina, cu două coloane, stucaturi, mozaicuri zellige și un acoperiș din lemn sculptat,  ridicată în al doilea sfert de secol 19, cu ani în urmă sursă de apă pentru caravanserai și oaspeții lui. Lângă ea Caravanseraiul Nejjarine, un caravanserai istoric din Fès, amenajat ca Muzeu, Nejjarine Musée des Arts et Métiers du Bois - Muzeul de artă și meșteșuguri din lemn. Muzeul este deschis zilnic între orele 10 – 17, taxa de vizitare fiind de 20 Dh.

Amenajat într-o frumoasă clădire construită în anul 1711 cu trei niveluri, muzeul este dedicat conservării și celebrării patrimoniului bogat al prelucrării lemnului din Maroc și oferă o incursiune în istoria și arta marocană a prelucrării lemnului.  

Am intrat în Curtea interioară a Muzeului cu frumoasele coloane de care odinioară se legau caii, catârii și măgarii iar pe cântarele mari negustorii își cântăreau marfa, azi cântarele sunt obiecte de decor.

La parter am văzut Specii de lemn cu mostre și informații despre copacii din Maroc, tuia, plop, cedru, argan, lămâi și lemnul lor din care artizanii fac opere de artă, am văzut și Ustensilele folosite pentru prelucrarea lui apoi am mers la etajele unde în camerele în care altă dată dormeau negustorii azi sunt prezentate exponatele muzeului. Am admirat Sculpturi rafinate din lemn de cedru, uși, ecrane și panouri de tavan cu modelele geometrice și florale complicate caracteristice designului marocan și Mobilier bogat decorat incluzând mese, scaune și cufere, mobilier pentru mirese, care combină funcționalitatea cu frumusețea, adesea încrustate cu sidef, fildeș sau argint. Am văzut Artefacte religioase cum ar fi mirbaruri (amvoane) și mărgele de rugăciune, am văzut și ascultat Instrumente muzicale lăute, tobe și alte instrumente tradiționale bogat ornamentate, frumos lucrate.

Am urcat apoi pe Terasa  de pe acoperișul Muzeului unde am descoperit priveliști asupra Medinei Fès pe care am încercat să le transpun în mai multe poze, îmi place să privesc și să pozez de sus!! Aș mai fi stat de acolo, dar mai aveam multe de văzut.  

Am plecat mai departe trecând foarte aproape de Mausolée de Moulay Idriss II loc sacru unde este înmormântat sultanul fondator în secolul 9 al orașului Fes și azi venerat, sanctificat de mulți marocani. Mausoleul a fost construit în secolul 18 și este un frumos exemplu de arhitectură marocană. Clădirea are un Minaret înalt de circa 30 de metri bogat ornat, nu am reușit să-l pozez. Este un punct de atracție pentru turiștii care se opresc la Ușa veche din lemn, cu inserții de cupru și alamă, cu ancadrament decorat cu zellige colorate. De fapt cu google maps am ajuns la el și nu vedeam nimic, erau puse tarabe ale vânzătorilor ambulanți, am întrebat și ni s-a spus că este acolo, am pozat cât și cum am putut!

De aici am mai mers circa 100 de metri pe Rue Talaa Sghira până la Al Attarine Madrasa. Construită în anii 1320 Madrasa, un exemplu deosebit de arhitectură islamică merinidă este cunoscută pentru curtea sa ornamentată și pentru decorul său bogat și armonios. Numele ei provine de la Place Al-Attarine, piața de mirodenii și parfumuri din apropiere, „al-Attarine” , înseamnând „vânzătorii de mirodenii, parfumieri” .

Are pagină pe site-ul orașului fez-guide.com/Listing/al- ... ttarine-madrasa și poate fi vizitată zilnic între orele 8 și 18 cu o taxă de 20 Dh. A fost construită ca instituție de învățământ islamic, oferind cazare pentru studenții care veneau să studieze la Moscheea și Universitatea Al-Qarawiyyin.  

Ajunși la Madrasă am admirat în voie decorațiunile ei complicate, stuc sculptat, mozaicuri zellige cu modele geometrice și culori vibrante, caligrafie arabă din Curtea centrală deosebit de impresionantă. Pereții curții sunt decorați cu frumoase mozaicuri pe care sunt inscripționate fraze din Coran iar în partea superioară a pereților se pot observa lucrări detaliate de stuc cu motive florale. Coloanele de marmură ce o înconjoară și Fântâna din marmură, impunătoare din centrul ei, alimentată de acum 700 de ani dintr-un izvor subteran o fac și mai spectaculoasă.  

La capătul curții, o Cupolă din lemn de cedru foarte decorată acoperă Sala de rugăciune, unde se poate vedea Mihrabul cu a lui indicație a direcției spre Mecca.  

Am urcat la etaj și am văzut Camerele studenților veniți să studieze la Moschee și la Universitatea Al-Qarawiyyin. Așezate în jurul curții centrale sunt mici, simple și modeste, cu mobilier de bază, pat, masă de studiu, dulap ce ofereau studenților un mediu liniștit și propice pentru studiu și reflecție. Am putut poza medina, acoperișurile și minaretul Moscheei și Universității Kairouan spre care am mers apoi.

De aici am plecat foarte aproape la Mosquée et Université Al Qarawiyyine fondată în anul 859 de către Fatima al-Fihri din orașul tunisian Qayrawan - Kairouan, studentă în Fès. Este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din lume. Am ajuns la Poarta de intrare cu o ușă deosebit lucrată, pe unde intrau doar musulmanii, era un paznic foarte vigilent. Am pozat cât am putut curtea interioară și fântâna centrală.  

Este un complex cu o arhitectură marocano – islamică ce combină elemente din diferite perioade ale istoriei marocane și include o Curte mare, deschisă, placată cu zellige, cu o Fântână centrală și două laterale și o Sală de rugăciuni bogat împodobite, cu o Bibliotecă renumită cu manuscrise rare și valoroase. Astăzi sunt studiate științele religioase și juridice islamice, cu un accent deosebit pe gramatica și lingvistica arabă clasică, pe interpretarea legii islamice.

Am plecat mai departe și am auzit bocăneli ritmice de ciocan: meșterii cuprari lucrau alături de ucenicii lor, sub ochii clienților, diverse obiecte de uz gospodăresc în Place Seffarine, „seffarine” , înseamnând „alămari, lucrătorii în cupru” . Pe o latura se află Madrasa El-Seffarine, construită în anul 1271, cea mai veche madrasă din țară, cu o arhitectură sobră și un Minaret, cu trei Săli de clasă și mai multe Camere pentru studenți. Lângă ea Biblioteca Al Qarawiyyin construită în anul 1349 care adăpostea odinioară una dintre cele mai mari colecții de literatură islamică din lumea arabă.

Ne-am continuat plimbarea mergând spre Tannerie (Tăbăcăria) Chouara, cea mai mare și printre cele mai vechi dintre cele trei Tăbăcării din oraș, renumită pentru metodele sale tradiționale de prelucrare a pieilor, neschimbate de-a lungul secolelor.  

Auzindu-ne discutând cum să ajungem la Tăbăcărie un tânăr s-a oferit să ne conducă. I-am spus că avem doar 10 Dh, atât aveam schimbat, dar a plecat înaintea noastră și vrând – nevrând a trebuit să mergem după el. A mers destul de rapid și noi după el până în Rue Chouara la intrarea într-un magazin de la al cărui etaj este asigurată vizibilitate asupra Tăbăcăriei. A chemat un vânzător și a plecat repede fără să putem să-i oferim ceva. Vănzătorul ne-a dat câteva fire de mentă și ne-a condus la un balcon de unde se vedea Tăbăcăria. Am văzut, am pozat și am coborât pentru a merge la Magazinul nr. 10 unde am primit menta de acces în magazin și am urcat la balconul de la etajul 4 de unde Tăbăcăria se vedea și poza mult mai bine.  

Am văzut Vasele mari de piatră așezate unele lângă altele ca celulele într-un fagure, pline nu cu miere ci cu un amestec de urină de vacă, var nestins, apă și sare în care se pun pieile de oaie, capră, cămilă sau vacă ca să se dizolve părul sau resturile de carne și grăsime de pe ele. Puse apoi în alte Vase cu soluții de apă și găinaț de porumbel pieile devin maleabile și absorbante și sunt pregătite pentru vopsire. Urmează Vasele de vopsire pline cu pigmenți naturali, roșu obținut din mac, galben din turmenic, verde din mentă, portocaliu din henna, maro din lemn de cedru. Mai nou, acești pigmenți sunt astăzi înlocuiți cu vopsele sintetice dispărând caracterul „bio integral” al Tăbăcăriilor. Pieile vopsite sunt vândute meseriașilor care le transformă în diverse produse, haine, încălțăminte, genți. Este o experiență deosebită, interesantă și plăcută, singurul inconvenient fiind mirosul neplăcut degajat de „ingredientele bio” folosite, dar firicelele de mentă și-au făcut datoria.  

Am coborât în magazinul cu tot felul de articole de piele, le-am privit, analizat și admirat, mi-a plăcut o geantă, am vrut să o cumpăr dar mi s-a părut prea scumpă. Vânzătorul a scăzut prețul la jumătate, dar tot era prea mare, așa că am renunțat și am părăsit magazinul. Mai târziu am cumpărat, de la un magazin în Chefchaouen aceeași geantă la jumătate din cel de-al doilea preț.

Ne-am continuat plimbarea și după circa 150 de metri ne-am oprit în Place Lalla Yeddouna un centru comercial și social ce datează din secolul 12, reabilitată de curând cum arăta în urmă cu sute de ani. Este înconjurată de numeroase bazaruri și magazine tradiționale, unde se vând textile, bijuterii, produse artizanale.

Trecuseră peste 5 ore de când plecasem de la Riad așa că am revenit pe Rue Talaa Kebira și ne-am continuat plimbarea circa un kilometru spre celalalt capăt al ei, până la Restaurantul Al Oud pentru o pauză mai mare, vezi impresii.  

După circa o oră, cu forțe proaspete, am plecat spre Riadul unde eram cazați aflat la circa 150 de metri, dar ne-am oprit la Moorish Travel Agency, unde ne-am întocmit programul pentru următoare două zile, poate alte povești.  

Pentru mine plimbarea prin Fès, de fapt prin medină a fost foarte plăcută, am văzut cele mai importante obiective turistice. Cumpărături am făcut în altă zi când am venit mai devreme din excursie. Pentru doritori recomand încă o zi de vizitat și în afara medinei, Palais Royal, Place des Alaouites, Jardin des Alaouites, Borj Nord și Fortul sunt închise iar la Mormintele Merinide se poate ajunge pentru vedere asupra medinei. Zidurile medinei le-am văzut din mașină și microbuz, sunt imense, poate merita și o plimbare pe lângă ele așa cum am făcut în Meknes și puțin prin Marrakech. De fapt așa îmi propusesem de acasă dar am hotărât să merg în două excursii și atât am reușit să văd.  

Medina din Fes mi-a plăcut foarte mult, are multe străduțe, dar dacă știi ce trebuie să vezi și ordinea lor te poți descurca fără probleme. Mi s-a părut vibrantă la fel ca cea din Marrakech cu multă lume, mulți turiști. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI