Festivalul Pastravului [Ciocanesti, Suceava]

TIPĂREȘTE

Pastravul, ridicat la rang de rege

Cand am planuit sa ne petrecem concediul in Bucovina, nici macar nu auzisem de comuna Ciocanesti. Imi facusem un plan de vizitare a manstirilor din zona, eram intristata ca nu prindem festivalul medieval de la Suceava (incepea dupa ce plecam noi spre casa), si despre Ciocanesti ne-am interesat de la gazda noastra din Frumosu, localitatea unde am stat 8 zile.

Atat de frumos ne-a vorbit in dulcele grai bucovinean despre targ, ca merita sa mergem sa vedm traditiile locale, sa mancam pastrav, sa vedem cum sunt obiceiurile pe aici, incat ne-am urcat in masina, si nu am regretat deloc alegerea facuta.

Drumul pana in comuna este nemaipomenit-in primul rand, tocmai s-au terminat lucrarile de renovare a soselei (incepand de la Gura-Humorului. pana dincolo de Campulung-Moldovenesc), serpentinele ne insotesc la tot pasul (pe partea dreapta se inalta semet muntii Rarau, iar pe stanga se afla Obcinele Feredeu si Mestecanis), trecem chiar si prin pasul Mestecanis. Comuna Ciocanesti se afla pe malul stang al Bistritei si se deosebeste de celelalte comune prin casele pictate, ceea ce-i confera un aspect de basm.

Am descoperit aici traditia la ea acasa: incepand cu mestesugarii care lucreaza in lemn, cu cei care incondeiaza oua sau fac masti, pana la pregatirea in fel si chip a pastravului. Din pacate, nu am putut sa ma infrunt din bunatati, pentru ca era asteptat preotul pentru a sfinti toate bucatele pregatite, iar asta dura, pentru ca ne aflam pe 15 august si tocmai se sfintea o biserica din zona. , cu hramul Sfintei Marii

Acest festival a fost o mandrie pentru localnici, pentru ca s-a pregatit cel mai mare bors de pastrav din tara (estimau gospodinele ca era suficient sa potolesca paplilele gustative ale 1000 de oameni), cea mai mare mamaliga dar si pentru concursul de pescuit.

Nu suport ciorba de peste dar acum as fi gustat, mai ales ca am stat pe langa imensul cazan de pregatire cam 2 ore, doar-doar o aparea primarul si preotul pentru a putea servi borsul. Dar, spre nenorocul nostru, asteptarea a fost destul de lunga, iar cei cu care eram nu mai puteau astepta in picioare, asa ca am plecat cu un gol in stomac si cu dorinta secreta de a reveni la anul pentru a servi din bors-daca l-o mai face!

Cu siguranta, daca revin, am sa raman si o noapte in comuna-mai toti de acolo au pensiuni-, mai ales ca vreau sa vad focul de tabara si tot ritualul care se tine, cu flacai care coboara de pe un deal din apropiere cu torte aprinse!

Singurul minus al festivalului-de fapt e problema nationala!!! -lipsa toaletelor; exista una, ecologica, dar cine avea curajul sa o foloseasca, cu atata lume in jur care o folosise anterior?

---

VIZUALIZĂRI: 5190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI