Cazanele Dunarii - unul din cele mai frumoase locuri din Romania

TIPĂREȘTE

Vroiam sa vizitez un loc nou, in Romania, care sa ma impresioneze cu natura lui. Astfel, cu harta pe desktop am scanat repede tarisoara noastra frumoasa si am identificat doua obiective care se incadrau in dorintele mele : Delta Dunarii si Cazanele Dunarii. Despre cazanele Dunarii nu stiam cine stie ce si ce era mai interesant e ca nici multi alti cunoscuti nu stiau; asa ca decizia a fost simpla si am hotarat prin aprilie 2010 o excursie de 4 zile in aceasta zona. Recunosc ca am avut ceva retineri datorita traseului ce trebuia sa il urmez Bucuresti - Pitesti - Craiova - Turnu Severin - Orsova. Bucata de drum dintre Pitesti si Craiova mi se pare una din cele ma dificile, plictisitoare, periculoase din cate drumuri am batut eu... poate am avut ghinion si am prins mai mereu ploaie, ceata, ninsoare sau poate chiar e un drum nasol.

Am trecut totusi peste acest impediment si m-am inarmat cu mult curaj pentru cele 6- 7 ore pe care trebuia sa le petrec la volan si am inceput sa caut cazare... si am tot cautat... si tot cautat... pentru ca, spre surprinderea mea oferta de cazare in zona e destul de bogata. Nu eram pretentions si ma multumeam cu putin, dar daca am de unde sa aleg de ce sa nu aleg :) Intr-un final am selectat 3 pensiuni : 13 septembrie Eselnita, Steaua Dunarii Eselnita si Melba - Dubova. Plecarea ar fi fost cam intr-o saptamana. Fericit am inceput sa sun pentru rezervare si nefericit am fost cand nu am gasit niciun loc liber la niciuna din pensiunile selectate. Am fost foarte surprins dar m-am reorientat si in criza de timp am ales Pensiunea Iulia din Eselnita, o alegere buna. Drumul de care ma temeam l-am parcurs fara probleme, dar cu siguranta nu este unul placut si dupa vreo 7 ore de mers am ajuns la pensiune.

Pensiunea este draguta asezata fix pe malul Dunarii, toate camerele avand vedere catre malul sarbesc. Camerele sunt micute, curatele, cu Tv, baie in camera, una peste alta sunt ok raport calitate pret. Proprietarii mi s-au parut oameni simpli, de viata, haiosi dornici sa ajute. Chiar daca nea Ion (parca asa il cheama) era un om mai vesel caruia ii placea sa mai petreaca seara, acest lucru nu te impiedica sa ai un sejur relaxant, bineinteles daca si tu esti sociabil, ai simtul umorului si esti deschis sa comunici cu oameni noi. Tot timpul cand am cerut ceva doamna a fost foarte amabila si ne-a pregatit intotdeuna felurile dorite de macare pe care le-am servit fix pe pontonul pensiunii deasupra Dunarii. Si acum am in minte micul dejun delicious cu oua, dulceata de zmeura, branza de vaca... productie proprie.

Intr-una din zile am comandat pentru cina un bors de peste. Tin sa va spun ca dintotdeuna eu am confundat borsul cu saramura... nu stiu de ce... astfel eu am comandat bors... dar eu asteptam saramura... si mare ne-a fost mirarea cand in farfurie a aparut frumusete de bors - nu stiu cum dar am reusit sa ii induc aceleasi asteptari si partenerei :). In fine a fost delicious si toata lumea a fost multumita.

Revenind acum la zona - intr-un cuvant e magnifica. Muntii ce delimiteaza Dunarea, linistea locului, casutele aruncate ici colo dau o senzatie de multumire sufleteasca si de calm. Obiectivele turistice sunt putine : Manastirea Mraconia, Manastirea sf Ana din Orsova (dintr-un motiv care imi scapa nu am poze dar imi aduca aminte de curtea foarte frumos ingrijita si de panorama asupra Dunarii), Sculptura lui Decebal si vreo doua pesteri la care poti ajunge cu barca pe Dunare. Nu am sa vorbesc depre aceste obiective, le puteti admira in poze. Bineinteles, mai poti face drumtetii pe muntii din jur in cautarea viperelor care sunt destul de multe in aceasta zona din cate am inteles dar acest lucru periculos :) nu mi-a trezit interesul.

Referitor la pesterile pe care le poti vizita cu barca sunt destul de interesante daca ai noroc si apa este mare pentru ca intri pe o parte din munte si iesi pe cealalta. Cred ca e o senzatie faina, dar noi nu am experimentata-o pentru ca apa nu era sufficient de mare. Oricum, plimbarea cu barca pe Dunare nu trebuie ratata fiind dupa parerea mea ce mai misto activitate cand te afli in zona. Oferta este bogata, fiecare pensiune dispune de o ambarcatiune proprie care de poate rasfata pentru un pret correct. In situatia in care nu sunteti pretentiosi si nu vreti sa fiti plimbati cu un cataram luxos puteti opta pentru o plimbare la comun cu alti turisti cu o barca simpla, cu motor nu cu vasle, care pleaca fix de sub podul unde se afla sculptura lui Decebal, varianta cea mai simpla si mai ieftina.

Pe langa cele mentionate mai sus puteti petrece o zi la Baile Herculane, celebra copie ruina a frumoasei statiuni Karlovy Vary, dar daca ati vazut originalul copia nu are cum sa va impresioneze.

O alta atractie a zonei, pe care am identificat-o inainte de plecare, este rezervatia naturala Cheile Nerei. Aveam o zi rezervata pentru explorarea acesteia si in urma studierii in detaliu a hartii acesteia am decis (nu imi dau seama nici acum pe ce criterii) ca vom aborda rezervatia din punctual de plecare Sasca Montana. Pentru a ajunge la acesta localitatea trebuia sa parcurgem vreo 60 km daca nu ma insel, drumul trecand prin Moldova Noua. Am plecat dis de dimineta la drum spre Moldova Noua... imi suna mie bine asa Moldova Noua... ma si vedeam la o terasa savurand o cafea fortifianta :)... pe un drum plin de gropi, aproape impracticabil. Dupa ce am trecut de Manastirea Macronia a urmat o portinune de drum neasfaltat care era aproape sa ma convinga sa ma intorc... dar nu am facut-o si bine am facut. Dupa cativa km a aparut ca din senin o sosea perfecta, o sosea asemanatoare cu cele de coasta din italia, incredibila. In stanga era Dunarea, foarte aproape in stanga iar in dreapta muntii... in fata cat vedeai cu ochii apa si munte. Si peste toate astea cel mai bun lucru posibil... nu circula nici o masina... eram singuri intr-un cadru feeric pe o sosea perfecta.

Curbele erau domoale, dupa cum se arcuia Dunarea si nu pot sa nu recunosc ca viteaza de croaziera a crescut foarte repede la 150 - 160 - 170 Km/h. Pe alocuri sunt amenajate parcari pe malul Dunarii prevazute cu leagane, in care te poti relaxa si admira privelistea din fata ta. Dupa acest deliciu am ajuns in Moldova Noua... un oras gen Zimnicea... o ruina totala in care saracia striga din toate puterile ei. Mergand spre drumul indicat catre Sasca Montana ajungem pe un drum forestier, dar de aceasta data fara speranta in vreo minune de sosea caci urca direct in munte. Cum nu vroiam sa renunt chip la cheile mele am ocolit vreo 30 de Km pe un drum asfaltat ajungang la un punct vamal cu Serbia unde parea o atmosfera de anii 90 cu multe masini, bisnitari si marfa de contrabanda. Intr-un tarziu am ajuns in localitatea Sasca Montana, un sat de munte oarecare, unde totusi era o pensiune si un punct de informare pe geamul caruia era un A4 vizibil scris cu pixul - Concediu de Odihna. Super... era in jur de 15.00 si a trebuit sa accept ca nu pot vizita cheile Nerei in aceasta excursie si ca trebuie sa aloc alt sejur pentru acest lucru. Dar ca o aroganta finala am hotarat sa cobor pe drumul forestier care m-a intors din drum in Moldova Noua, acesta fiind considerabil mai scurt. Vreau sa va spun ca am intalnit pe acest drum, intr-un satuc, lumea stransa la fotbal pe terenul din comuna... asa ceva nu am mai vazut si nu cred ca voi mai vede vreodata... terenul de fotbal nu avea forma plana ci avea forma unei jumatati de sfere in care centrul terenului era in partea de sus... tare amuzant.

Trecand peste acest aspect si dupa ce am trecut cu bine cei 15 - 20 km de drum forestier am ajuns inapoi in Moldova Noua unde bucuros fiind de asfalt (plin de gropi de altfel) rulam cu viteza de 62 Km/h. Ce sa vezi... ma opreste Politia Romana ca am fost surprins de radar... erau doi baieti tineri care pareau destul de intelegatori, le-am vorbit frumos. le-am explicat ca aveam doar 60 km /h dar degeaba... m-am ales cu amenda spunandu-mi ca nu au mai dat o amenda de viteza de foarte mult timp, ca pe localnici ii cunosc si ca nu au cum sa ma scape pe mine cu numere de B. Un incident minor dar care a durat ceva timp, pentru ca au avut mari probleme cu procesul verbal, atat de mari ca la un moment dat le-am propus sa il scriu eu.

Apoi a urmat drumul perfect inapoi catre Eselnita si a doua zi plecarea spre casa. Cat priveste Cheile Nerei am aflat ulterior ca accesul se face prin apropiere de Herculane si nu prin apropiere de Timisoara cum am incercat eu :)

Cazanele Dunarii - un loc unic in Romania ce nu trebuie ratat!

---

VIZUALIZĂRI: 4169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI