Spectacolul mării la Chania, sau o plimbare pe faleză...

TIPĂREȘTE

Că îmi place marea... deja știți... că îmi plac culorile ei, v-am spus... că încerc să găsesc unde e mai frumoasă, mai albastră și mai spectaculoasă? Știți și asta dacă ați citit deja rw cu marea. La Chania, în Creta, unde am fost în 2016, vezi rw, cu siguranță marea oferă un adevărat regal, un adevărat spectacol! Parcă niciunde nu am văzut marea mai fascinantă, mai dezlănțuită, mai albastră, ca acolo...

V-am mai spus în articolul în care căutam împreună cea mai frumoasă insulă, că voi scrie despre locurile speciale, din diferitele insule pe care le-am văzut, care m-au făcut să vibrez, să simt mai puternic, mai aprins spiritul grecesc. Unul din aceste locuri, magnific, pe care nu trebuie să- l ratați sub nici o formă este chiar acolo, portul din Chania, cu orașul vechi. Despre port se spune că ar fi unul din cele mai frumoase din marea Mediterană. Farmecul l-am văzut, l-am simțit, sper să vi-l transmit și vouă!

Am pornit cu mașina închiriată, dimineața devreme din Koutoulofari, de lângă Hersonissos, unde am avut cazarea, vezi rw, cu destinația nord-vest spre Chania. Distanța de cca 180 km, nu ar fi o mare problemă, se merge destul de bine pe autostradă, nu atunci însă când tu ai vrea să oprești și aici și acolo să faci poze. În plan era să oprim în Rethimnon, doar că la dus am ratat intrarea în oraș, ne-am zis nu-i nimic, oprim la întoarcere.

Nu a fost să fie nici la întoarcere, timpul nu ne-a mai permis, fiind deja târziu, iar noi ne grăbeam să ajungem la Knossos. Totuși distanțele sunt mari, mai ales atunci când totul este contratimp. Bine că drumul este bun, frumos, de multe ori pe marginea mării, dar de cele mai multe ori, sub protecția stâncilor golașe, mărețe ale munților Albi, Lefkas Ori, pe măsură ce ne apropiem de Chania. Oriunde ar fi, tufe bogate de leandri albi și roșii, "îmbracă" cele două părți ale șoselei.

Poate când vom mai merge o dată ne vom caza în jurul Chaniei, urmând să recuperăm tot ce n-am putut vedea atunci. Un mare regret a fost Balos și Elafonissi, dar și Falasarna, mai ales apusul din Falasarna. Și aici în apropiere de Chania, cu teama de a nu rata intrarea, am luat-o mai repede la dreapta și am ajuns în micul port-orășel, Souda, ulterior aflând că este și un port militar, bază navală NATO, dar tot aici vin și ferry-urile dinspre Pireu. Spitalul militar l-am văzut, peste tot erau atenționări să nu se facă poze. În port era oprit un vas mare de croazieră, pe care l-am admirat și noi. Golful Souda este unul din cele mai frumoase și romantice locuri, recomandat de toate ghidurile, pentru o vizită și o plimbare până pe insulițele din jur unde sunt niște ziduri fortificate.

Mai departe am mers de acolo din port, pe drumul vechi, oarecum paralel cu autostrada. La nici 7 km intram deja în Chania. Foarte frumos orașul, primul impact, dar foarte aglomerat însă la ora aceea, pe la orele prânzului, ne-am învârtit destul de mult în căutarea unei parcări, mai precis a unui loc, că parcări am găsit, loc - ioc...

Am văzut mare parte din orașul modern doar din mașină, cu clădiri frumoase, multe biserici, magazine de firmă, sau simple, terase, cafenele, era o forfotă mare chiar dacă era în timpul siestei. Se vede treaba că este un oraș care nu ”doarme”.

Am ajuns până în capătul cel mai vestic al orașului, aici găsisem parcare, chiar și locuri libere, free, ne-am dus la mare, pe țărm, am admirat întinderea nesfârșită... neliniștită... doar că ne-am dat seama că de aici nu puteam ajunge în portul vechi, era mult prea departe de mers pe jos. Deci, ne-am întors, plimbându-ne iar de câteva ori pe lângă port, până am zărit o mașină ce pleca de pe o străduță lăturalnică. Ura!! , ne-am ”înfipt” și noi, acolo, bucurându-ne ca niște copii. :))

Apoi am luat-o frumos la pas, din capătul vestic al portului vechi, pe faleză, admirând spectacolul fascinant al mării... Chiar în marginea falezei un mic foișor, tare drăgălaș, nimerit pentru a sta puțin la umbră și a putea privi marea. Un porumbel tocmai poposea pe un gard de sârmă... sau poate doar își căuta perechea... Puțin mai încolo o fântână arteziană, cu un design modern, cu o mână întinsă din apă, oferă un spectacol frumos și o senzație de răcorire în căldura amiezii.

În dreapta, ziduri puternice, de apărare, înconjoară orașul vechi, ca o cetate. Mergem pe lângă el, spre Fortul Venețian. Băncuțe cu vedere spre mare, oameni plimbându-se de mână, porumbei, un decor romantic, mulți fotografi, tineri care-și fac selfiuri, soare, căldură, floricele colorate în tufe bogate, leandrii roz, cu flori mari și parfumate, briza mării... Un spectacol desăvârșit! De privit, de admirat... de pus la suflet, acolo într-un colțișor... în sertarul cu amintiri... marea cum își schimbă culoarea în funcție de razele soarelui, ba mai verzuie, ba mai albastră... cu valuri, cu spume...

În față farul, este tot mai aproape, bărcuțe se plimbă în jurul lui, purtate de valuri, iar noi dăm ocol zidurilor masive.

În stânga, peste mare, se vede Moscheea Ienicerilor, Kucjk Hassan, cea mai veche clădire otomană din Creta. A fost construită în 1645, atunci când turcii au capturat Chania. Minaretul s-a distrus în urma bombardamentelor din al doilea război mondial și nu mai funcționează ca moschee din 1923. De atunci ea a fost renovată, acum clădirea folosind în cu totul alte scopuri, turism, cafenea, restaurant, expoziții. În dreapta, cum înaintăm pe faleză, clădirea roșie, de după fortificații, este Muzeul Maritim. A fost fondat în 1973, lângă Cetatea Firkas. Colecția muzeală cuprinde exponate- modele de nave, instrumente nautice, fotografii cu vase de război, nave antice, toate exponatele clasificate cronologic de la epoca bronzului până astăzi.

Câteva cuvinte despre Chania, ca o scurtă istorie și prezentare. Ca de obicei ne ajută prietena Wikipedia. Se pare că Chania, Χανια, datează încă din perioada neoliticului, iar primele așezări fortificate au apărut în jurul dealului Kastelli, din sec III Î. Hr. Pe rămășițele zidurilor vechi, au fost făcute apoi, fortificațiile bizantine în sec. VI- VII, după Hr. ca protecție împotriva atacurilor arabe.

Timp de trei secole, cât a durat ocupația venețiană, (1205-1669), amenințarea otomană a fost tot mai aproape așa că venețienii, au construit fortificații masive în jurul orașelor Chania, Rethimnon, Heraklion. Arhitectul militar Michele Sanmicheli a început o lucrare vastă cu cetatea Chania, începând din 1538, lucrare care a durat cca 20 de ani. S-au făcut atunci ziduri de 6 km lungime, înconjurate de șanțuri de 60 m lățime și 15 m adâncime, ziduri înalte de 20 metri. Multe din ele vizibile încă și astăzi.

Șase bastioane întăreau fortificațiile, iar zidul avea trei porți. Cetatea Firkas, sau fortăreața Firkas s-a construit în 1620, pentru a proteja intrarea în port. Dacă ar fi existat pericol de atac, portul putea fi închis cu un lanț ce lega cetatea Firkas de fundul farului. În interiorul cetății erau cazarmele venețienilor, cisterne și depozite de arme și muniții.

Tot Wikipedia ne mai spune că aici în 1913, s-a sărbătorit uniunea cu Grecia, atunci steagul otoman a fost dat jos și înălțat steagul alb cu albastru pe turnul din cetatea Firkas. Se impune să vă povestesc acum câte ceva și despre far; se spune că a fost construit inițial la sfârșitul sec. al XVI-lea, pentru a proteja portul, împreună cu zidurile fortificate aflate în prelungirea farului. S-a prăbușit în timpul ocupației otomane și a fost reconstruit între 1824-1832 sub forma unui minaret.

Farul modern sau egiptean, s-a surpat în timpul celui de-al doilea război mondial. I se mai spunea egiptean, din cauza faptului că atunci când s-a refăcut, Chania era sub ocupația trupelor egiptene ce îi sprijineau pe otomani în lupta împotriva creștinilor rebeli. Ceea ce vedem noi azi, este urmare a reconstrucției din 2005, păstrând totuși baza venețiană, cu Leul Sf. Marc, sculptat pe ziduri.

În partea estică a portului găsim clădirile Arsenali, docuri, șantiere navale, de reparații, cunoscute pe vremuri și sub numele de Docurile lui Moro, construite în 1607. Grand Arsenal, cele mai vaste clădiri, importante depozite, în timpul ocupației turcești este înălțat cu un etaj, apoi devine școală creștină, iar ulterior spital. Până în 1941 a fost și sediul primăriei din Chania, apoi s-a distrus parțial în urma bombardamentelor, fiind refăcut din nou în 1997, acum găzduind evenimente, expoziții, Centrul de Arhitectură mediteraneană.

Bazinul vestic al portului este frumos amenajat cu terase, cafenele, băncuțe cu vedere spre mare, seara îmi pot doar închipui o plimbare romantică cu trăsura pe faleză la lumina felinarelor... Poate o dată seara... în lumina lunii... :p

Sigur că pe lângă tot ce v-am povestit, Chania înseamnă mult mai mult. Mai sunt atâtea obiective de văzut. Eu doar atât am putut vedea atunci, în mica noastră vizită, așadar nu o să vă povestesc despre ce ați mai putea vedea, vă las să le descoperiți singuri, sper și eu că la o eventuală nouă vacanță în Creta, să fiu cât mai aproape de partea vestică că s-o pot explora mai bine.

Ca o recomandare, portul cu toată zona veche a orașului este superbă, n-o ratați! Vă las să vedeți pozele, să admirați nuanțele incredibile ale mării... V-am ”înnebunit” cumva cu marea? Atunci vă spun doar un citat din Nikos Kazantzakis, scriitorul celebru, născut în Creta, care iubea acestă insulă:

Webmaster, o rugăminte, pe mine marea mă îndeamnă la visare și iubire, așa că aș dori o melodie despre iubire și mare... sau invers... :)

https://youtu. be/jjJO31HPRhY

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 4344 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI