Creta - prima intalnire

TIPĂREȘTE

Creta – leaganul civilizatiei europene cantata in Legendele Olimpului, este cea mai mare dintre insulele Eladei si a 88-a insula a lumii. Ratacind prin insulele mai micute ale Greciei, abia cand am ajuns in Creta, am constientizat dimensiunea acesteia: 260 km lungime, 60 de km latime si un tarm intins pe 1046 de km. Comparand-o cu suratele ei din arhipeleagul Ionicelor sau cel al Sporadelor, pare un gigant iar pentru un doritor de cunoastere si plimbare tihnita prin tinuturile acestea, e nevoie de multe concedii pentru a-i simti esenta si a-i savura unicitatea.

Noi am avut 10 zile la dispozitie pentru a ne bucura de o prima incursiune si oricat de mult m-am aplecat sa studiez minutios in avans despre cotloanele Cretei, o data ajunsi acolo m-am simtit luata prin surprindere.

Detaliile tehnice ale concediului:

1. Acces – pentru cei care nu au o luna la dispozitie de road-trip-uri prin Grecia continentala (fiindca poti ajunge si cu ferry) – varianta cea mai comoda este zborul cu avionul spre aeroportul din Chania sau cel din Heraklion. Din studiul meu de piata am observat ca orice zbor spre Heraklion este mai scump decat cele spre Chania si bineinteles companiile de linie sunt mai scumpe decat cele low-cost.

Am ales sa zburam spre Chania cu RyanAir: biletele luate cu aproape 3 luni in avans au fost aprox 250 euro – dus-intors, pt 2 pers cu un singur bagaj de cala. Recomand oricui isi ia bilete de avion, sa isi instaleze pe smartphone aplicatia de zbor a companiei aeriene cu care doreste sa calatoreasca – aplicatia face achizitia biletelor, check-in-ul si boarding-ul mult mai usoare.

Zborul a durat 1h 30’ si nu a avut probleme. Pentru acces in Grecia nu s-a cerut certificat anti-covid, dar a trebuit sa completam un PLF form pe care l-am incarcat ulterior in aplicatie. Dezavantaj la zborul cu Ryan Air ar fi ca au o clauza prin care interzic ca la bagajul de cala sa ai mai mult de 1 l de ulei de masline. Discutand ulterior cu alti calatori am descoperit ca nu au tinut cont de aceasta interdictie si nu le-au fost verificate bagajele de cala pentru incalcarea acestei dispozitii interne.

2. Inchiriere masina – zborul nostru ajungea in Chania la miezul noptii, motiv pentru care mi-a fost teama sa urmez sfaturile conform carora la fata locului vei gasi oferte f convenabile pentru inchiriere auto, deci am optat pentru inchirierea unei masini in avans, online.

Cautarea online a fost destul de laborioasa si am observat ca o data cu apropierea de data plecarii preturile cresteau simtitor de la o luna la alta (diferenta intre momentul inceperii acestei cautari – final de aprilie – si momentul inchirierii efective – final de mai – ne-a costat minim 100 de euro).

O alta problema intalnita a fost ca toate firmele de inchiriere aveau o clauza in termeni si conditii prin care interziceau masinilor obisnuite sa iasa de pe drumurile asfaltate; pentru drumuri neasfaltate se permitea accesul doar celor 4X4; este adaugata si o clauza prin care orice deteriorare dedesubtul masinii sau la nivelul rotilor nu este acoperita de asigurare si se retine din depozitele asiguratoare ale clientilor.

Fiind la prima experienta de inchiriere auto am hotarat sa luam un Suzuki Jimmny 4X4. In afara de RCA-ul grecesc obligatoriu am mai platit o asigurare suplimentara de 100 de euro care acoperea orice problema ar fi avut masina pe parcursul sejurului. In final pentru 10 zile de inchiriere cu toate asigurarile disponibile ne-a costat 525 euro (25 de euro s-au perceput extra pt ca ne-au adus masina la aeroport noaptea – de multe ori se percepe o extra taxa pentru preluarea masinii in afara intervalului 07:00-22:00 sau pentru preluarea acesteia din anumite locatii).

Lucrul cu firma pe care noi am contractat-o a fost destul de greoi si masina nu parea in cea mai buna stare dar ne-am facut treaba cu ea; am primit masina cu rezervorul pe rosu – politica firmei fiind de a o da inapoi la fel. Este de preferat sa o primesti cu rezervorul plin pentru ca dc o primesti cu el gol, este destul de greu sa o dai la fel inapoi – noi clar am mai pierdut 10-15 euro din benzina ramasa in rezervor la retur (benzina a costat in jur de 2.4 – 2.8 euro/l in functie de zona in care te aflai – cel mai ieftin plin a fost in zona Chania).

Ce am descoperit la fata locului? In aeroportul Chania erau 4 firme de inchiriere deschise non stop dar nu am verificat preturile practicate. De asemenea la toate plajele la care am ajuns unde nu era asfalt, am vazut f multe vehicule care nu erau 4X4 – deci teoretic nu aveau voie sa mearga cu ele acolo, dar se pare ca se practica la scara larga ingnorarea acestei reguli.

3. Cazarea – ne-am ales locuinta de concediu prin booking.com cu 3 luni in avans fiindca apopierea de data plecarii va veni automat cu preturi mai ridicate (poti risca sa iei ceva „last minute” insa este o chestiune de noroc). Casuta noastra a fost la Anemomilos Studios din Gerani (care inseamna Muscate): pentru 450 de euro am beneficiat de o moara de vant reinterpretata ca un cuib de concediu pe 2 niveluri: http://www.booking.com/Share-LRynfM

Cazarea aceasta a fost ca o poveste – aici am intalnit cele mai ospitaliere si dragastoase gazde din intreaga poveste personala elena: mereu ne-au ajutat cu orice am avut nevoie de la sfaturi despre obiective, pana la umbrele pentru plaja, delicatese facute de bunica lor si oua proaspete din gospodaria lor din munte. Cazarea are si o gradina faina ca un mini paradis botanic, are o parcare amenajata si un mini-market la 5 minute de mers, in caz ca apare o pana de bere.

Despre Gerani (Muscatele) - este un satuc pe coasta nordica, la 1 h distanta spre vest de aeroportul din Chania. Este o localitate tihnita, aerisita, o amestecatura de cazari cu gradini si spatii verzi, mici resorturi si gospodarii grecesti. Plaja este din pietricele si marea se adanceste destul de repede, iar in dreptul resorturilor sunt amenajate zone cu nisip. Fiind la inceput de sezon, erau putini turisti si era o atmosfera de serenitate care imi este foarte draga. Are multe drumuri inguste de o banda, strajuite de garduri din bambusi inalti si umbrosi, al caror rol este de a stabiliza temperatura si umiditatea solului.

Centrul este in zona soselei principale care strabate localitatea si e o zona destul de galagioasa – desi sunt mai multe taverne aici, nu le-as recomanda pentru o masa. Locul care ne-a fost noua cel mai drag de servit masa in acest satuc se afla la 15 minute spre est de casa noastra: restaurant OASI – o afacere de familie, cu o gradina frumoasa si seri de muzica live - g.page/oasis2021?share

Cum ne-am organizat concediul? Dimineata ne trezeam in jurul orei 7, ne pregateam micul dejun si cafeaua pe care le savuram in gradina. In jurul orei 9:00 incercam sa decolam spre frumusetile zilei. In general desi aveam intentia sa luam pranzul la ora 12:00-13:00, de multe ori s-a intamplat ca ora aceasta sa se decaleze si sa ajungem la o tavera dupa-amiaza, dupa care alergam spre o alta plaja de unde sa ne bucuram de apus. Ne-am intors mereu pe intuneric si cu ultimii stropi de energie ne adunam la un vin in gradina. Au fost zile cu multa alergatura din cauza distantelor mari, dar si zile cand am ales sa intram in chill mode.

As numi puncte de interes in zona numeroasele bakeries – unde au produse de patiserie proaspete daca te invrednicesti sa te duci dupa prada pe la 6:00-7:00 dimineata.

Din analiza in teren am ales un supermarket care a stat la baza aprovizionarii si il recomand calduros Sklavenitis Super Market - goo.gl/maps/mapzDjVcU85LVAwv7. La recomandarea gazdelor am dat si peste o pescarie excelenta de unde ne-am aprovizionat cu caracatita frageda (20 euro/kg) si biban de mare (11 euro /kg) – pescaria Travonitis in satul cu nume omonim din vecinatatea noastra, nu este marcata ca atare pe maps dar coordonatele ar fi acestea - 35.5273944766499,23.821589114432328; O data cu acest concediu am invatat cum se face caracatita si ce delicatesa este bibanul de mare la gratar. Probabil pe viitor o conditie musai la o cazare va fi sa aiba si gratar disponibil.

Drumurile in Creta – cu parere de rau trebuie sa admit ca infrastructura rutiera in acest moment nu e neaparat multumitoare. De-a lungul nordului insulei exista un drum expres – cu rang de autostrada pe anumite portiuni, dar acesta are destule denivelari si uneori asfaltul este erodat. Pe langa acesta, mai exista ceea ce in Romania am numi drumuri judetene, in general cu o banda pe sens – in stare acceptabile desi au si ei gropile lor.

In zona de munte drumurile care traverseaza muntii sunt foarte frumoase si spre suprinderea noastra multe in stare excelenta. Soselele prin munti sunt fascinante, ele traversand defilee adanci si impresionante. Prin localitatile mai mici si prin sate exista multe drumuri foarte inguste – de o singura banda – poate cu o alveola ici -colo, sau eventual loc de iesit in decor pentru a te putea petrece cu cineva din sens opus. Toate acestea sunt completate de portiuni neasfaltate si drumuri de tarana, atat spre anumite plaje cat si prin zone mai putin populate.

Noi am folosit Waze si in general am verificat in avans itinerariul ales de aplicatie, pentru a sti ce ne asteapta sau daca preferam o ruta mai lunga, dar mai confortabila. Scurtaturile pot fi cu morcovi si in vreo 2 situatii ne-am bucurat ca aveam sub fund un 4X4.

Ziua 1:

Aceasta a fost ziua cu trezire de lene, dupa zborul tarziu si pana in pranz am mers sa ne facem aprovizionarea la supermarket – ne-am luat apa, stocuri de bere si cidru cu pepene (o bunatate pe care o gasim numai la greci), suc de portocale, legume proaspete pentru salata, branza feta si as recomanda sa incercati branzeturile specifice insulei de la raionul dedicat, ulei de masline, mirodenii. In general mesele noastre la cazare au constat in salate iar pentru gustari la plaja ne opream la un bakery pentru a testa noi bunatati.

Dupa pranz am mers la plaja Agii Apostoli – aflata in apropierea Chaniei imediat spre vest; aceasta este o plaja micuta (un tarm de aprox 250 m) imbratisata de un golfulet tihnit – apa se adanceste usor, nisipul este galbui si exista un echilibru decent intre zona de sezlonguri si zona lasata libera. Exista si zone cu parcare cu plata dar si zone gratuite. Fiind inceput de sezon nu era bataie de cap nicaieri cu parcarea. Aceasta plaja se infrateste cu alte 3 plaje din golfurile alaturate. Exista beach baruri si taverne in jur, sunt dusuri si cabine de schimb, dar pt toalete trebuia sa mergem la cele de la bar. Este o plaja excelenta pentru zilele cu vreme dificila si rafale de vant si o recomand calduros pentru apusul frumos pe care l am privit de pe promotoriile laterale ale golfuletului.

Ziua 2:

Fiindca pe nord era o prgnoza problematica am ales sa taiem insula spre sud tocmai la Preveli. Pentru cazarea noastra, acesta a fost punctul cel mai indepartat spre care am ajuns, aflandu-se la 100 km distanta. Dar este o calatorie care merita facuta daca va aflati oriunde in partea de vest sau centrala a Cretei. Cu aceasta ocazie am descoperit primul nostru defileu impozant prin care vantul parea sa te zboare cu totul daca te coborai din automobil: defileul Kourtaliotiko. Cum am mai spus drumurile prin munti sunt superbe si defileele au o maretie a lor facand calatoria o parte a experientei.

Ne-a luat in jur de 2 ore sa ajungem la Preveli unde exista o mare parcare amenajata (2 euro/zi). De la parcare exista o poteca din trepte care te coboara in 15 minute la plaja cu puncte de belvedere si fotografiere pe parcurs.

Pentru orice plaja la care se face accesul pe poteca recomand incaltaminte de trekking mai degraba – adidasi de trail sau sandale de munte; multe din aceste cai de acces, desi oarecum amenajate, pot avea zone de piatra f alunecoasa sau puncte unde pamantul este acoperit de o panta de tarana si e mai bine sa ai ceva aderent sub talpi.

Plaja Preveli este iubita in primul rand pentru oaza de palmieri care imbratiseaza acolo tarmurile raului in drumul sau spre mare. Fiind iunie padurea de palmieri era inundata de inflorescentele multicolore ale arbustilor de leandri si aloe uriasi cu lujeri de 3-4 metri inaltime isi pregateau inflorescenta. Pentru noi a fost una dintre experientele WOW ale concediului – motiv pentru care am stat aici aproape toata ziua. Plaja este din nisip si pietricele de aceea sunt recomandati papucii de apa, iar mare se adanceste mai repede.

Dar raul are apa mai calda si ofera o alta experienta interesanta. Se poate intra in padure pe o poteca ce serpuieste printre palmieri spre amonte – acolo unde aceasta poteca se termina, temerarii, cu incaltari adecvate, se pot avanta mai departe spre munte, urcand pe malurile stancoase din bolovan in bolovan pentru a ajunge la cheile ce gatuiesc raul mai sus. Pe masura ce inaintam spre obarsia raului, apa acestuia devine din ce in ce mai mica – uneori la nivelul talpilor. De acolo inapoi se poate veni prin vadul apei – pornind cu ea la talpi si ajungand langa mare cu apa la barbie. Aceasta plimbare de-a lungul raului prin oaza de paradisiaca a parut ceva din alta lume. La final de concediu a ramas in topul celor mai faine experiente traite in Creta.

Daca nu va carati cu alimente la purtator, pe plaja la umbra crangului din marginea padurii este amenajata o terasa unde se pot comanda cateva bauturi si mancaruri de baza, la preturi usor mai ridicate. Cand am mers noi nu erau amenajate zone de sezlonguri, dar cei care nu aveau umbrele puteau se sa aseze la umbra copacilor din marginea padurii (aceste locuri sunt limitate totusi si probabil in sezon este prosop langa prosop la umbra)

Dupa sesiunea de Preveli ne-am intors pe tarmul nordic al insulei pentru a vedea un nou spectacol al soarelui la apus – scena aleasa a fost plaja Kalives (aflata la aprox 20 km spre est de Chania). Langa plaja exista o parcare gratuita amenajata cu o capacitate decenta. Plaja este de dimensiune medie – in jur de 500m lungime, cu un nisip placut galben si intrarea in apa molcoma. Zonele de sezlonguri alterneaza cu zonele de prosop, exista dusuri, toalete si cabine de schimb. De aici se vede apusul la limita orizontului vestic, marea este curata si placuta.

Localitatea Kalives are o promenada fainuta si seara aici am luat una dintre cele mai bune cine din periplul nostru, prin urmare recomand locul cu aplomb: taverna Akrogiali - goo.gl/maps/v2CcNsGgGKB1EyVq9 (pentru 25 de euro am primit cel mai gustos si bogat Meze degustat pana acum in pamanturi grecesti)

Ziua 3 (+1):

Prima zi cu prognoze optime de insorire ne-au pornit rotile spre una dintre starurile Cretei: faimoasa plaja Balos. Plaja se afla la poalele versantilor din peninsula Korikos si este prin urmare incadrata de un peisaj muntos impunator. Aflata la numai 40 de km de cazarea noastra, in nord-vestul extrem al insulei, drumul spre ea are o portiune de 11 km de forestier bolovanos – pentru aceasta bucata am optat noi pt acel 4X4... si intr-adevar in teren drumul este confortabil ca latime, dar are multe bucati unde iti este mila de suspensii, cauciucuri si alte componente sensibile ale automobilului sau pasagerilor. Dincolo de asta, privelistile care se rostogolesc pe versantii abrupti din jur spre mediterana sunt superbe si o decapotabila poate deveni deliciul acestei incursiuni.

La intrarea pe acest forestier se percepe o taxa de 1 euro iar la capatul lui asteapta o parcare de 200-300 de masini ingradita dar neasfaltata, gratuita. De mentionat ca parcarea devine destul de repede neincapatoare si cei care ajung spre pranz nu mai gasesc locuri si parcheaza de-a lungul forestierului pe care au urcat. Exista cativa angajati in zona care ajuta cu directionarea masinilor pentru parcare dar nu sunt alte facilitati disponibile in parcare.

Din parcare urmeaza o poteca descendenta de vreo 30 min, amenajata cu trepte spre plaja, cu cateva belvederi in puncte cheie pentru a surprinde minunatia lagunei Balos, care intr-o zi cu lumina buna va parea WOW. Apa are acel turcoaz nebun al paradisurilor exotice, nisipul este fin si alb, exista o laguna mai mica unde apa foarte mica si numai buna pentru bebelusi sau copilasi si o laguna mare, unde se adanceste treptat si ofera experienta aceea mult visata care este vanduta prin pliantele agentiilor de turism.

De avut in vedere:

· Facilitatile la nivelul plajei sunt minime – exista un singur beach bar unde preturile sunt pe masura – tot acolo se plateste si accesul catre toaleta din perimetru (1 euro/persoana). Daca doriti sa stati toate ziua trebuie sa veniti bine aprovizionati cu alimente si lichide pentru intreaga durata.

· In zilele cu vant este practic imposibil de fixat vreo umbrela sau umbrar. Zona de sezlonguri ocupa in totalitate cea mai faina portiune nisipoasa a plajei iar cei cu prosop sunt nevoiti sa stea ori foarte departe de zonele cele mai frumoase, ori aproape de sezlonguri dar pe portiuni stancoase. In iunie 2 sezlonguri+umbreluta&masuta erau 15-20 euro/zi

· Nuantele fantastice ale marii sunt puse in evidenta de lumina soarelui, asa ca in zilele cu nor apa va avea o culoare albastru intunecat si riscati sa fiti dezamagiti, deci alegeti pentru Balos musai o zi frumoasa. Acest lucru este valabil de altfel pentru orice plaja cu ape turcoaz.

· La pranz – orele 12:00-13:00 – apar vasele de excursii care aduc sute de turisti pe plaja si se va aglomera subit locul pentru cateva ore. Desi este mai facil accesul spre plaja cu vapoarele, totusi ele fac aici o escala de doar vreo 2 ore si sincer este pacat sa dai atatia bani pe croaziera doar pt 2 ceasuri pe acest loc superb.

· Laguna mica are o zona cu alge care se afla in zona ei un pic mai adanca – apa in zona acestor alge este urat mirositoare si ascuse pe langa ele sunt ceva vietati care te pot ciupi usor la picioare.

· Desi apa este foarte limpede, viata acvatica nu e bogata deci nu va bazati pe snorkeling, dar puteti sa admirati si aici firicele de nisip roz

· Balos este un loc frumos de vazut apusul dar nu de pe plaja, care este umbrita spre seara, ci de sus de la belvederile amenajate.

· Avand in vedere accesul mai greoi spre aceasta plaja, precum si frumusetea ei unica in peisajul Cretei (fiinid pe primul loc in multe topuri), merita sa ii acorzi minim o zi intreaga (noi am mers 2 zile aici)

Ziua 5

Starul acestei zile a fost plaja Seitan Limani (Portul lui Satan) – aflata in estul peninsulei Chania, plaja este ascunsa intr-un canion acvatic ce ia forma unui Z relaxat. Drumul spre plaja este asfaltat, iar ultima portiune coboara in cateva ace de par stranse spre parcarea mica de deasupra plajei. Parcarea este neamenajata, gratuita dar in sezon probabil trebuie sa ajungi acolo inainte de 8 pentru a gasi un loc disponibil.

· Accesul spre plaja se face in 15 minute, pe o carare ingusta partial amenajata cu trepte, partial doar poteca de pamant – aici chiar este imperios necesar sa aveti incaltaminte cu talpa aderenta serioasa – am vazut mai multi oameni alunecand spre coborare.

· Este o plaja de pietre (musai papuci speciali de apa), ingusta, stransa intre versantii muntelui, cu 0 facilitati (nu exista toalete, cabine de schimb, baruri, sezlonguri). Frumusetea ei este data si de izolarea si salbaticia din perimetru.

· Marea se adanceste repede, este mai rece decat in alte parti ale insulei si are o culoare turcoaz dementiala. Exista si o zona de unde se pot face sarituri si de asemenea exista mici grote ascunse de-a lungul culoarului de apa. Atentie la curentii care te iau in primire o data ce inaintezi din acest mic defileu spre largul marii.

· Recomand aceasta plaja pentru prima parte a zilei, cand razele soarelui lovesc direct canionul de apa. Dupa-amiaza totul va fi umbrit si culoarea apei nu se mai vede la fel de frumos, iar cei care sunt frigurosi pot resimti diferenta de temperaturi la iesirea pe mal.

· Un capitol special as dori sa il dedic celor cateva capre din perimentru, al caror unic scop este sa dibuiasca orice prosop lasat nesupravegheat pentru a scotoci bagajele dupa mancare. Cat am stat acolo am fost martorii catorva jafuri duse la capat cu multa insistenta si indolenta de incornoratele sprintare. Nu sunt deloc pretentioase la meniu si vor consuma orice aliment, avand si abilitati de despachetare.

Dupa pranz am traversat peninsula Chania spre vest si ne-am asternut la faimoasa plaja a lui Zorba Grecul - goo.gl/maps/uHF4rsJwXxudGUa78. Aceasta se afla intr-un golfulet larg, marginit pe-o latura de satul Stavros si de celalalta de muntele molcom care face figuratie in filmul grec. Cateva taverne ofera meniuri decente, exista cabine de schimb, un beach bar simpatic si un „photo booth” cu dedicatie pentru scena de dans din finalul peliculei. Plaja de nisip are si o zona de sezlonguri, apa se adanceste destul de repede, este foarte limpede si curata, pe fundul marii sunt si zone mai stancoase care se intercaleaza cu portiunile de nisip. Exista si un pic de viata acvatica si apa fiind atat de limpede, poate fi observata si fara snorkel.

Satul are un aer usor ponosit, nefiind neaparat o zona turistica – pare cumva incremenit in atemporalitate, cu multe case de familie adormite sub obloanele lasate. La celalalt capat al satului se afla plaja Pachia Ammos (Nisip Gros), o plaja nisipoasa dar care se prelungeste in mare cu placi stancoase. Exista o mica piscina naturala in apropiere, dar nu prezinta interes turistic decat poate pentru localnici si indragostiti. As recomanda acest loc celor care sunt in cautarea tihnei, departe de hoardele de turisti galagiosi.

Ziua 7 (pt ca ziua 6 a fost de zi de lancezit la cazare si gratareala cu ce am pescuit de la pescarie)

Aceasta a fost ziua mea preferata, fiind perfecta si minunata de la un capat la celalalt. Ne-am trezit cu noaptea in cap pentru a prinde bunatati calde de la bakery-ul cel mai apropiat si undeva la 7 si ceva, cand soarele se ridica usurel, i-am dat bice lui Jimmny spre cea mai draga plaja din insula: plaja Elafonssi

Plaja Caprioarei – este o minune a naturii asezata in coltul sud vestic al Cretei, numele ei fiind legat de insula apropiata de coasta, unde se poate ajunge cu piciorusul cand marea e retrasa. Faimoasa pentru nisipul roz care ii mangaie tarmul si sta asternut in siraguri unduitoare pe fundul marii, pentru mine a fost locul cel mai relaxant in care am stat.

· Soseaua spre Elafonissi strapunge muntii printr-un defileu superb – distanta de 70 de km nici nu s-a simtit datorita peisajelor montane, a gradinilor de maslini seculari si a satelor frumoase prin care am trecut

· Parcarea de langa plaja este destul de mare si gratuita – amenajarea este minimalista (pe nisip, dar cu umbra de copaci) – copaceii din zona fac parte dintr-o rezervatie si sunt protejati de gardulete

· Zonele de sezlonguri sunt mai intinse decat cele de rogojina, dar este suficient loc pentru toata lumea. Exista cabine de schimb si toalete – 50 centi/pers.

· Exista un beach-bar cu terasa care deserveste plaja pentru bauturi si meniuri de baza.

· Apa se adanceste foarte lent, fiind un loc ideal pentru bebelusi sau familii cu copii mici

· Fundul marii este acoperit de nisip alb fin si apa este atat de limpede incat pare inexistenta – pestii pare ca mai degraba plutesc in aer decat ca inoata. Iesind spre larg exista zone de stancarii unde se poate face snorkeling dupa pofta inimii.

Dupa-masa tarziu, dupa multa balaceala si relaxare, ne-am urnit cu greu spre a lua masa undeva. Am descoperit pe drumul inapoi o taverna superba cu mancare excelenta si un vibe fain tare, motiv pentru care o recomand cu drag: Taverna Stomio goo.gl/maps/FkBJsQkESuhx8ubs5 (se afla la 10-15 min de condus in amonte fata de plaja)

Deoarece nu doream sa ratam un apus emblematic ne-am pornit spre plaja Falassarna (aflata la 40 de km mai departe) – aflata pe coasta de vest a cretei – o plaja cu dedicatie pentru apusuri. Falassarna este o intindere vasta de nisip galben, asezata la poalele a 2 munti care o imbratiseaza cu pante ce aluneca grabit spre vaile incarcate de livezi.

Exista o taverna care ofera o priveliste superba deasupra Falassarnei, dar banuiesc ca poti privi apusul de acolo numai cu rezervare buna dinainte: Taverna Spilios - goo.gl/maps/jSeVgoTHZS1Sw2sP7. Din spusele gazdelor noastre aici se afla cele mai scumpe sezlonguri din insula (ajungand si la 50 euro in varf de sezon), dar exista mult loc de rogojina iar parcarea este gratuita. Drumul de acces este facil, cu cateva serpentine in apropierea plajei insa asfaltat si confortabil.

De-a lungul tarmului sunt numeroase beach-baruri si in zona existe multe cazari disponibile – in general la preturi mai ridicate decat media avand in vedere ca este una dintre plajele cele mai faine ale Cretei. Falassarna are toate facilitatile disponibile, multe optiuni pentru sporturi nautice – marea are o culoare frumoasa si nu se adanceste repede. Este o plaja renumita pentru vestul insulei si nu te plictisesti o zi intreaga aici.

Ziua 8

In prima parte a zilei am ales ca destinatie lacul Kournas – aflat la 40 km est de Chania, singurul lac cu apa dulce al insulei, asezat la poalele muntilor. Zona din jurul lacului s-a transformat intr-o intreprindere turistica plurivalenta: exsita facilitati de cazare, taverne cu vedere spre lac&munte, parcari amenajate (2euro/zi), magazine de suveniruri si ateliere foarte frumoase de ceramica, si cateva firme care inchiriaza barcute pentru plimbari de o ora pe oglinda apei (12-18 euro/4 pers).

Lacul Kournas nu e un loc recomandabil pentru plaja – tarmul este foarte ingust, de multe ori inundat pana la limita tavernelor. Pentru balaceala se iese cu barcuta in larg si fiecare isi alege un loc de zbenguiala acvatica. Apa este foarte curata, mai calda decat marea pe unele dintre plaje, are o culoare de albastru -turcoaz foarte frumoasa si peisajul de jur imprejur este fermecator. Aici ne-am ocupat intreaga dimineata si am cumparat ceva suveniruri.

Dupa atata agitatie foamea ne-a pus la drum spre cautarea unei taverne si aveam candidatul perfect pentru pranz de dinaintea concediului: la 45 de km de lac, spre centrul vestic si muntos al insulei exista o dugheana de familie care are o promovare bogata printre internauti: Taverna Ntounias – slow food - goo.gl/maps/bntFgbrF8ewtyEii7

Ascunsa prin satele izolate din inaltimile muntoase ale regiunii, drumul pana aici a fost singurul care mi-a dat emotii; Waze-ul ne-a configurat itinerariul pe niste sosele inguste si foarte intense, ce catarau prin versantii unui defileu de m-a luat inima cand am privit peste aripa gipuletului nostru. A fost oleaca de morcoveala dar incredibil de frumos condusul pana la micul restaurant satesc. Acolo am fost oarecum dezamagiti sa observam ca pozele faceau ca locul sa para mult mai mare, insa terasa pentru clienti era de maxim 12 mese, totul amenajat destul de rustic si oarecum stangaci.

Mica afacere de familie se bazeaza pe o mare ferma ce unduieste pe pantele muntelui de jur imprejur si se bazeaza in special pe preparate din capra si legume (acesta nu e locul pentru peste sau fructe de mare). Niste ceaune mari clocotesc intr-o parte cu diverse bunatati ce se gatesc pe indelete. Cei 3-4 membri ai familiei robotesc ca niste albine fara odihna in jurul oaspetilor si in scurta vreme ne-am lasat introdusi in spiritul locului. Mancarea aici este absolut dumnezeiasca, vinul casei e decent, preturile sunt mai mici fata de statiuni si portiile mari. Am plecat rostogolindu-ne de aici dupa o masa copioasa si delicioasa.

Pentru a vedea apusul am ales sa mergem aproape de casa, in statiunea din vecinatatea noastra – Paralia Agia Marina (plaja Sfanta Marina). Aceasta statiune a fost cea mai agitata locatie intalnita din intregul nostru concediu: are o multitudine de cazari si resorturi care mai de care – probabil cea mai apropiata de o Mamaia greceasca – plaja este incarcata cu portiuni de sezlonguri, lasand putin loc pentru turistii cu rogojina, foarte multe taverne si magazine de promenada cu streetfood, suveniruri si divertisment. Pentru iubitorii de viata de noapte cazati in zona de nord vest – acesta e un loc bun de umblat dupa lasarea serii.

Plaja este frumoasa si curata, nisipul galben este fin si neintinat de gunoi in ciuda multitudinii de localuri din jur. Apa se adanceste lin, este calduta si limpede – nu este un loc bun de snorkel desi am vazut si aici cativa pesti, dar este minunat de admirat apusul.

Ziua 9

Aceasta era o zi cu prognoze nu tocmai fericite astfel incat ne-am organizat dupa timpul probabil: primul obiectiv al zilei a fost cea mai veche manastire a Cretei, o bijuterie din secolul XI, un martor tacut la luptele poporului elen – Manastirea Arkadia - goo.gl/maps/QpULc4spAgooywXb6 - (80 de km est de Chania).

Manastirea are o arhitectura impresionanta, pt cei 2 euro/bilet se primeste un pliant care explica fiecare incapere din incinta si ofera acces spre muzeul iconografic si cel de tesaturi in fir de aur. In fata manastirii exista o parcare mare gratuita si cu exceptia ultimilor 200 m, accesul spre locatie se face pe asfalt pe un drum superb montan care serpuieste prin defileul Arkadiei.

Dupa o ploaie torentiala si aceasta vizita impresionanta, ne-am lasat la vale spre singurul nostru popas orasenesc, in frumosul port Rethymnon (gazdele ne-au recomandat ca daca avem de ales pentru vizite intre Chania si acest port de pe tarmurile nordice ale insulei, sa il alegem pe cel din urma).

Obiectivul cel mai important al orasului este fortareata venetiana din sec XVI, ridicata pe dealul Paleokastro. Suprafata fortaretei este impresionanta, este bine ingrijita si privelistile de pe zidurile ei sunt incantatoare – bonus: este un loc minunat de privit apusul. Biletul de acces este 4 euro/pers, exista pliante disponibile pentru a patrunde in istoria bogata a locului si nu te grabeste nimeni cu vizitatul: noi am pierdut vreo 2 ceasuri plimbandu-ne pe langa fiecare zid, crenel sau turn.

Pentru restul zilei ne-am bucurat de iscodirea centrului vechi din Rethymnon, cu stradutele, buticurile, tavernele si cladirile atat de specifice vechilor porturi elene. Masina a fost lasata in parcarea de langa plaja: goo.gl/maps/4z3328eWKJe2kknSA (1.7 euro prima ora, iar apoi 30 centi/ora). Prin cotloanele din centrul istoric am gasit si o taverna rustico-boema inghesuita unde sa luam masa: Taverna Stavros - g.page/taverna-stavros?share

Desi nu am vizitat capitala Chania decat in trecere, trebuie sa notez la catastif un loc special din acest oras – patiseriile cu traditie in prepararea Bougatsa – un fel de merdenea greceasca dumnezeiasca – as zice ca nu se poate sa treci prin Creta si sa nu mananci macar o data o bougatsa – centru gastronomic se gaseste la urmatoarea adresa: goo.gl/maps/KXzM1L1S7ZcEXeDm9

De asemenea de mentionat ca pe teritoriul insulei sunt multi maslini monument, care bat mileniul pe muchia de cutit si asteapta o imbratisare la scoarta. Insula este plina de livezi de maslini seculari si din loc in loc exista fabricute de ulei de masline detinute in familie pentru doritorii de stocuri pt acasa.

Ziua 10 a fost cea aferenta plecarii si nu ne-am mai indeletnicit decat cu bagajele si fanteziile la urmatoarea vacanta in insulele grecesti. Pentru a rezuma experienta noastra as nota urmatoarele:

· In orice parte a insulei am alege sa facem concediul, ideal ar fi sa ne rezervam 2 saptamani libere fiindca multitudinea si varietatea experientelor este coplesitoare

· In 10 zile am strabatut peste 1200 km si am ars benzina de vreo 300 de euro – insula este imensa si e de preferat sa alegi pt concediu o portiune mai restransa a acesteia

· Preturile in Creta mi s-au parut decente, spre surprinderea noastra – mai mici decat erau anul trecut in Corfu; o masa in 2 costa intre 30 si 50 de euro. Bugetul total pentru acest concediu a fost aproximativ 2000 de euro cu toate cheltuielile incluse pentru un cuplu.

· Desi aflata mult mai la sud fata de Ionice sau Sporade, Creta nu prezinta diferente majore de temperatura in comparatie cu acestea, prin urmare in prima sapta mana a lui iunie cand noi am fost temperaturile erau destul de racoroase si apa pe la 19-20 de grade, pe anumite plaje chiar mai mica. Pe viitor probabil as prefera saptamanile urmatoare din iunie pentru un concediu in locul celei dintai.

· Precum au constatat si altii inaintea noastra este mai convenabil sa inchiriezi masina la fata locului, cu conditia sa nu ai zbor de noapte.

· Din bagaj nu trebuie sa lipseasca crema de soare SPF 50, papuci de apa, incaltarile cu talpa aderenta pentru potecile alunecoase, sapca sau batic pentru protejarea capului de soare, un rucsacel pentru a cara mai usor bagajele la plaja decat sa mergi cu ele de toarta zeci de minute, echipament de snorkeling si medicamentele de care stiti ca aveti nevoie in general.

· Masinile inchiriate au numerele evidentiate, deci veti sari in ochii localnicilor; pentru a nu incurca traficul atunci cand aveti posibilitatea mergeti cat mai pe dreapta soselei pentru a permite depasirea.

Vacante minunate tuturor!

---