Traseu de o zi în Muntenegru – Cetinje şi Mausoleul Lovcen

TIPĂREȘTE

Despre Muntenegru s-a scris destul de mult, nu cred că este nevoie să repet că e o ţară frumoasă sau că are peisaje de vis. Însă dacă intenţionaţi să ajungeţi pe meleaguri muntenegrene, oraşul Cetinje şi Mausoleul Lovcen sunt două destinaţii pe care nu trebuie să le rataţi.

Întrucât am fost cazaţi în Tivat (impresii aici), destul de aproape de Cetinje şi Lovcen, într-o zi mohorâtă a sejurului am plecat să explorăm locurile frumoase din apropiere. Am parcurs următorul traseu: Tivat, Budva, Cetinje (vizită câteva ore), Parcul Naţional Lovcen. Deşi drumul este pe două benzi, calitatea covorului asfaltic este foarte bună până în Cetinje.

Despre Cetinje

Oraşul al cărui nume provine de la râul Cetina care străbate localitatea, este construit la baza Muntelui Lovcen, fiind situat la distanţe mici de principalele destinaţii turistice muntenegrene, 31 km de Budva, 46 km de Tivat şi 36 km de capitala MNE, Podgorica.

Fondat în secolul al XV-lea, Cetinje a fost capitala Muntenegrului până în 1946, când Iosip Broz Tito (pentru cei mai tineri care poate nu ştiu, a fost preşedintele Iugoslaviei în perioada 1943-1980) a dat ordin să fie mutată la Podgorica. Cetinje este în acelaşi timp şi reşedinţa oficială a preşedintelui ţării.

Oraşul este micuţ, cochet, curat şi încărcat de istorie, mulţi ani aici a fost centrul statalităţii muntenegrene. Plimbarea pe jos prin oraş ne-a dat posibilitatea de a admira multe clădiri care poartă amprenta vremurilor demult apuse. Circulaţia în centrul oraşului este doar pietonală, predominând terasele cochete şi magazinele de suveniruri.

De vizitat

Unul dintre principalele puncte de atracţie este Mânăstirea Cetinje, cel mai important aşezământ monahal din ţară, fiind şi sediul Mitropoliei Muntenegrului. Aici se află mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi o bucăţică din lemnul pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Mânăstirea are şi un muzeu care se poate vizita contra cost, preţul fiind 2 euro/ persoană, preţ în care intră şi un ghid (doar în limba sârbă sau engleză).

Recomand vizitatorilor să aibă o ţinută vestimentară decentă întrucât regulile sunt foarte stricte în această privinţă.

În apropiere de mânăstire este o parcare mare, în marginea ei fiind şi multe tarabe cu suveniruri, ale căror preţuri încep de la 1 euro.

Următorul obiectiv turistic vizat a fost Palatul regelui Nikola, care a fost transformat în muzeu, în acesta fiind păstrate numeroase obiecte care au aparţinut dinastiei Petrovici (familia de guvernământ în Muntenegru între anii 1696 şi 1918). Taxa de vizitare a palatului este de 5 euro de persoană.

Ultimul obiectiv pe care am reuşit să-l vedem în Cetinje a fost Biserica Vlasca (Biserica Vlahilor), cea mai veche construcţie din Cetinje, despre care se spune că are gardul confecţionat din ţevile puştilor inamicilor capturaţi. Biserica este mică, simplă, fiind construită din piatră de râu, iar pe dinăuntru pereţii sunt netencuiţi.

Despre Mausoleul Lovcen

După plecarea din Cetinje ne-am îndreptat către celălalt obiectiv “must visit” - Mausoleul Lovcen, situat în Parcul Naţional cu acelaşi nume. Mausoleul este ridicat în memoria lui Petar II Petrovic Njegos, cel mai mare domnitor şi în acelaşi timp poet muntenegrean, pe locul dorit de acesta, pe care iniţial a ridicat o mică mânăstire.

Pentru turiştii care se vor caza în zona Golfului Kotor e bine de ştiut că mausoleul este situat destul de aproape de oraşele din zona acestui golf, mai ales de Kotor.

Din Cetinje până la intrarea în Parcul Naţional Lovcen (la intrare se plateşte o taxă de 2 euro/persoană) drumul este bun, iar de aici până la mausoleu este destul de dificil, dar şi spectaculos în acelaşi timp, fiind îngust pentru o maşină, fără parapet şi cu multe curbe în ac de păr. Din loc în loc sunt porţiuni înguste unde încap două maşini în paralel. Dificultatea drumului este compensată de peisajele frumoase care se înfăţişează în faţa turiştilor.

Drumul pentru maşini se opreşte undeva la baza masivului pe care e situat mausoleul, într-o parcare destul de mică pentru numărul de vizitatori care vin aici. Din acest moment începe partea “distractivă”, un urcuş de fix 461 de trepte printr-un tunel, etapă în care destule persoane întîmpinau dificultăţi. Aici am fost martorul unei lecţii de voinţă servită de o doamnă mai în vârstă (după părerea mea avea lejer 75 de ani), care deşi se ajuta de un baston si de o persoană mai tânără, a urcat treptele fără să se plângă. Când a ajuns la intrarea în mausoleu a fost întâmpinată cu aplauze de către cei prezenţi.

Odată ajunşi pe vârful Jezerski, ne-am tras sufletul, am achitat taxa de intrare (3 euro/persoană) şi am purces la vizitarea mausoleului. Încă de la intrare am fost “întâmpinaţi” de două statuete din granit care reprezentau două femei muntegrence, mamă şi fiică, în costume populare.

În spatele statuetelor se găseşte capela care este confecţionată din marmură albă adusă din Boka Kotorska şi din insula Brac (Croaţia). Tot aici este o sculptură din marmură neagră care-l reprezintă pe Petar Njegos îmbracat în costum popular muntenegrean, având deasupra capului un vultur.

În partea din spate a capelei este mormântul lui Petar Njegos, pe care sunt inscripţionate stema şi crucea muntenegreană, precum şi citatul “Njegos 1813-1851”.

Dupa vizitarea mausoleului am ieşit pe o platformă în spatele acestuia, care oferă o panoramă splendidă asupra Boka Kotorska, dar şi privelişti încântătoare cu zonele învecinate. După admirarea peisajului şi câteva fotografii am coborât la maşină şi a urmat drumul de întoarcere în Tivat, pe acelaşi traseu spectaculos.

Oraşul Cetinje şi Mausoleul Lovcen atrag anual foarte mulţi turişti, iar dacă vă aflaţi în Muntenegru merită să le acordaţi măcar cîteva ore din timpul dumneavoastră, nu veţi regreta.

---

VIZUALIZĂRI: 5822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI