GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O cadere majestuoasa deasupra unei mari de spuma - Cascada Niagara
Era sfarsit de octombrie si un cer senin, o temperatura numai buna pt. a face o mica calatorie in partea de nord a statului New-York.
Eram in orasul N. Y. de 1 luna si incepusem sa ma plictisesc, asa ca i-am zis lui fiul meu ca vreau sa merg intr-o vizita la Cascada Niagara dar sa nu ma trimita cu avionul, vreau cu autocarul pt. a putea strabate padurile, dealurile si localitatile pana cand ajung acolo. Am gasit un tur de 3 zile, cu 2 nopti la pretul de 250 $, care mi s-a parut deosebit de bun, doar eram in USA, iar suma asta pt. un cetatean care lucreaza in NY, este castigul de 2-3 zile. Traseul era frumos, mergeam dea lungul raului Hunter, pana la lacul Finger, strabatand Pennsylvania si ne intorceam prin statul NY, trecand prin Albany, capitala statului.
Dimineata la ora 6 eram pe str. 34 intersectia cu av. 5, unde luam autocarul pt. noua mea deplasare. Acolo in autocar ne astepta o simpatica ghida, care ne-a pus sa ne alegem locul pe care il doream fiecare deoare eram numai 12 persoane pe 44 locuri., destul de putini dar eram reprezentantii a nu mai putin de 8 tari. : Romania, India, Japonia, Anglia, Australia, Chile, Canada, USA., dar toti axati pe limba engleza. Aveam de strabatut distanta de 400 mile, mult dar nu am avut timp sa ne plictisim deloc, ghida ne-a organizat tot timpul jocuri cu premii, cine raspundea corect la intrebari primea cate o bomboana, iar cand se terminau oprea in prima localitate si isi refacea stocul, pana am decis sa ne oprim din joc, ca prea frumos e traseul ca sa nu stam cu ochii pe geam.
Peisajul era minunat, o toamna cum e si la noi la munte cand frunzele capata o multitudine de culori de la verde inchis, ruginiu, galben, rosu, corai cu aer de o limpezime perfecta si raul Hanter facandu-si loc prin aceasta vegetatie care stralucea in soare.
Acest peisaj ne-a insotit pana la lacul Finger, unde am facut primul popas si pt. ca era ora 12, ghida ne-a prezentat un local un pt. 8 $/persoana puteam sa luam masa de pranz.
Surpriza a fost cand am ajuns in interior, unde in centrul salii erau oale cu diverse creme, supe, pe margine erau aperitive, fripturi, garnituri, apoi intr-o sala mai mica fructe si dulciuri. Din toate te puteai infrupta cat doreai, sau mai bine spus cat puteai manca. Numai ca eu atunci cand pe masa e prea multa mancare nu mai pot manca, asa ca am sarit supele si am trecut la lucruri mai concrete si satioase, stiind ca pana in ziua urmatoare dimineata nu mai ajungeai la mancare, decat daca iti facea placere sa petreci noaptea in vreun restaurant din Niagara.
Din acest punct peisajul s-a schimbat, am ajuns in zona viticola, treceam pe langa renumite ferme viticole din Pennsilvanya, asa ca ghida a facut cel de al 2-lea popas de data asta la o ferma viticola, caci doar eram mancati si acum se cadea, daca nu putem sa ne cumparam niste vin, dar macar sa-l degustam. Asa ca ne-am insirat la tejgheaua propietarul fermei hotarati sa incercam calitatea tuturor sortimentelor de care dispunea.
Mult nu am fost lasati sa ne bucuram de acest loc pt. ca dupa nici 1/2h a venit soferul sa ne trimita in autocar, drumul trebuia continuat pt. a putea ajunge pana la ora 18 in localitatea Niagara. De aici traseul a fost presarat de mai multe localitati mici, singura mai mare a fost Buffalo. In fiecare localitate admiram curatenia de pe stradutele unde se insirau casute tipic americane la distante mari intre ele, despartite de curti mari si cu frumoase rasaduri de flori. Dupa ce am trecut de Buffalo, la interval destul de scurt soseaua se intinde dea lungul raului Niagara, care curge linistit pana in dreptuil insulei Caprei, care il desparte in 2 brate, unul care isi continua drumul pe partea Americii si celalalt brat scalda malul Canadei. Din acest loc viteza apei creste pentru a avea forta necesara sa treaca pragurile care i se pun in cale in drumul spre ultimul prag situat la 55 m inaltime inainte de caderea finala in lacul Ontario.
Inainte de a ajunge pe sosea cu autocarul in dreptul insulei, in masina se aude un vuiet destul de puternic iar pe geam vedem pe partea stanga, in zare un fum gros alb care se ridica din linia care desparte visibilitatea dincolo de ea. Facem prima cunostinta cu Cascada Niagara, mai bine zis cu stropii de apa si spuma pe care ii arunca in sus apa dupa ce s-a aruncat de pe ulrimul prag in haul a carui fund e lacul Ontario si pe masura ce ne apropiem zgomotul se transforma in tunet. Pe buna dreptate i s-a dat numele Niagara, cuvantul insemnand in limba indienilor ,,apa care tuna “. Aceasta apa care desparte cele doua state ale Americii de Nord: USA si Canada.
Dar inainte de a va descrie frumusetea acestei cascade pe care am vazut-o atat de pe mal de sus cat si de sub ea, trecand prin cortina de apa care se intinde ca o perdea in Cascada Potcoava, am sa va prezint o scurta istorie a formarii ei.
Se presupune ca aceasta s-ar fi format cca. 12500 ani in urma, cand un ghetar mare s-a topit iar apa rezultata a curs in lacul Erie. Acesta s-a umplut si apa a revarsat urmand cursul spre nord cazand in lacul Ontario plasat la 100 m mai jos, dupa ce a trecut peste un prag, care la acea vreme era situat cu 11 km mai departe de lacul Erie, in dreptul localitatii Queenston. In drumul ei apa intalneste insula Caprei care o desparte in 2 brate, un brat are doua caderi pe partea americana formand aici 2 cascade; Cascada Americana si Cascada Valul Miresei cadere cuprinsa intre insula Caprei si insula Luna, iar cel de al 2-lea brat cu latimea mai mare de 792 m formeaza Cascada Potcova de pe partea Canadiana si care cade de la o inaltime de 51 m intr-un uruit in lacul Ontario. Aceasta cascada e mai lunga are un debit mai mare de apa care in cadere formeaza acel tunet puternic, asurzitor aruncand in sus o perdea de picaturi de apa si o mare de spuma. In anul 1885 USA declara cascada Parc National si zona e deschisa turismului, lucru pe care l-au urmat dupa un an si canadienii. Cascada e frumoasa sa o vezi de pe ambele maluri dar pe malul canadian spectacolul e mult mai frumos, cascada fiind vazuta in toata splendoarea ei dupa ce se lasa intunericul si incepe spectacolul de lumini.
Pt. ca pragul peste care trec cele 7000 t de apa in fiecare secunda, in caderea sa in lacul Ontario, creasta e supusa unei puternice eroziuni, iar distanta de la lacul Erie se tot micsoreaza. In anul 1969, americanii au dirijat raul in alta directie pt a putea consolida pragul si peretii cascadei.
De-a lungul anilor faima ei a crescut si datorita cascadorilor care au incercat sa intre in istorie pt faptele lor de curaj. In 1829 Sam Patch din Passaic Falls, NJ a sarit de pe insula Caprei in lac si a fost primul care a supravietuit acestui salt... In 1859 Charles Blondin, acrobat francez pe numele lui adevarat Jean-Francois Gravlet, a traversat pt prima oara cascada pe o franghie si in timpul traversarii a ridicat o sticla dintr-o barca aflata sub franghie, a baut apa din ea si a continuat drumul. Dupa o luna acest acrobat a traversat din nou cascada dar ducand in spate pe managerul lui Harry Colcord. In 1860 americanul W. Leonard Hunt impreuna cu Blondin au traversat Niagara noaptea la lumina Lunii si fiecare ducand in spate cate o persoana... In 1901 Annie Edson Taylor, din Bay City Michigan, fara sa stie sa inoate, traverseaza Niagara intr-un butoi timp de 3 sec. Dupa aceasta isprava a fost curtata de reporteri pt o serie de interviuri, pe care le-a acordat sperand sa se imbogateasca, dar a sfarsit tot in saracie. dupa 20 de ani... In 1930 George Starhakis din Buffalo a facut la fel ca Annie, a supravietuit caderii, dar pana sa-l scoata din butoi a murit sufocat, butoiul se blocase iar oxigenul pe care-l avea ii asigura supravietuirea doar 3 h, el fiind deblocat dupa 22 h. Au mai incercat multi altii tot felul de ispravi deasupra cascadei, dar numai 3 au mai reusit sa supravietuiasca, ceilalti pierind in timpul incercarilor.
Totusi cascada ramane unul din cele mai importante obiective turistice ale Americii de Nord...
Pt ca am ajuns destul de tarziu, restul zilei l-am petrecut cu cazarea si culcarea deoarece urmatoarea zi ne astepta o frumoasa aventura cu ambarcatiunea Main of the Mist.
Trimis de grecudoina in 01.05.13 10:52:02
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (grecudoina); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@MCM: citeste in continuare, pt. ca am intrerupt rw, timpul nu mai imi permitea sa continui detalierea excursiei pe Niagara. Aici se incheie momentul cand ajung la destinatie. Iar continuarea e numai cu poze de la cascada, l-am scris imediat a 2-a zi.
Scuze pt intarzierea cu care am raspuns, azi am ajuns acasa din croaziera in Fiordurile Norvegiei si am vazut ecoul.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2012 Unde Niagara cade, octombrie 2012 — scris în 08.05.13 de makuy* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Peisaje de vis — scris în 04.07.11 de delia58 din BRAILA - RECOMANDĂ
- Oct.2010 O cadere majestuoasa deasupra unei mari de spuma - Cascada Niagara II — scris în 01.05.13 de grecudoina din BRAșOV - RECOMANDĂ
- Aug.2009 Cascada Niagara — scris în 24.10.10 de marius.covaci din GALATI - RECOMANDĂ
- Jun.2009 Niagara Falls — scris în 25.10.10 de hlli din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2007 O zi minunata — scris în 02.06.11 de Aecrim17 din BACAU - RECOMANDĂ