Minivacanța în Cappadocia, aventura vieții mele (de până acum)

TIPĂREȘTE

Emoție, emoție și iar emoție, acesta este cuvântul sub semnul căruia a stat minivacanța noastră în Cappadocia, de la început până la sfârșit. Cappadocia, un tărâm aproape nepământesc, m-a fascinat dintotdeauna, dar rămânea doar o dorință uitată într-un sertăraș al memoriei sau, dacă vreți, un loc, alături de multe altele, aflat pe o listă lungă, luuuungă de tot.

Însă, acum câteva luni, când afară soarele dogorea de mama focului şi ne ascundeam în casă la răcoare, mă trezesc în poşta electronică cu un pont pentru un DIY în Cappadocia. Bine, până aici nimic spectaculos, dat fiind că zilnic îmi sosesc câteva din acestea, pe care le ignor, deoarece, de regulă, nu mă interesează zona, sau perioada nu mă avantajează deloc, sau prețul nu mi se pare chiar atât de mic pe cât se spune.

Ei, de data asta, era vorba de ceva halucinant pentru mine, era ceva la care năzuisem latent ori de câte ori mergeam cu maşina în Turcia şi pe care niciodată nu ne-am gândit să finalizăm din lipsă de timp, ori bani. Nu mai puneam la socoteală că era vorba de 4 nopţi la început de octombrie când amândoi mai aveam o ţâră de concediu, când încă în Cappadocia era rost de vreme bună, adică totul se plia perfect.

În capul meu deja începuseră să zboare baloane, mă vedeam deja într-unul, visam acele formaţiuni de stâncă roase de vânt şi ploi, ciudate, cu găuri mari, parcă şvaiţere la scară uriaşă. Deschid gura către soţ şi-i povestesc pe scurt despre subiectul interesant ce apăruse brusc: 183€/persoană zbor şi 4 nopţi cazare cu mic dejun în Cappadocia, bani pe care trebuie să-i achităm de îndată. Sunt întrebată imediat: ”Şi cu banii cum stăm? ” Răspund cinstit: „Prost! ” Primesc cea mai tare replică: „Bine, ne băgăm! ” La rândul meu, fac nişte ochi cât cepele: „??!! ” „Las’că până atunci mai sunt aproape trei luni, achităm din descoperit şi între timp mai facem rost! ” Şi uite-aşa am rezolvat problema cu banii pentru una dintre cele mai mari provocări turistice: Cappadocia!

Am rezervat biletele de avion, zborul fiind cu compania turcă de linie Turkish Airlines din două „bucăţi”: București-Istanbul, apoi Istanbul-Kayseri şi retur, escalele fiind la interval de mai bine de trei ore prima, două ore, cea de-a doua. Eu nu am experiență în a zbura cu companii de top, așa că, review-ul @ioanei74 referitor la zborul cu Turkish Airlines, apărut cu vreo două săptămâni înainte de plecare, mi-a picat mănușă. Pe această cale îi mulțumesc mult Ioanei.

Rezervarea hotelului nu a constituit un motiv de studiu suplimentar, am mers pe mâna pontului, am ales acea cazare (cu anulare nerambursabilă) indicată prin intermediul booking, respectiv 4 nopți cu MD în Göreme. Imediat mă trezesc cu e-mail de la proprietar prin care îmi mulțumea că i-am ales hotelul (nu știa el că nu eu fusesem aceea care alesese) și îmi avansează potențialul program pentru cele trei zile pline: turul roșu, turul verde, zborul cu balonul. S-a oferit să ne facă și transferul de la aeroport dacă venim cu avionul. M-a năucit și m-a copleșit în același timp cu atâtea informații, încât i-am mulțumit și i-am spus că revin cu răspunsurile.

Eu îi știu pe turci cât sunt de buni vânzători, însă ceea ce eu nu știam era că acolo, în Cappadocia, toate acestea sunt o industrie de top, că toți hotelierii sunt conectați la firmele locale organizatoare de excursii, dacă nu chiar ei înșiși posedă așa ceva, că acolo totul se derulează ca pe bandă, rapid, fără timpi morți.

După discuții purtate în mai multe schimburi de mesaje, batem palma la aproape tot: transfer de la/la aeroport, excursiile tur roșu, tur verde, drumeţie în Rose Valley, zbor cu balonul, la un preț ușor mai mic față de cel avansat inițial. Cum totul era pregătit, nu ne mai rămânea decât să așteptăm ziua de 01 octombrie, ziua în care începea marea aventură. Desigur, între timp şi printre picături, m-am informat un pic asupra Cappadociei.

Zborurile cu Turkish Airlines au fost o reală încântare și la dus și la întors, fără întârzieri notabile, cu acele servicii ireproșabile care au plasat compania pe locul întâi în ultimii ani. Aeronavele noi, confortabile, elegante, personalul foarte amabil. Doar escalele au fost mai obositoare și supărătoare, din punctul de vedere al timpului irosit. La Kayseri am fost așteptați conform înțelegerii de microbuzul care urma să ne transporte cei 65 km până în Göreme.

Cappadocia este o regiune istorică în Anatolia centrală, mai precis în estul Turciei de astăzi, fiind cunoscută în antichitate drept Katpatuka, adică “ţara cailor frumoşi”, nume dat de perşi, în timp ce primii săi locuitori, hitiţii care populau aceste meleaguri cu mai mult de două mii de ani Î. C. îi spuneau Mazaka. Katpatuka i se trăgea de la faptul că încă din acele vremuri ţinutul era celebru pentru creșterea cailor de rasă. Tot din cele mai vechi timpuri se află pe “Drumul Mătăsii”, adică acea rută comercială vestită din antichitate stabiltă între Extremul Orient şi lumea mediteraneeană.

Cappadocia cuprinde o suprafață ce se întinde astăzi într-un areal de aproximativ 5.000 kmp, în antichitate, pare-se, mult mai mare. Poziția sa interioară și altitudinea mare, pe un platou de peste 1.100 m, la care se află Cappadocia au determinat ca aceasta să aibă un climat continental accentuat, cu veri calde și uscate și ierni reci cu zăpadă. Precipitațiile sunt rare, Cappadocia fiind în mare măsură o regiune semiaridă.

Din punct de vedere geologic, Cappadocia este rezultatul ”muncii” asidue a doi vulcani: Hasan la sud-vest, Erciyes la nord-est care acum trei milioane de ani au erupt aproximativ în același timp, lava lor umplând valea de la poale, creând un relief aproape selenar. Atât Erciyes (3.916 m înălțime), cât şi Hasan (3.253 m), în zilele noastre nu mai sunt activi.

Apoi au intervenit „meșterii” cei mai mari: vânturile, zăpada și ploile, înghețul și dezghețul care au sculptat tuful vulcanic, o rocă relativ moale, dând naștere formațiunilor ireal de frumoase și ciudate în același timp sub care se prezintă astăzi: stânci în formă de turnuri sau coșuri, ciuperci, conuri, văi și peșteri. Încă mai spectaculoasă decât acțiunea naturii s-a dovedit acțiunea oamenilor. Refugiați aici din multe părți acum niște mii de ani, localnicii au scobit stâncile gălbui pentru a-și așterne adăposturi. Satele tradiționale cappadociene arată ca niște imenși faguri de albine.

Cappadocia are o istorie de mii de ani, de-a lungul timpului hitiții, perșii, Alexandru cel Mare, Roma, Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman și Turcia au guvernat pe rând toată această regiune superbă a Anatoliei centrale.

Cel mai important lucru este că regiunea Cappadociei este una dintre cele mai de seamă oaze de creştinătăte ortodoxă din lume, aici s-au născut cei mai mari părinţi ai bisericii răsăritene: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Amfilohie de Iconium. Locul a devenit un refugiu religios în primele perioade ale creștinismului. Până în secolul al IV-lea D. C., creștinii care au fugit de persecuția romană s-au ascuns în cavităţile şi peşterile de aici, stabilind comunități monahale. Călugării bizantini creștini au excavat sute de locuințe, biserici și mănăstiri, fiecare frumos pictată și decorată, începând din secolul al șaptelea până în al treisprezecelea, care încă mai sunt păstrate până în prezent, deşi în mare parte sunt distruse, rămase la stadiul de ruină.

Populaţia creştină din zona Cappadociei rămasă şi după cucerirea otomană a supravieţuit sute de ani alături de cea musulmană, majoritară, iar după schimbul de populaţie ce a intervenit între Grecia şi Turcia după anul 1923, grecii de aici s-au stabilit în insula Evia şi Attica dând numele localităţilor în care trăiseră de milenii şi în patria-mamă.

Dar, nicăieri altundeva ingeniozitatea arhitecturii antice nu este este mai vizibilă decât în orașele subterane din Derinkuyu și Kaymaklı, oraşe în care locuiau mii de oameni, în primul până la 30.000 de oameni, în cel de-al doilea, până la 3.000 de suflete. Acestea găzduiau creştinii prigoniţi, mai întâi de romani, apoi de musulmani. Numai într-un areal de o sută de kilometri pătrați existau mai mult de 40 de oraşe subterane şi 200 de structuri subterane conectate prin tuneluri cu pasaje labirintice, ascunse, care comunică între ele, camere secrete și temple antice cu o poveste remarcabilă a fiecărei clădiri. Toate acestea fac din Cappadocia una dintre cele mai fascinante și mai mari lumi subpământene.

Cappadocia este, realmente, magică şi este o minune s-o descoperi aşa cum este ea astăzi: cu peisaje nefireşti şi nefiresc de frumoase care ies din orice tipar, parcă desprinse din altă lume, cu o istorie de mii de ani ale cărei urme le întâlneşti la tot pasul, cu sute de biserici ruinate pe care atunci când le priveşti ţi se strânge inima de ciudă că au ajuns aşa, cu văi lungi denumite sugestiv (Valea Trandafirilor, Valea Porumbeilor, Valea Dragostei, Valea Călugărilor, Valea Imaginaţiei, etc.), excelente trasee de drumeţie, cu creste de forme unice pe care nu le mai găseşti nicăieri.

După cum vă spuneam, în Cappadocia funcționează o adevărată industrie turistică, acolo sunt zeci, sute de agenții locale care își oferă serviciile către turiști, în mare cam aceleași, existând, totuși, și mici diferențe.

Cele mai importante trei trasee turistice au fost botezate de firmele de turism pe culori, adică: turul roșu, turul verde și turul albastru. Acestea sunt diferite, adică niciunul nu repetă ceva din cuprinsul altuia și constau în parcurgerea a celor mai multe şi faimoase locuri din zona Cappadociei de nord, cu plecare din Göreme. Organizarea firmelor este bună, acestea transportă turiștii cu microbuzele de 12-14 persoane, fiecare cu ghid propriu la dispoziție.

Toate încep la orele 09,30 și se termină începând cu 16,30, incluzând și masa de prânz. Ghizii sunt buni vorbitori de engleză, bine pregătiți și foarte serviabili în a oferi informații suplimentare celor care vroiau mai mult. Prețul unui tur începe de la 100 TL/persoană pentru turul roșu, ajungând la 120 TL/persoană pentru turul verde și 130 TL pentru turul albastru.

În principal tururile cuprind:

Roșu: Göreme Esentepe sau punctul de belvedere panoramică, Muzeul în Aer Liber Göreme, Paşabağ - Valea călugărilor, Devrent Valley sau Valea Imaginaţiei, Valea Dragostei, vizită la un atelier de ceramică din Avanos cu eventual shopping, Cele Trei frumuseți de lângă Ürgüp.

Verde: Göreme Panorama, oraşul subteran Derinküyü, mănăstirea Selime, excursie în Valea Ihlara-drumeţie de 3 km prin canionul Ilhara, Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, shopping la fabrica de bijuterii de onyx de lângă Uçhisar.

Albastru:oraşul subteran Kaymaklı, canionul Soganlı, oraşul Mustafapaşa sau fostul Sinassos, oraşul antic Sobessos, mănăstirea Keslik.

Însă, cea mai mare provocare în Cappadocia, lucrul cel mai râvnit după care tânjește orice turist ajuns acolo, o constituie zborul cu balonul cu aer cald. Acesta este și cel mai scump tip de activitate care până anul trecut era și 150 €/persoană, acum pornește de la 80 € și după negocieri drastice poate coborî și la 60 €/persoană. Pentru noi, turiștii, se poate spune datorită situației politice din Turcia, adică un aspect pozitiv, pentru organizatori ar fi din cauza conjuncturii actuale, adică un lucru nu tocmai bun care a dus la scăderea considerabilă a numărului de turiști și deprecierea accentuată a monedei lor naționale. Pentru noi a fost o șansă minunată de a vedea Cappadocia și de a zbura cu balonul.

Alte activități care se organizează ar mai fi hiking (drumeţie) cu ghid (absolut necesar) pe diversele și superbele văi din arealul Göreme, trasee cu quad (ATV) și biciclete, călărie, seară turcească, dans cu derviși. Și transferul de la aeroport poate fi asigurat tot prin agențiile locale de turism. Desigur, în funcție de darea de mână a fiecăruia, oricine poate opta pentru ce tur dorește la comun sau poate alege excursii private cu ghid privat sau chiar zbor privat cu balonul.

În general, fiecare hotelier prezintă turiștilor, dinainte de a sosi în Cappadocia, gama de excursii ce pot fi făcute și încearcă să aranjeze pentru clienții săi ce vor să facă sau mai există evident posibilitatea ca fiecare, odată ajuns acolo, să poată opta și negocia pe cont propriu toate activitățile.

Noi, după ceva cugetări și dialoguri purtate de-acasă, așa cum am mai spus în prima parte a articolului, am ales să mergem grosso-modo pe mâna proprietarului hotelului, dată fiind perioada scurtă a șederii: nu ne permiteam să rupem din timp pe la agenții negociind trei excursii, mai ales că nu ni se părea scump deloc ceea ce ni se sugerase. Așa că ne-am învoit cu propunerile lui de tur roșu, tur verde și zbor cu balonul. Doar că la zborul cu balonul, de la 80 €, am coborât stacheta la 70 € pe motiv că am prieteni care au zburat cu 60 €, eu considerând că 70 € un preț bun de ambele părți și n-a zis nu. Am fost de acord și cu oferta lui de transfer de la/la aeroport care a costat 30 TL/persoană/sens, un preț rezonabil aș spune. I-am mai scris că aș vrea să luăm la pas împrejurimile și mi-a recomandat cu căldură excursia „Hiking in Rose Valley” ce se face către asfințit, cu ghid specializat contra sumei de 20TL/persoană și nu am pregetat nicio clipă. Mai târziu, la fața locului, atunci când lumina apusului scoate ilustru în evidenţă colinele, m-am felicitat că am pus problema unei astfel de ieșiri care s-a dovedit a fi super-reuşită.

Fiindcă deja m-am lungit prea mult cu acest articol general, vă voi povesti pe îndelete în alte articole ce am făcut în cele trei zile în Cappadocia, ar fi imposibil de cuprins într-unul singur.

Pentru orientarea mea asupra a ceea ce am putea face în trei zile pline în magica zonă a Cappadociei, sunt datoare cu mulțumiri colegilor de sait @nickro, @crismis, @cristina65 ale căror articole excelente (deși mai vechi) mi-au fost de mare ajutor.

În Göreme, micul orăşel în care am avut cazarea, există o puzedrie de restaurante unde se putea lua masa, practic erau unul lângă altul. Nimeni nu se poate plânge că nu poate să ia masa cum dorește, la localuri mai pretențioase sau mai tradiționale, sau medii, ba chiar sunt și restaurante chinezești, coreene, japoneze. Acestea din urmă au fost înființate pentru a mulțumi și hoardele de turiști asiatici care nu s-ar putea adapta la mâncarea turcească sau internațională. Am spus hoarde fiindcă în Cappadocia, la momentul acesta turiștii asiaticii de rasă galbenă reprezentau cam 80-90% din total, dacă până mai ieri pentru mine toți păreau oarecum la fel, acum am început să deosebesc chinezii de japonezi sau coreeni, ceea ce e lucru mare. Români am întâlnit doar câțiva, nu cred să fi depășit zece inși în toate cele trei zile și jumătate, dar am văzut în Göreme o mașină de România, înmatriculată în Constanța.

Prețurile la mâncare sunt modice ca să nu spun mici în localurile normale, se poate lua o masă consistentă cu 70-80 TL pentru două persoane, inculzând un fel principal generos și câte o bere. De fapt, felul principal costă în jur de 30 TL/porție, berea Efes 12 TL/sticla. Ceaiul se primește întotdeauna gratis. Există și un fel de meniul zilei care constă în două feluri: ciorbă și felul doi la 25-30 TL/persoană. În zona Göreme sunt tradiționale mâncărurile gătite la cuptor în vase de ceramică de forma unei vaze mici care se sparg cu ciocănelul în fața clientului la servire.

După cum, probabil, știți în Turcia cel mai bine e să plătești în lira turcească, moneda națională. În afara zborului cu balonul, negociat în euro și a cazării convenită tot în euro, acolo am plătit numai cu lire turcești (TL). Schimbul valutar l-am făcut din euro, căci aveam la noi euro, nemaipunând la socoteală cele câteva 30TL rămase de acum doi ani de la vacanța din Istanbul. Cursul la care am schimbat a fost de 4,1TL/€ în Göreme și de 4,09TL/€ în aeroportul Atatürk, Istanbul, la PTT (poșta turcă), în timp ce cursul oficial liră/euro era de 4,20TL/€, așa cum am văzut în acele zile la știrile de la tv.

Combustibilul este acum, cred, cel mai ieftin de când merg în Turcia: 5,31- 5,33 TL pentru un litru de benzină, 4,79-4,83TL pentru un litru de motorină și 3,13-3,15 TL pentru un litru de gaz lichefiat. Așa că pentru cine nu agreează ideea excursiilor organizate de agențiile locale, se poate închiria mașină cu 25 €/zi, ceea ce e absolut accesibil. De altfel, am văzut mulți asiatici la volanul unor mașini produse de mărci europene renumite, semn că voiau să încerce și altceva.

Acestea fiind spuse despre prețuri, minivacanța în Cappadocia a presupus un buget de 700 €/două persoane, incluzând tot: transport, transfer, cazare, mâncare, excursii, bani de buzunar, cumpărături. Rezonabil, fără îndoială! Există posbilitatea de a găsi bilete mai ieftine la companii aviatice low-cost și atunci costul transportului ar scădea considerabil, însă pentru noi a fost bine și așa.

Vremea în Cappadocia este capricioasă, în această perioadă a fost mai rece decât media, diminețile foarte friguroase (2-3 °C), pe timpul zilei se încălzea până spre 20 °C, în seara în care am sosit a plouat cu găleata, iar în dimineața programată iniţial pentru zborul cu balonul, a început să picure, așa că acesta a fost anulat. Trebuie urmărită starea vremii pe saiturile specializate și neapărat e nevoie de o echipare adecvată, atât pentru îmbrăcăminte, cât și pentru încălțăminte, până la urmă trebuie ținut cont de faptul că e o zonă de munte, Göreme fiind situat la peste 1.100 m altitudine.

Cappadocia, acel meleag mirific la care mulți semeni visează să ajungă măcar o dată în viață, a devenit în momentul de față accesibilă și pentru turiștii cu buget mai mic. Singurul aspect cu care nu m-am împăcat deloc a fost că vacanța a fost prea scurtă, acolo există o sumedenie de lucruri ce pot fi văzute/făcute, de aceea consider că trei zile nu sunt chiar suficiente, șase-șapte, în opinia mea, ar fi fost mult mai bine. De pildă de turul albastru îmi pare extrem de rău că nu a încăput în program. Dar, n-a făst rău deloc nici așa, cine știe poate va mai există și o altă dată.

Dacă recomand Cappadocia, ar fi o întrebare retorică fără rost. Nu pot decât s-o fac din tot sufletul, eu am fost fericită să calc în Cappadocia și aș mai face-o oricând mi s-ar mai ivi ocazia unei excursii care să nu-mi dea bugetul peste cap! E fabuloasă, unchiul proprietarului hotelului în care am stat ne spunea, referindu-se la Cappadocia, că e norocos că s-a născut în paradis, iar noi ne-am considerat răsfățați de soartă că am reușit să pășim în lumea vechilor creștini din Anatolia, ceea ce vă doresc, negreșit, și vouă!

Vă rog, ataşaţi melodia lui Mahmut Orhan-Save Me feat. Eneli (foarte în vogă la ora actuală) al cărei videoclip a fost filmat în împrejurimile Göreme:

https://www.youtube.com/watch?v=FZ_paWpT9Mo

---

VIZUALIZĂRI: 18195 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI