Am stat patru zile în paradisul desprins din "epoca de piatră": Paradise Cave, Göreme

TIPĂREȘTE

Adresă: Muze Cad. No 24, Göreme, 50180, Turcia

http://www.paradisecavepension.com/index. html

Desigur că nu oricine poate ajunge când vrea şi prea uşor în paradis, însă pentru mine n-a fost deloc greu să ating paradisul din peşteră, adică să stau patru nopţi la hotelul-pensiune Paradise Cave din Göreme, Cappadocia. Doar nu credeaţi altceva!

Cazarea aceasta nu a fost aleasă de către mine, deci nu am niciun merit în a o fi dobândit, ci a venit la pachet cu zborul spre Kayseri prin Turkish Airlines. Nu prea ştiam atunci dacă e bine sau mai puţin bine, ci ştiam că e foarte ieftină: 18 euro/noapte/camera cu mic-dejun inclus, că e vorba de o cameră dublă deluxe şi cel mai important, că anularea nu era gratuită, ci pierdeam integral suma aferentă celor patru nopţi (72 euro). În plus, proprietatea putea să-mi ia banii de pe card în orice moment, dar nu mi-a luat niciun sfanţ, abia la destinaţie am achitat cu cash, în euro. Aş fi putut să caut cazare şi să aleg altceva, dar am fost foarte comodă şi am mers pe mâna pontului, iar întreaga acţiune s-a dovedit a fi o reușită absolută!

În Göreme este ceva obişnuit să te cazezi în hoteluri sau pensiuni amenajate în stâncă, având majoritatea în denumire şi cuvântul cave, fiindcă în toată localitatea există numai aşa ceva, datorită reliefului cavernos, aproape toate locuinţele oamenilor arată ca nişte faguri de miere. E drept, unele dintre hoteluri sunt mai mari, altele mai mici, unele mai luxoase, cu mai multe stele, altele mai modeste, cu mai puţine pretenţii, chiar simple, aş putea spune.

Paradise Cave este unul mediu ca şi confort, însă foarte inedit şi deservit de oameni minunaţi. De fapt, este cunoscut faptul că turcii sunt oameni foarte calzi şi foarte ospitalieri, gata să-ţi sară imediat în ajutor. Aşa erau şi cei de la această pensiune, un pic cam pretenţios denumită hotel. E un loc rustic, amenajat, evident, în stil rustic împletit cu facilităţile moderne ale epocii în care trăim, fără să ştirbească cu nimic imaginea rurală pe care vrea s-o afişeze.

Am ajuns în Göreme în prima zi de cazare în jur de orele 19,00 după ce se lăsase seara, acolo apusul soarelui venind mai repede, din cauza poziţiei geografice, cu mult mai estice. Microbuzul cu care am fost transferaţi de la aeroport ne-a lăsat destul de aproape de intrarea în staţiune, şoferul arătându-ne o pantă abruptă pe care trebuia s-o urcăm pieptiş până la intrarea în hotel. Am fost aşteptaţi şi întâmpinaţi de Osman Çardak, managerul şi proprietarul cu care mă înţelesesem atât de bine prin e-mail, un tânăr subțirel, ușor trecut de 30 ani, arătos și foarte agreabil. Parcă ne cunoşteam de când lumea. Ne-a condus să vedem camera şi ne-a invitat apoi să vorbim la un ceai turcesc în biroul recepției. Imediat a venit unul dintre ajutoarele sale care ne-a luat bagajele cărându-le în cameră. Curând aveam să-mi dau seama că Paradise Cave e o afacere de familie, ca mai toate hotelurile mici şi pensiunile din Göreme.

Paradise Cave are o notă bună pe booking: 8,4 și este situat foarte aproape de intrarea în Göreme dinspre Ortahisar, lângă magazine de tot felul, bazar, restaurante, stația de dolmuș, până în centrul localității fiind vreo 200 m.

Am stat de vorbă îndelung, deşi programul fusese stabilit între noi în urmă cu două luni şi jumătate, dar plăcerea de a fi revenit în Turcia după doi ani şi disponibilitatea arătată de gazdă de a sta la taifas cu noi ne-au condus către discuţii ample de ambele părţi. Am achitat toate excursiile aşa cum conveniserăm şi la întrebarea lui dacă vrem să zburăm cu balonul imediat dimineaţă, am spus că nu, că suntem prea obosiţi şi o lăsăm pe dimineaţa următoare. Ne-a dat indicaţiile asupra micului-dejun, parolei de la wi-fi, ne-a recomandat să nu pierdem în fiecare dimineaţă de la fereastrele camerei spectacolul baloanelor în aer, apoi ne-am retras, căci oboseala era mare. Am făcut foarte bine căci curând a început o furtună grozavă în urma căreia a plouat cu găleata.

Cred că vă amintiţi cu toţii desenele animate „Aventuri din epoca de piatră” şi cred că v-au plăcut şi vouă ca şi mie. Ei, camera noastră aş fi jurat că era desprinsă din acea serie pentru cei mici. De cum am intrat, pereţii din stâncă, duşumeaua de pe podea din lemn masiv, tavanul, de asemenea, îmbrăcat în lemn, patul sculptat în piatră, policioara din fața oglinzii din piatră, firida săpată în stânca muntelui m-au convins că realitatea zilelor noastre poate împrumuta mult din farmecul filmelor pentru copii.

Cel mai mult mi-a plăcut patul care avea tăblie şi postament din piatră, peste care era aşezată o saltea groasă gen relaxa, foarte confortabilă, nimic de zis. Noptierele, în acelaşi ton, erau două bucăţi paralelipipedice din piatră învelite deasupra cu scândură lăcuită, deci nici vorbă de sertare. La capătul fiecăreia, pe perete, erau montate veioze, la fel, tot acolo aveam și câte o priză de căciulă. Dulap sau cuier nu aveam, dar treptat am început să descoperim cuie bătute în piatră pe toți pereții, numai bune de agățat diverse. Aveam, în schimb, în stânga camerei, în dreptul ferestrelor două fotolii de epocă și o măsuță rotundă protejată cu o față de masă lucrată manual cu motive tradiționale. De fapt, toate elementele decorative: covorașe, perdele, ștergare erau realizate în casă în același stil tradițional, zona fiind recunoscută pentru articolele din lână sau pânză produse în gospodării sau în mici ateliere. Vorbim de Turcia rurală, respectiv de oamenii de la țară!

Montat pe peretele din fața patului aveam, în schimb, un televizor cu ditamai ecranul plat, la care se vedea „lacrimă”, însă avea doar programe turcești cărora eu, personal, le cam dusesem dorul. Pe același perete, dar în partea opusă, era ușa care asigura accesul în baie.

Fiindcă, practic, hotelul era amenajat în cavitățile din stânca muntelui la care și „omul” mai adăugase sau mai aranjase câte ceva, nicio cameră nu semăna una cu alta. Noi am stat în camera nr. 2, care împreună cu cea cu nr. 1 aveau intrare dintr-o tindă. Dar, multe camere aveau intrarea direct din curtea interioară a proprietații, iar două ocupau partea de sus a miezului muntelui din dotare, la care accesul se făcea de la terasa micului restaurant, situată pe acoperiș, pe o scară strâmtă din lemn. În total, Paradise Cave să fi avut 14 camere după numărătoarea mea, toate conectate la încălzire centrală, toate mobilate simplu, rustic. Cât am stat noi acolo, nu a fost pornită căldura la calorifere, deși nopțile erau foarte friguroase, însă pereții nu erau reci și nici nu miroseau a umezeală sau a igrasie cum mă gândisem că ar fi fost posibil. Pilota primită a fost suficientă, nu am simțit niciun moment nevoia de ceva suplimentar, aerul din cameră era, surprinzător, cald. Poate de la tuful vulcanic.

Baia, foarte spațioasă, avea la fel, pereții din stâncă, dar placaţi cu dale din piatră și lucrați frumos, că-ți dădeau impresia unei încăperi moderne. În față aveam chiuveta încastrată într-un corp de mobilier dotat cu dulap în partea de jos, sus aveam oglindă generoasă și pe laterale cu spații de depozitare. Dușul era montat pe peretele din stânga, fără a avea cabină sau, măcar, cădiță. Când l-am văzut, m-am gândit că o să udăm otova tot, dar m-am înșelat, căci scurgerea locală foarte eficientă și distanța mare până la restul obiectelor sanitare nu dădeau voie să stropim excesiv. Pe peretele opus, aveam fereastră cu geam obișnuit de sus până jos, de aceea trebuia să avem grijă să tragem perdeluța înainte să ne dușuim. Însă, de pe geam dimineața puteam urmări baloanele plutind deasupra Göreme și mă gândeam ce noroc pe mine, ca de pe tron să pot privi baloane mari în zbor, adevărate, nu din acelea efemere de săpun și nici să citesc te miri ce!

Consumabilele au fost două hârtii igienice, două săpunele solide, mici, rotunde, două tuburi cu șampon și două cu gel de duș. Au fost suficiente, oricum altele n-am mai primit.

Micul-dejun ne-a fost servit în restaurantul mititel amenajat deasupra celor mai multe camere, pe acoperiș, sprijinindu-se într-o parte de munte, în cealaltă parte având o superbă terasă cu vedere panoramică la care, pe vreme mai caldă, se poate sta la mese de unde se pot admira văile și munții Cappadociei. Nu a fost nimic sofisticat în cuprinsul lui, a fost simplu și mereu la fel, a constat într-o porție/persoană ce conținea un ou fiert, roșie, o felie de brânză, două de cașcaval, una de salam, castravete, unt, gemuri de căpșuni și vișine, miere la cutiuțe. La liber, cu autoservire, erau cereale, măsline (delicioase), fructe (pepene galben, struguri), sucuri de fructe, lapte, ayran, iaurt, un preparat din cartofi fierți foarte condimentat, în spiritul mâncărurilor turcești. Eram întrebați în fiecare dimineață ce preferăm să bem, noi răspundeam invariabil: ceai turcesc pe care-l primeam în căni mari. Erau responsabili de restaurant nepotul și mătușa lui Osman care ne-au mai spus că putem lua și cina sau dejunul contra cost, dar am refuzat pe motiv că programul nu ne permitea și, oricum, am fi vrut să încercăm și la alte localuri.

Wi-fi a funcționat bine și era parolat ca peste tot în Turcia, după cum am observat. Curățenie nu s-a făcut deloc pe parcurs, însă la primire totul strălucea, noi doar am menținut-o, prosoapele, în aceeași notă, nu au fost schimbate. În apropiere, lângă Paradise Cave și vecina sa, Ufuk Pansion, pe un mic teren neînclinat este disponibilă o mică parcare gratuită, în caz că turiștii vin cu mașina sau închiriază.

Înainte de a încheia, vă mai spun doar că am avut parte de suportul lui Osman pe tot timpul șederii noastre acolo, în fiecare zi ne întreba cu ce ne poate ajuta, ce poate face pentru noi, terminând mereu cu expresia „casa mea e şi casa ta”.

La Paradise Cave am avut parte de o ședere inedită, stropită din belșug cu farmecul Turciei rurale de care ne-am bucurat din plin și de care îmi fusese dor. Nu de puține ori m-am simțit ca fiind un membru al familiei Flintstone care a stat în Bedrock. Despre preț nu mai fac nicio referire, căci se înțelege că a fost super-ieftin, iar raportul calitate/preț iese net în avantaj. Am socializat în mica noastră vacanţă, mai ales la micul dejun şi seara târziu cu vecinii noştri, turişti din Japonia, Argentina, Australia.

Nu pot decât să vă recomand, dacă nu sunteți prea pretențioși și dacă aveţi în plan să vizitaţi Cappadocia, să luați în calcul această variantă de cazare, n-ar fi rău deloc să stați acolo! În plus, experimentul cazării în camerele gen peșteră face tot deliciul în Cappadocia, în camere normale de hotel vă cazați tot timpul!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI