Plaje californiene în … Conil de la Frontera

TIPĂREȘTE

În Conil de la Frontera am ajuns într-o sâmbătă seara, la sfârşitul lui iunie, venind dinspre Sevilla -Cadiz şi ne-am stabilit aici cartierul general pentru cinci nopţi. Ne-am cazat într-o căsuţă destul de aproape de plajă, între cele două plaje mari ale staţiunii – Los Bateles şi La Fontanilla -, într-un minicartier de astfel de căsuţe, pe o stradă pietonală. Foarte liniştită zona, căsuţa funcţională, iar proprietarul foarte amabil.

Conil de la Frontera este un orăşel situat în apropiere de Cadiz, pe malul Atlanticului, şi este una dintre cele mai mari staţiuni de pe Costa de la Luz, alături de Tarifa. Este frecventat în special de spanioli şi, ca atare, la sfârşitul lui iunie – începutul lui iulie când am fost noi nu era foarte aglomerat (la ei luna de concedii fiind, prin excelenţă, august).

Conil are plaje întinse, cu nisip fin şi ape puţin adânci dar, ca pe toată această coastă, vântul este nelipsit. Dar spaniolii au ştiut să valorifice şi acest lucru, dovadă că pe toată coasta atlantică străbătută de noi – de la Cadiz până la Tarifa – am întâlnit numeroase turbine eoliene.

Deşi temperatura este agreabilă (în jur de 26 de grade la sfârşit de iunie – început de iulie) şi îndeamnă la o şedere prelungită pe plajă, soarele este foarte puternic. Temperatura maximă din zi se înregistrează undeva pe la ora 17.00 în lunie iunie-iulie, iar pe noi acest lucru ne-a debusolat un pic. Ca să nu mai spun de apus, care este undeva pe la ora 22.00. Ca o consecinţă a acestui fapt, doamnelor care ţineţi la siluetă, uitaţi de diete în Spania! Mâncarea bună şi programul spaniolilor le fac aproape imposibile.

Dacă veţi dori să luaţi cina până în ora 19.00 veţi avea şanse minime de reuşită, pentru că soarele este încă sus şi spaniolii pe plajă. Oraşele se animă abia seara şi este oarecum de înţeles, având în vedere căldura de pe timpul zilei. Ca exemplificare, vă povesteam anterior de păţania noastră din Cadiz, unde nu am găsit aproape nimic de mâncare până la 20.00-20.30. Revenind la Conil, apa oceanului este destul de rece, iar în perioada în care am fost noi erau valuri măricele.

În Conil nu sunt mari obiective de văzut, staţiunea fiind preferată în general pentru plajele sale. Centrul are numeroase terase şi restaurante unde se mănâncă destul de bine şi la preţuri rezonabile. Un restaurant care mi s-a părut destul de ok dar cu preţuri ceva mai mari decât cele din centrul Conilului este La Fontanilla, amplasat pe plaja cu acelaşi nume. Servirea este foarte bună, mâncarea asemenea, şi deşi este foarte mare este mai mereu plin. Am rămas impresionată de bucătăria imensă ca un furnicar pe lângă care am trecut înainte de a intra.

Ce nu mi-a plăcut în Conil a fost faleza, plină de tarabe unde se vindeau clasicele kitschuri. De altfel şi străduţele înguste din centrul oraşului abundau în astfel de tarabe. Mă rog, nu este ceva neobişnuit pentru staţiunile de pe litoral, dar asta nu mă face să îmi displacă mai puţin.

În drumul spre plaja La Fontanilla veţi găsi un punct de belvedere amenajat cu băncuţe de unde se poate admira apusul. Pe acelaşi drum am întâlnit şi un parc, prevăzut şi el cu un punct de belvedere.

În apropiere de Conil este şi plaja Cala del Aceite, la care se poate ajunge cu maşina sau bicicleta – este prea departe de mers pe jos. Plaja este însă foarte frumoasă, cu stânci roşiatice şi apă liniştită. De altfel, sunt mai multe astfel de golfuleţe unul după altul după plaja La Fontanilla, cel mai aproape fiind Fuente del Gallo.

---

VIZUALIZĂRI: 5289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI