Ce să vizitezi cu copiii in Budapesta și ce să nu vizitezi

TIPĂREȘTE

De sfântul Nicolae, anul trecut, am mers în Budapesta, am mai povestit, dar fiind o excursie in care ma însoteau ambii mei copii, în vârstă de 11 și 15 ani, a trebuit să îmi organizez timpul în așa fel încât să nu se instaleze plictiseala caracteristăcă noilor generatii. Spun asta pentru ca din ce în ce mai mulți părinți afirmă că li se plictisesc copiii. Copil fiind, nu-mi amintesc să mă fi plictisit vreodată, mama nu s-a jucat cu mine cu păpușile, tata nu m-a dus în parc, dar să mor dacă m-am plictisit.

Anyway. Ne-am făcut bagajele, am călătorit si am ajuns în Budapesta foarte tarziu, iar la cazare și mai tarziu. Vă menționez asta pentru că există un singur avion pe zi, care aterizează undeva pe la 22.30-22.50 și după trebuie să folosesti un alt mijloc de transport să ajungi in inima Budapestei, dacă acolo ai cazare. Noi am călătorit cam 30 de minute cu autobuzul care a costat 2200 forinți, plată ce o faci la bord, doar cu cardul! Este vorba de autobuzul 100E-un shuttle bus care are 3 mari opriri în oraș, noi am coborât la stația Astoria. Exista și un 200E, cu alt traseu. La cazare am ajuns în jurul orei 1.00, terminați de oboseală

Când vorbim de copii, în funcție de fire, în functie de vârstă, fiecare are un grad mai mic sau mai mare de toleranță la timpii de așteptare. Luați în calcul, cand veți face planurile de călătorie, că veți fi în tranzit în jur de 10 ore la dus. Noi am plecat la ora 15 de acasă din Focșani, am schimbat mai multe mijloace de transport până să ajungem la cazare, inclusiv am mers 15-20 de minute pe jos la 1 fără ceva dimineața, de la stație la apartament.

Ne-am trezit dimineața, luasem în bagaj cate ceva de mâncare neperisabil, am mâncat micul dejun și am pornit să cunoastem/vizităm Budapesta.

Mie, Budapesta, mi s-a părut un oraș foarte ofertant, mi-ar plăcea oricând să revin. Este încărcat cu istorie, totul vorbește de măreția vremurilor de demult. Mi-ar fi plăcut să avem mai multe zile pentru a-l descoperi.

Aproape că-mi vine să ma felicit singură pentru organizarea acestui city-brake, deoarece, fără să stiu, doar vizualizând harta și localizarea obiectivelor turistice, am ales cel mai bun loc pentru cazare, aproape de punctele de interes și de stațiile de transport public.

Câtă modestie! :))

În ordinea vizitării, vă redau obiectivele mai jos:

Cafeneaua New York-intră în categoria ce să nu vizitezi cu copiii, indiferent de vârsta lor

Am pornit de la apartament, am căutat pe maps adresa cafenelei, am trecut pe la un lidl, care era in drumul nostru și am cumpărat apă cu 89 forinți și da-i bice spre pomul lăudat. Nu îmi amintesc acum care era distanța sau timpii care ni s-au dat de a ajunge acolo, acum că am căutat îmi arată cam 20 de minute, dar am simțit că se termină Budapesta și noi nu mai ajungem. Cel mic, de 11 ani, incepuse să se plângă că-l dor picioarele, că-l doare burta, că vrea la baie, un chin. Probabil că ne-am incumetat să mergem pe jos pentru că ne arăta doar 20 de minute, dar și mai probabil e că poate ne-am rătăcit la un punct cand datele mobile n-or fi mai mers si poate am facut puțin mai mult, să zic 30 de minute. Drumul total necunoscut, nu ne puteam lua repere, eram pentru prima dată în Budapesta. Am ajuns la semaforul din fața cafenelei și ne-a bușit un râs isteric cand am văzut mulțimea care deja aștepta la rând. Un lucru extrem de important: în perioada în care am fost noi, nu se puteau face rezervări. Trist. Ne-am dus la finalul cozii, m-am uitat în ochii celui mic și indiferent ce-ar fi zis grupul, am hotarât pe loc să plec. Nu recomnd părinților să facă ce am făcut eu, am purtat copiii prin frigul lui Decembrie, 30 de minute către o himeră. Finalul a fost următorul: ne-am întors, în drumul nostru a răsărit un Starbucks, am băut 3 ciocolate de un kil, ne-am încălzit bine, am fost la baie, cei care doriseră mai devreme și am pornit către casă că îndurasem prea mult vânt tăios în față.

Târgul de Crăciun din Budapesta-Piața Vorosmarty

Plecând de la Starbucks, începuse o ploaie cu bulbuci, în Decembrie. Aveam glugă la geacă fiecare dintre noi, am stabilit din fața cafenelei că mergem spre apartament, dar dacă se oprește ploaia, mergem la Târgul de Crăciun care era foarte aproape de cazarea noastră. Am întins pasul și am ajuns repejor aproape de casă. Ploaia se mai domolise, asa că am pornit către Târg. Când am ajuns noi în Piața Vorosmarty, ce putea fi mai magic, picurii de ploaie s-au transformat în fulgi mari de zăpadă. Chiar se întețise. Copiii mei se bucurau de prima ninsoare pe 2024. Era 6 decembrie, ziua de Moș Nicolae. Despre Târgul de Crăciun din Piața Vorosmarty am vorbit într-un articol separat. Nu era chiar ca la noi, m-as fi așteptat să fie mai bogat în ornamente, să fie și alte lucruri față de 3 tonete de mâncare și 5 căsuțe de suveniruri.

Puțin shopping nu strică

Când plecăm în condcediu, nu mergem pentru shopping, dar deja ploaia pătrunsese prin geaca și pulover, cel puțin la brațe mă simțeam inconfortabil, așa că am ales să intrăm într-un magazin imens. Half Price esta situat fix în piața unde este amplasat Târgul de Crăciun, este structurat pe 3 nivele, fiecare găseste ce își dorește: dulciuri, jucării, suveniruri, imbrăcăminte, încălțăminte, home decor etc... Cel mare știa că este în zonă, își făcuse planul să îl viziteze, așa că i-a prins bine☺️. Am stat înăuntru destul de mult, cel mare era foarte interesat de articole, pe de o parte pt ca e vârsta, pe de altă parte pt ca noi stăm departe de București și nu ne este la îndemână să ajungem la Half Price. Eu și cel mic mai mult am stat la dulciuri, jocuri și jucării. Afară începuse să ningă bine tare, în magazin era atmosferă faină, cu colinde internaționale, cald, ne și uscasem, așa că am pornit către casă, promițând celui mare că în ultima zi îi iau ce își dorește. Aveți grijă ce promiteți, poate fi destul de scump, eu mi-s pățită... 😅😅😅. În zonă, mai sunt multe astfel de magazine, există și o stradă celebră cu magazine ale diferitelor mărci consacrate-Fashion Street Budapest- noi n-am fost, dar o găsiți. Am călcat pragul următoarelor magazine: Half Price, Muller (mixt, ca și primul, de aici ne-am luat suvenirurile dulci cu marțipan), True to Sole, Foot Locker.

Plimbare cu barca pe Dunăre

” Barca pe valuri plutește ușor

Dar cine îngână un cântec ușor

Nu, nu e nici vântul, nici Dunărea nu-i

E doar lopătarul cu cântecul lui.”

Nu poți să vizitezi Budapesta, fără să faci o plimbare cu barca pe Dunăre. Fiindcă am dorit ca momentul să fie mai plin de magie, am ales să ne plimbăm seara. Citisem cate ceva despre docuri și pe Google erau pareri pro și contra, însă docul cu nr 10 era recomandat. Ne-am îndreptat către el, dar, până să ajungem, o barcă ne-a furat ochii și astfel ne-am oprit la alt doc, în apropierea podului Elisabeta (Erzsébet híd). Aici era andocată o ambarcațiune care ne ducea cu gândul la corabia piraților. Ne-am oprit, am aflat prețul, ne-am urcat ultimii și am plătit la bord. Spre uimirea mea, copiii nu plăteau bilet, în prețul biletului de adult au mers și ambii copii și am avut și 3 băuturi din partea casei. Adulții primeau Prosecco, iar copiii un suc de portocale. La bord era un meniu pe care se găsește un QR pentru ghidul turistic, chiar l-am accesat și așa am mai aflat câte ceva despre obiectivele turistice pe lângă care am trecut. Se pot comanda și băuturi și dacă nu mă înșel și ceva gustări. Superbă atmosfera! Ferestrele ambarcațiunii erau largi, neaburite, dintr-un pexiglas bun, pozele au ieșit super. La un moment dat, cine a dorit a putut ieși pe punte, să imortalizeze plimbarea. Așa de mult ne-am bucurat de alegerea făcuta, atât cu privire la faptul că am ales să ne plimbăm pe înserat, cât și cu privire la barcă! Totul a fost magic și relaxant.

Cyberjump

Când pleci cu un adolescent și un preadolescent în concediu, știi din start ca nu vor avea chef de muzee si alte activități considerate plictisitoare pt ei, așa că trebuie să te descurci să găsești și ceva interactiv, altfel perii tăi albi se vor înmulți. Am ales ca distractie exclusivă pentru ei locul de joacă Cyberjump. Am ajuns aici cu autobuzul care a oprit exact în fața mini mall-ului în care este amenajat-Ujbuda Center. Zona pare de periferie a orașului, mall-ul nu e un mall propriu-zis, ci o adunătura de magazine mai mici... Cyberjump beneficiază de un spațiu generos, multe, multe trambuline, piscină plină de spumă (burete), cățărare pe perete, joc cu mingea pe trambulină și mai sunt cateva. La Cyberjumb există vesitiare fete/băieți, cu lockere, dacă îmi amintesc bine, se plătește o taxă care se restituie la final dacă nu se întâmplă nimic cu cheița. Brățările se restituie. Ar fi fost fain să o putem păstra de suvenir, dar... Prețul biteletor și al șosetelor speciale obligatorii a fost 13770 forinți pentru o oră de distracție, incluzându-mă pe mine care am plătit doar pentru a îi putea poza și filma pe ei. M-am aruncat și eu într-o trambulină, dar pentru coloana mea de 40 de ani” nu bun” și am renunțat. Ce să vă spun, chițăială maximă pe cel mic, cel mare își tot măsura puterea pe ici, pe colo, a fost top, pentru ei. Îi fericisem. Pozele vor spune mai mult decât o pot face eu în cuvinte. Menționez că în aceeași clădire, la un alt nivel, este și un spațiu amenajat cu jocuri laser, dar ai mei n-au vrut.

Roata panoramică

Nu puteam să ratăm ocazia de a vedea Budapesta de sus și unele dintre clădirile importante ale acesteia. Așa am descoperit cât este de aproape catedrala Sfântul Ștefan. În roată cred că am făcut vreo 5 ture, a fost super, am făcut poze frumoase. Prețul a fost de 4300 forinți petru adulți și 2300 forinți pentru copii sub 12 ani (parcă). 10900 forinți per total, ceea ce la noi ar însemna 163 lei.

Castelul Buda-vizitat seara

Castelul Buda era pe lista noastră de obiective, dar vizitarea lui seara a fost pur întâmplătoare. Când am fost la Cyberjump, am luat un autobuz de revenit pe malul celalalt al Dunării, adică la cazare. Ne-am urcat, frumușel, pregătisem bani, dar de unde bilete? Întind banii șoferului, îmi face semn că nu, scot cardul, îmi face iar semn că nu și mă trimite în spate, cumva insinuând nonverbal șă mă descurc singură. Puțin confuză, încep să mă uit pe afișele din autobuz, nu înțeleg nimic. Două fete mai dezghețate îmi explică să plătesc cu aplicația BudapestGo (să v-o instalați dacă vreți să călătoriți cu transportul public, e utilă), dar nu am reușit să inrolez cardul și uitați așa am călătorit clandestin vreo 2-3 stații. Pentru că mă mustra conștiința, am coborât, observând că mă aflu aproape de malul Dunării, în partea Buda. Am luat-o la picior cu copiii mei mari care comentau de zor.

Pas lângă pas, am ajuns la Podul Libertății și ne-am continuat drumul, fără să traversăm Dunărea, rămânănd în Buda. Când am ajuns în apropierea podului Elisabeta, mi-am dat seama că nu mai este mult până la Castelul Buda și am decis să mergem să-l vizităm. A fost mult de mers, ultima parte fiind în rampă, dar a meritat, am găsit castelul și i-am vizitat curțile interioare. Toate clădirile erau scăldate într-o lumină caldă, în interior erau amenajate căsute cu preparate dulci (langos, clătite, colaci) mai multe sortimente de carne preparată termic, vin fiert, ceai, sucuri și altele. Vremea permitea să stai afară să servești ceva și erau băncuțe pentru clienți.

Curtea interioară, sau mai bine zis curțile interioare ale Castelului Buda sunt superbe, mai urci o scară, mai treci de o poartă și descoperi alte și alte clădiri, care mai de care mai impunătoare, statui minunate sculptate în detaliu, două puncte de belvedere, unul către Buda și altul către Pesta, peste Dunăre. Se putea vedea Clădirea Parlamentului în depărtare. Minunat.

Mi s-a părut fantastic totul, mi-a dat o mare stare de bine. Cine s-a gândit la modalitatea aceasta de a pune clădirile în valoare printr-un iluminat cu lumină caldă, merită premiat. Rezultat: la lăsarea serii, orașul prinde viață, nimeni nu se duce să se culce.

Daca-mi veți urma pașii, nu faceți ca mine, luati un bolt, ceva... Copiii erau incântați și ei și chiar nu se plictisiseră, dar frânți eram toți trei.

Am plecat de la Castelul Buda, luând un bolt cu șofer vorbitor de limba engleză. ne-a costat cam 50 de lei până în fața apartamentului în care stăteam. Pe drum ne-a mai arătat niste obiective, am vorbit, am glumit, am ajuns cu bine acasă.

Cam atât am vizitat eu și copiii mei. Restul grupului (doamnele care au mers cu noi în Budapesta și de care m-am despărțit pe parcursul zilei ca să pot face activități cu copiii, rămânând să ne întâlnim în fiecare seară să cinăm împreuna) au vizitat și Muzeul figurilor de ceară, situat chiar în Piața Vorosmarty, exteriorul Clădirii Parlamentului, Pantofii de pe malul Dunării și un obiectiv la care s-au referit cu apelativul” castelul” în zona Buda. Am crezut că este vorba de Castelul Buda, dar aveam să aflu că e vorba de alt obiectiv.

Per total, trag o concluzie: vizitați Budapesta cu copiii, oricât de mici/mari ar fi, este loc pentru tot felul de experiențe, trebuie doar să le alegeți pe cele potrivite!!!

---

VIZUALIZĂRI: 177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI