Vacanta la Geta!

TIPĂREȘTE

Cand vacanta de la Marea Neagra se apropia de sfarsit, sotul vorbise la telefon cu Geta, o colega, care se afla in Bucovina, in vacanta la parintii ei! Au schimbat fiecare impresii de vacanta si aceasta, amabila, stiindu-ne deschisi la astfel de incursiuni, ne-a facut o invitatie acolo si noi am zis: de ce nu?

Nu vazusem Bucovina nici unul dintre noi, si acum aveam ocazia sa raspundem unei astfel de provocari, deoarece mai aveam inca libere cateva zile de concediu. Dar nu ne puteam imagina ca drumul pana acolo poate deveni o adevarata aventura si ca vom zambi de cate ori vom rosti cuvantul Bucovina!

Asa ca, am pornit de dimineata de la mare, eu, sotul, fetita si inca o familie de prieteni cu care plecasem la mare, cu o singura masina si am ajuns in Bucovina dupa amiaza.

Mai intai am dorit sa ramanem o zi in Delta, am strabatut frumoasele meleaguri dobrogene, dar, pentru ca la ora cand am ajuns in port plecase vaporul, ne-am continuat drumul, amanand acest vis pentru alta data. Drumul prin Moldova a fost deosebit de frumos. Vremea a fost buna, numai cer senin, soselele bunicele, dar cand ai chef de drumetii, nu mai conteaza altfel de amanunte, nu???

Casele erau frumos pictate, fiecare avea un alt model, uneori cu ornamente din lemn. M-a impresionat multitudinea de biserici si manastiri, cat si faptul ca peste tot erau atatea monumente, care iti aminteau de lectiile de istorie!

Dar sa va povestesc!

Stiam noi ca satul se numeste Ehreste, si se afla la 35 km de Vicovul de Sus, dar nu stiam ca satul se afla la 1700m altitudine, si ca in sat se ajunge doar pe jos, drumul fiind neaccesibil masinilor. Aici Geta ne-a cam pus rabdarea la incercare. Am tot vorbit noi cu ea la telefon, dar la un moment dat telefoanele noastre nu mai aveau semnal, iar noi tot mergeam pe un drum de tara si nu mai ajungeam. Totul parea pustiu, dar incredibil de frumos!

Am intalnit un batranel si i-am spus ca vrem sa ajungem in satul Ehreste, dar omul ne tot intreba la cine, pana ne-am dat noi seama ca eram in sat, dar satul se intinde pe o suprafata mare si casele sunt imprastiate pe munte! Nu stiam numele familiei la care mergeam, deoarece colega sotului era casatorita, si noi nu-i cunosteam numele de fata. Cum sa-i spun mosului ca merg la... Geta??? !!! Iar ea probabil uitase sa ne specifice ca va disparea semnalul, un amanunt care pentru noi a insemnat mult! Dar a facut povestea si mai palpitanta!

Norocul a facut sa-mi amintesc o intamplare, adica, inainte cu o saptamana, in orasul nostru, am insotit-o pe Geta la posta sa expedieze la parinti un colet, iar eu i-am completat datele pe coletul postal si mi-am adus aminte numele de familie al parintilor.

Intr-un final, i-am zis batranelului la cine mergem, si ne-a zis sa mai mergem putin in fata, ca nu mai avem mult.

Nici nu va puteti imagina cum vine vorba sa cauti acul in carul cu fan!!! Am ajuns intr-un final, sotul colegei si tatal ei ne asteptau jos, in sosea, vorbisera cu padurarul sa ne primeasca masina la el in curte. Ne-am luat niste lucruri, si am urcat cu ei.

Peisajul care l-am descoperit, acolo, de sus, este unul de basm! O casa aici, una mai incolo, si un aer de te imbata parca! Am stat 3 zile acolo, dar in fiecare zi la amiaza toata lumea dormea. Uneori dormeam afara, la umbra unui copac, pe o patura!

Parintii colegei erau niste oameni foarte primitori, intre doua varste, nu stiau ce sa ne mai faca, ca sa ne simtim bine. Aveau gospodarie mare, cu de toate, purcel, o vacuta, un vitel, pui.

Am stat doar 3 zile, ca eram 5, nu doream sa abuzam de ospitalitatea lor!

Ei locuiesc la granita cu Ucraina, si vorbeau bine limba.

Intr-o dimineata ne-au facut la micul dejun"PRAJINESKI". Sa va spun ce contine mancarea asta foarte consistenta: carnati si carne de porc, prajite in untura si pastrate peste iarna, incalzite in tigaie, puse peste ele niste oua, si la urma niste branza rasa deasupra.

In alta zii, am mancat balmos, foarte bun, mamaliga cu branza si smantana multa.

Zilnic am cutreierat imprejmurimile!

O data la cules de ciuperci, o data la cules de zmeura, era sezonul lor si erau atat de multe, ca nu razbeam sa le mai culegem, ! Si parca eram satui doar cand le vedeam!

Seara, stateam pe prispa casei vechi de lemn, care mai era pastrata, ne uitam la stele, si cum de jos se ridica ceata! Ziua fiind cald iar seara racoare. Cerul era atat de senin uneori, incat uneori admiram si Calea Lactee! Eu cel putin pana atunci, nu o vazusem nicodata atat de clar!

Ne-am simtit tare bine acolo, ma straduiesc sa va povestesc incat sa pricepeti macar un pic din vraja aceea ce te cuprinde cand ajungi acolo, sus, la'' Cucuiata''si ai impresia ca acolo esti chiar ''cineva'', ca... daca vrei poti atinge chiar si cerul cu mana! E uimitor cum in natura si printre oameni simpli, care sunt mai valorosi sufleteste decat altii cu studii inalte, reusesti sa te simti atat de minuntat!

Deci, va asigur ca traditionala amabilitate bucovineana, nu este un cuvant inventat. Este perfect adevarat...

Iar Bucovina e minunata, sa stiti. In drum spre casa am vizitat si binecunoscutele manastiri din zona, dar am sa va povestesc cu alta ocazie despre ele.

Si, uite-asa, concediul nostru la mare, s-a prelungit intr-un mod neasteptat de frumos! Am vrut sa va povestesc acest lucru, ca sa va fac sa pretuiti si vacanta in alt mod, nu doar cele in confort, cu servicii scumpe, care, de multe ori nu-ti rezerva nici jumatate din bucuriile pe cere eu le-am trait in cele 3 zile... la Geta!

Si... poate fiecare dintre voi are o... Geta! Daca nu, va doresc sa o gasiti!

---

VIZUALIZĂRI: 1767 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI