Prin padure, pe carare...

TIPĂREȘTE

Greu de continuat descrierea acestei zile, dupa ce ai vizitat Moldovita, Sucevita si mai ales Putna.

Iesim pe poarta manastirii, in parcare, mergem spre masini, nu fara a ne uita inapoi, fara manie insa, spre manastire si a ne promite sa revenim. Pana acum eu, personal nu am mai avut ocazia de a reveni si, din cate cunosc, nici ceilalti membri ai grupului. Dar timpul nu este pierdut si s-ar putea sa nu se stie.

Ne urcam in masini si ne indreptam spre Putna, urmand sa ne intoarcem acasa, daca acasa inseamna vila in care am fost cazati o saptamana. Traversand comuna, ajungem la intersectia cu drumul care merge la Chilia lui Daniil Sihastrul. Ghinionul nostru, ca langa aceasta intersectie sa vedem o pensiune care la parter avea un restaurant,

Si cum mai aproape de noi era foamea dupa o zi plina, decat dorinta de a vizita Chilia lui Daniil Sihastrul, hotaram, democratic, sa mancam intai si apoi sa continuam cu vizita. Pensiunea avea un nume istoric, care avea legatura cu manastirea pe care tocmai o vizitasem, Musatinii.

Intram, ne asezam la o masa mai incapatoare pentru opt persoane hamesite, consultam meniul si ne hotaram, fara sa banuim ce vom pati, la o ciorba radauteanca si o tochitura moldoveneasca cu mamaliguta, evident. Si pentru ca nu aveam pofta de mancare solicitam, mai putin soferii, cate o tuica sanatoasa de prune. Vine o fatuca, imbracata in costum popular si ne ia comanda, opt ciorbe si opt tochituri. Fata, patita cu flamanzi ca noi, ne recomanda sa mancam mai intai ciorba si sa comandam tochitura dupa aceea. Protestam initial, dar ne gandim ca daca nu ne poate da tochitura, mai era si altceva de mancat la felul doi, deci nu riscam sa murim de foame. Ne aduce tuicile, ardeiul iute solicitat si painea. Cineva, nu spun cine, persoana insemnata, se apuca imediat de mancat painea, dar nu apuca sa infulece prea mult, pentru ca imediat vin si castroanele de pamant pline cu ciorba, o zeama rosiatica la culoare, cu um miros de bors care te darama pe sub masa si cu bucatele de afumatura care invatau sa inoate in zeama.

Prima impresie e buna, ne apucam de treaba si incet-incet constatam ca ne-am inhamat la o treaba nu tocmai usoara, aceea de a manca tot din farfurie. Cu chiu cu vai reusim sa dam pe gat tot continutul din castroane si deja ne simtim obositi. Fata ne intreaba daca ne-a placut si daca mai dorim tochitura. Nimeni nu mai cere nimic, pentru ca nimeni nu mai avea loc unde sa mai bage mancare. Achitam nota de plata, fumatorii nu uita ca dupa o masa boiereasca merge la fix o tigare canceroasa si ne facem planul de continuare a vizitei.

Cu burtile pline nu mai arde nimanui sa mai mearga la Chilia lui Daniil Sihastru, mai ales cand aud ca mai este si de urcat pe o scara. Asa ca plecam, impreuna pana Vicovul de Sus, de unde drumurile noastre se despart. Noi, cu Loganul viram la stanga, cu intentia de a ajunge la Brodina, iar de acolo, peste munte la Argel, Rasca, Moldovita. Ceilalti, cu Solenza, vireaza la dreapta spre Marginea, iar de acolo, Sucevita, Moldovita, Mestecanis, Vatra Dornei.

Asadar la drum, pentru ca mai avem destul de mers (eram de fapt la jumatatea drumului), dar mai ales de vazut. Traversam comuna Putna, admiram pe dreapta frumoasa padure, pe langa apa Putnei, pe care o taversam, evident pe un pod, urmam acelasi DN2H care ne conduce in Vicovul de Sus. Trecem prin apropierea garii orasului, traversam satul Bivolarie si ajungem la intersectia cu DN2E, de unde drumurile noastre se despart, noi deplasandu-ne la stanga pentru a ajunge la Brodina. Traversam apa Sucevei, iar in dreapta zarim un lac de acumulare care alimenteaza o microhidrocentrala.

Ne continuam drumul prin Vicovul de Sus pana in locul unde, la stanga, vom patrunde pe drumul spre Brodina. Trecem pe langa cladirea Liceului Ion Nistor (numele unui lider al unirii Bucovinei cu Romania), trecem si pe langa Primaria orasului, dar cu ochii atenti sa nu scapam indicatorul cu drumul la stanga spre Brodina. Si de atenti ce suntem toti patru, fiecare pe partea lui, se imputineaza casele, iesim din localitate, unde ni se ureaza drum bun (asta cautam si noi) si la un moment dat ne intampina un indicator cu stop scris pe el, trecem de el, iar peste circa 100 de metri, intalnim un fel de pod, pazit de 2 barbati in uniforma gri petrol.

Oprim si intrebam de drumul spre Brodina. Ne spun ca acolo e punct de frontiera cu Ucraina, iar drumul spre Brodina este undeva in Vicov. Cum nu aveam de gand sa vizitam Ucraina, multumim pentru lamuriri si intoarcem spre Romania.

Cand reintram in Vicov, oprim sa intrebam un localnic cum gasim drumul spre Brodina, dar in acelasi timp ies din niste boscheti de pe marginea drumului 5-6 cetateni pasnici, care nestiind de ce ne intorceam din Ucraina, ne intreba daca avem tigari. Cum in masina erau trei fumatori (eu nu ma numaram printre fumatori), soferul le intinde un pachet de LM sa ia o tigara. Ei ne intreaba cate baxuri avem si la ce pret le dam. Daca ne intreba cineva de drumul spre Sahara, sau Polul Nord, nu ne-am fi crucit. Ne-am dat seama apoi ca erau de fapt „negustori” de tigari si ne-au confundat cu o masina care trebuia sa vina cu marfa pe care o asteptau. Ne lamurim reciproc ca suntem din filme diferite si ne continuam drumul in oras.

Mai oprim o data sa intrebam de strada spre care fusesem indrumati si eram tocmai la coltul cu acea strada. Daca mai mergeam nitel ratam din nou drumul.

Ca sa nu iasa vorbe la discutii trebuie sa va spun ca indicatorul l-am fi cautat si astazi, pentru ca fusese luat de cineva care avea nevoie pentru un stalp din teava. Dar tot raul e spre bine pentru ca pe acea strada am scurtat drumul cu aproape 10 km. Drumul pe care il cautam noi era DJ209G, care era un drum asfaltat, destul de bun si care urmareste apa Sucevei pana aproape de izvoare. Peste raul Suceava ne insoteste o frumoasa padure de conifere.

Traversam comuna Straja, la iesire insotindu-ne pe dreapta padurea, iar pe stanga Suceava. Incepem sa urcam incet, iar drumul devine din ce in ce mai frumos, trecem prin Jitarie si intra apoi in Falcau. Traversam paraul Rastoaca, cel care vine din Ucraina, intram in satul Frasin, iar urmatoarea localitate este Brodina, cea mult cautata de noi pana in Ucraina. Traversam Suceava si imediat dupa pod intalnim indicatorul spre Brodina de Jos, pe DJ 176, de care v-am promis ca voi mai vorbi, pe care ne inscriem fara rezerve. Drumul, asfaltat, se strecoara printre paduri, printre dealduri molcome, cel putin deocamdata, iar la un moment dat un parau ne insoteste printre paduri. Ajungem la un cimitir, unde nu aveam de gand sa ne cazam si biserica din Brodina de jos, unde drumul o ia la stanga, prin padure. Deja suntem la 750 metri altitudine si se simte aerul ozonat. Vom urca pana la 1000 m, apoi, firesc, vom cobori prin padure pana aproape de intrarea in Argel...

Pentru a va descrie frumusetea padurilor prin care trecem, paraul care se strecoara printre brazi si pietre, aerul care ne bucura plamanii satui de aroma esapamentelor din oras, culorile florilor pe care le zarim pe fereastra Loganului, mi-ar trebui multe cuvinte si tot nu cred ca as fi convingator. Din pacate aparatul foto nu l-am avut la indemana si am ratat ocazia de a va prezenta poze din aceasta aventura prin padure. Daca as fi stiut atunci ca trebuie sa prezint o dare de zeama cu ce-am facut in padure, nu as fi lasat inportbagaj aparatul foto. Dar ca sa zgandaresc imaginatia, inchipuiti-va ca mergeti circa 20 de kilometri printr-o padure deasa de molid, precum peria pe care o arunca in urma ei muma padurii ca sa scape de Fat Frumos.

Drumul pe care mergem este unul forestier, lat de numai 4-5m, care urmeaza paraul din padure, precum un plagiat de doctorat. Am oprit de cateva ori, macar sa umplem plamanii de aer curat, dar nu am inspiratia de a scoate aparatul de fotografiat din portbagaj. Daca cineva mi-ar fi spus inainte ca vom merge pe un drum asa de frumos, i-as fi spus ca rade de noi. Dar nu a fost singura surpriza foarte placuta legata de peisajele din Bucovina. Va rog sa aveti rabdare pana la urmatoarele episoade, in care va voi descrie, atata cat pot eu, alte peisaje deosebite.

La intrarea in Argel intalnim doi oaspeti de seama, cum ar fi apa Moldovitei, care izvoraste din Obcina Feredeului si Hutulca, mocanita care ne va insoti pana la Moldovita. Pe stanga si pe dreapta, cand mai aproape, cand mai departe de sosea, ne insotesc paduri de conifere, dar si de foioase.

Trecem prin Rasca, calea ferata ingusta merge chiar pe langa sosea, apoi intram in Moldovita, capatul de linie al Hutulcai. Trecem pe langa un indicator care ne indruma spre muzeul oualelor incondeiate, apoi ajungem in Vatra Moldovitei. De aici drumul nostru continua spre Vatra Dornei pe DN17A, prin pasul Pascanu, ajungel la Campulung Moldovenesc, iar ca sa nu mai trecem prin pasul Mestecanis, cu care aveam sa ne mai intalnim in zilele urmatoare, in drum spre Gura Humorului, soferul hotaraste sa traversam Obcina Mestecanisului pe un traseu ocolitor, care dupa aventura Brodina – Argel promite un peisaj cel putin la fel de frumos.

Fara sa ne mai ceara voie, ne sechestreaza in masina si inainte de Pojorata, o ia la dreapta pe drumul judetean DJ 175, spre Fundul Moldovei, Botus, apoi pe un alt drum judetean, spre Botusel, Obcina, urmand sa iasa in DN18, la Valea Stanii, iar de acolo urma sa coboram prin Botos, Ciocanesti, la Iacobeni, de unde pe DN17, doi pasi pana la Vatra Dornei. Toate bune si frumoase pana la Fundu Moldovei, unde interesandu-ne de starea drumului pe care voiam sa mergem, toti, dar absolut toti, ne-au recomandat sa nu mergem pe acele drumuri fiind desfundate, drumuri de tara, de pamant, majoritatea.

Asa ca, vrei nu vrei, ne intoarcem direct la Vatra Dornei, unde oprim la supermarketul din colt, aproape de gara de unde ne aprovizionam pentru un gratar. La Argestru oprim pentru improspatarea rezervelor de apa potabila de la un izvor in parcarea de pe marginea drumului.

Ajungem la vila, ne reintregim grupul, pentru ca cei din Solenza ajunsesera inaintea noastra si dupa o scurta sedinta stabilim programul din acea seara. Facem un gratar, asortat bineinteles cu udatura de rigoare, ocazie cu care ne povestim peripetiile prin care am trecut, iar spre final hotaram programul pentru a doua zi.

Se hotaraste ca a doua zi sa o petrecem in Vatra Dornei, desi mie mi-ar fi placut altceva, dar pentru a impaca si capra si varza, vom merge pe munte in apropierea casei.

Acum noapte buna si maine la plimbare, evident pe jos, pe munte, pe langa casa!

Branesti, 16 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 955 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI