De 1 Iunie în Bucovina. 2 Iunie - Pietrele Doamnei. Pe 3 iunie la Cetatea Neamțului. Legat.

TIPĂREȘTE

Reviewul 101, care, pentru mine este mai important decât ăla de fu rotund, adică cu nr 100 și pe care voi, în răutatea voastră nu-l citirăți! Ca să păstrez logica curgerii timpului, după ce de 1 Mai v-am dus la Brașov, de 1 iunie o să vă duc prin Bucovina, să vă plimb prin frumosul județ Suceava

Statul român, în marea-i milostivire față de noi, cei ce votăm din patru în patru ani, a stabilit ca anul ăsta să nea foarte mult liber de ziua de 1 Iunie. Motiv de bucurie maximă pentru noi, votanții. Avem un așa mare dor de sărbători. de nu se poate! Bine, nu vreau să mă dau creț, eu cred că cine m-a făcut pe mine a vrut să fiu prototipul de om puturos, și o oră pe an dacă ar trebui să muncesc tot mi se pare că sunt nedreptățit, că ora respectivă e pusă numai în bătaie de joc, exact la ora când aș fi avut altceva de făcut! NU mă laud, așa-s io! :)

Acuma, însă, aflând că putem să ne lenevim oficial, m-a pălit pofta de ducă, mai ales că, de 1 Iunie venise acasă și fiie-mea, că, deh, e ziua internațională a plozilor!

Fiind început de lună, contabilul casei, care e și psiholog și soție, ordinea e asta, de v-o spusei io, nu s-a declarat voios de dorința noastră de a călători, pe motiv de low buget și, în loc de propunerea noastră de Bucovina a venit cu contraoferta de făcut treabă, în curte! Auzi, curte, nici măcar Lepșa?!

Normal că și-a atras din partea noastră un sincer și gutural ”Huuuoooăăăă”, care a debusolat-o și, n-a mai avut ce face, a acceptat că vom merge și anume unde vrem noi, în Bucovina!

De ce Bucovina? Pentru că-i frumoasă, fraților, județul Suceava fiind aproape la fel de frumos ca județul Vrancea, așa să știți (@danaeldreny, ca suceveancă ce te afli, îmi ești datoare, da?). În plus, aveam și o familie de prieteni care plecaseră deja spre locul cioată și ne surâdea ideea să ne găsim pe acele tărâmuri.

Zis și făcut, urcat bocceluțele în mașină, pus zamă de aia, cu putere octanică în rezervorul Skodei, pornit aerul condiționat și, go, Planet, go ! (care aveți alte gusturi, na: Run, Forest, run !)

Ca s-ajungi din Mărășești în Bucovina, pe auto vorbind, nu-ți trebuie decât autoul respectiv și să mergi, așa, spre Suceava, pe DN 2 sau, E 85. Treci prin municipiul Bacău, iei șoseaua spre Iași și mergi pân'ce treci și de Roman, și ăsta, ca și Bacăul, oraș frumos!

După ce treci de Roman, la vreo 10 km, se face o mare intersecție în care, la dreapta mergi spre Iași (frumos oraș!) și, la stânga, mergi spre Suceava. Pe la stânga o luarăm și noi și, după vreo 20 de km, popas, ajungi la Hanul Ancuței.

Despre locația în cauză nu o să vă vorbesc acum, am mai făcut-o în alt review și nu ați părut fericiți! Oricum, e de spus că, invariabil oprim aici și mâncăm. Atenție, nu la prima clădire a hanului ci la cea albă, cea cu statuia lui Sadoveanu, da. Ei, aicea sunteți serviți cu un strașnic menu moldovinesc. Orice ați lua de mâncare papa este bun. Ciorba de fasole cu afumătură, cu ceapă roșie și turte de făină de grîu este demențială, dar, v-am zisără, orice alt fel de mâncare e bun!

Dacă este prea cald puteți folosi terasa din spate dar, zic eu, rezistați în frumosul interior, mobilat moldovenește. Aaa, uitam, restaurantul are și un magazin de unde se pot cumpăra produse alimentare tradiționale. Faceți-o, nu vă veți simți păcăliți!

Dealtfel prețurile nu-s criminale, sunt decente, ce mai, sunt bune, exact ca țuica de-o primiți înainte de masă, pe care io n-am băut-o,pentru că nici Adi și nici Luminița nu voiau să conducă! Păi, da, și-au găsit fraierul!

Sătui fiind, de aici până la Gura Humorului nu ar trebui să vă mai oprească nimic, cu excepția Mănăstirii Sf. Mina din com. Roșiori.

Mănăstirea se vede sus, pe un deal și se ajunge trăgând de volan, spre dreapta, la momentul potrivit și intrând pe un drum asfaltat, cale de vreun km jumate. Ca să nu stați stresați, vă uitați după indicator, care e bine și vizibil fixat pe marginea drumului.

Mănăstirea Sf. Mina are hramul de 15 august, dar, stați cuminți, nu o să vă obosesc cu date de-astea, ecumenice. Spun doar că e tare frumos de văzut și nu pierdeți mai mult de vreo oră pentru asta, ceea ce, față de eternitatea timpului, nu e vreo bortă-n cer ! Opriți-vă și vizitați-o, zic, dacă aveți ocazia prilejului.

Reveniți apoi pe DN 2 și mergeți până la intersecția ce face, înainte spre Fălticeni, la stânga spre Gura Humorului. Mai scurt e pe la Gura Humorului dar voi, dacă sunteți încăpățânați, puteți merge înainte, pe la Suceava, Siret, Ukrayna, Russia, Japonia sau ce știu eu ce alte variante vreți ?! Eu nu aveam atâta de mult timp și am făcut la stânga.

După vreo 34 de km ajungeți în Gura Humorului, oarș micuț dar curățel și frumușel. Pentru mine, asta-i poarta Bucovinei. E extrem de aproape de Voroneț, mănăstire celebră, găsiți cazări și cu ochii-nchiși. Plus că are un frumos parc de aventuri, ștranduri, tiroliene, tir cu arcul și alte alea. Despre mâncare nu poți să spui nimic rău în Bucovina, te bate Dumnezeu!

Deși am fost de muuulte ori în Gura Humorului, tot ne-am oprit, așa, să ne dezmorțim și făcut poze.

Pe urmă, mai departe, în mașină, alți 30 de km și ajungi la Vama, unde voiam noi s-ajungem. Dar, fiindcă am ajuns mult mai devreme decât ceilalți iar ziua era abia pe ora 15, am decis să merjem mai departe și, uite-așa, am ajuns la Vatra Dornei, doar ca să umplem ceasul.

Mie-mi place Vatra Dornei deși cred că orășelul ăla nu e suficient de bine pus în valoare! E un fel de Sinaia, mai puțin fițoasă dar are cam aceeași atmosferă.

Fiindcă nu voiam să facem altceva decât să pierdem vreme, ne-am plimbat îndelung prin parcul orașului. A, la intrare-n parc e o dugheană unde se vinde înghețată! Ce bine!!! E bună și gustoasă! Ne-am luat fiecare câte-o mare halcă de înghețată, eu am mâncat și ce a rămas de la Luminița, că e la dietă! Fraților, ca să-ți dea fiie-mea ceva e mai mare minune decât dacă ar seca Pacificul, așa că m-am gândit că-mi dă înghețata fiin'c-a scăpat-o pe jos! Se pare că nu era așa, voia dor să nu se-ngrașe, că urma sezonul la mare din anul ăsta! Despre care-am scris, am scăpat !

De la Vatra Dornei ne-am întors spre Câmpulung-Moldovenesc, dar, nu prea am nimerit ce să facem. Am continuat drumul spre Vama dar, la ieșire din Câmpulung Moldovenesc am oprit să mâncăm la Popasul Baciului.

Popas de fițe, cu rezervări făcute cu săptămâni înainte.

Aiurea, local de camionagii, inițial, care a ajuns un local unde am mâncat de fiecare dată foarte bine și la prețuri decente.

Recomand din toată inima, strachina e cât oala obișnuită. Am mâncat o ciorbă de burtă de stătea lingura-nfiptă, erect, în ea și, seară fiind, după ciorba de burtă am comandat ceva ușor: fasole cu ciolan și murături tradiționale. Am zbârcit-o doar cu berea, am fost nevoit să iau două beri fără alcool, prima am băut-o de sete pe-a de-a doua am băut-o ca să-mping mâncarea. Era atât de bună și atât de multă !!!

Fetele mele s-au alintat cu nuș ce porții de piept de pui la grătar și cu cartofi prăjiți, le-am dat și lor să guste din fasole, dar, chiar doar au gustat! Nu-i vorbă, eram vigilent și nu le lăsam să se destrăbăleze cu mâncarea MEA!

Am plecat apoi spre Pensiunea Lucia, unde avem cazarea rezervată și urma să ne întâlnim cu hăilalți din grup.

Despre Pensiunea Lucia, review separat, m-am învățat minte, trag și io de timp cu reviewuri defalcate! Ha!

Seara am făcut ce face tot românul în zi de sărbătoare: grătar și bere iar, pe la două, noaptea, am parcat și predat foaia de parcus la garaj.

În a de-a doua zi am luat, democratic, din ordinul meu, hotărârea de a-i plimba pe toți, pe Transrarău, la Pietrele Doamnei.

Din Vama, te întorci spre Pojorâta și, în timp ce mergi, așa, hai-hui, o să vedeți un mare panou care indică drumul spre Chiril. Păi, dacă indică, să respectăm indicațiile, zic, așa că, țuști, tras de volan stângă și, hai la drum!

Drumul este superb iar calea de rulare perfectă! Transrarăul are vro 26 de km, în total, dar, după Pietrele Doamnei, adică vreo 17 km, drumul, tot asfaltat, este de o calitate mai slabă, de fapt, se îngustează la nivelul unei singure benzi.

Dar noi nu voiam s-ajungem la Chiril, voiam doar la Pietrele Doamnei, ceea ce am și făcut.

Urcat-am, cu multă răbdare și pricepere, până pe platou la Cabana Rarău, pe principul că românul se dă jos din mașină strict în fața ușii, chiar dacă apartamentul e la etajul 5.

Am parcat, spuneam și apoi, pîș-pîș, am mers până sus, la Pietrele Doamnei.

Drum frumos, se urcă cumva pieptiș pe anumite tronsoane. Întreg ocolul se face în vreo două ore, cazul meu, dar, eu-s așa, mai puturos.

După ce ieși de pe platoul Pietrelor, găsești o minunată invenție a omenirii, o terasă unde se vând mici, pulpe de pui, piept de aceeași pasăre, toate fripte pe grătar, și se pot bea băuturi răcoritoare. Deci, ”Răcorim România! ” deși, nu știu dacă chiar marca aia de bere-am băut-o! Fiindcă eram încălzit, chiar a trebuit să mă răcoresc, mai ales că nu mai conduceam eu !

Toată vâjâiala asta ne-a luatără vreo cinci ore, ne-am mai oprit și în Câmpulung Moldovenesc, așa, ca să treacă timpul,nimic important doar așa, pase cu portarul!

Seara, program de voie, mai aveam o navetă de bere nebăută. Am stat la foc până am corijat defectul!

A doua zi, scena despărțirii: noi, plecat, pe Argeș în gios, ei rămas că voiau la Suceava și la Mănăstirea Dragomirna. Despre ambele am scris, dar nu mai știu unde, căutați și voi și citiți! Important, votați după ce citiți, cu ”Foarte Util” este minunat!

Noi n-am venit chiar pe Argeș în gios ci mai mult spre Tg. Neamț.

Pentru că de ce? Fiie-mea mi-a reproșat că, pe când era ea mică, nu aș fi plimbat-o, sufisant, să vază frumusețile lu'patria noastră și că ea nu mai ținea minte să fi fost la Cetatea Neamțului. Când a ajuns și a văzut că trebuie să urce și -a adus aminte că, da, mai fusese!

Vizitat Cetatea. Mie, în continuare, îmi place dar asta nu-nseamnă că trebuie, musai, să m-aprobați.

Apoi, urcat în Skodă și ”Pașiol na turbinca! ” spre Mărășești, orașul istoric de trăiesc eu în el. Credeam că s-o fi întâmplat ceva notabil în alea trei zile de m-am ușchitără . Nu, nu se întâmplase nimic!

Spun deci că mie mi-o plăcut și abia aștept ziua de 1 Iunie de la anul. Că și eu sunt copil și-ncă orfan, mama a murit în 1996 și tata în 1999, exact când să m-arunc și io în viață. Dacă faceți vreo criză de mână spartă și vreți s-ajutați un orfan, vă poci da numărul meu de cont: Ro... Care nu vreți, nu-i nimic dar, nu trebuie să deveniți violenți ! Vorba aia, de ce dai, nu poți să-njuri ?! Dar, mai bine, să rămânem prieteni, ca și pân-acuma, mai ales că nu ne cunoaștem !

De-aia vă spui, haidi, pa!

Web, pentru asigurarea nivelului de gălăgie necesar citirii acestui review, te rog:https://www.youtube.com/watch?v=uVxVwqnkLxY

---

VIZUALIZĂRI: 1965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI