Trei zile in Bucovina (II)

TIPĂREȘTE

Ziua 2.

Ne-am trezit dimineata dupa o noapte odihnitoare si dupa ce am servit micul dejun am pornit la drum catre Moldovita (36 km.). Drumul este foarte frumos, mai intai prin padure, apoi printre coline impadurite si pajisti cu un farmec pitoresc.

Timpul a trecut repede si am ajuns in localitatea Moldovita. Ctitorita de Petru Rares fiul lui Stefan cel Mare, manastirea este bogat ornamentata atat in interior cat si la exterior culoarea predominanta fiind galbenul. Am platit intrarea la manastire (preturile sunt 5 ron adult si 2 ron copil). Am vizitat-o si am facut fotografii dar muzeul era inchis deoarece era slujba de duminica si la ora 10 voiam sa mergem cu mocanita asa ca am plecat spre aceasta, urmand ca la intoarcere sa vizitam muzeul care pastreaza jiltul lui Petru Rares, icoane, broderii rare, manuscrise, obiecte de cult dar si distinctia “Marul de aur” primita in 1975.

Mocanita din Moldovita sau Hutulca are ca punct de plecare centrul localitatii Moldovita, in spatele hotelului Oana, langa statia peco. In week-end si zilele de sarbatoare sunt doua plecari la ora 10 si ora 14. Am ajuns in ultimele minute si dupa ce ne-am luat bilete (25 ron/pers) ne-am urcat in vagoane nu inainte de a cumpara o prajitura cu branza care s-a dovedit deosebit de gustoasa. In sunet de sirena si insotita de chiotele calatorilor am pornit la drum. Acesta dureaza aprox 1,5 ore iar prima parte a drumului se desfasoara pe stradutele inguste din localitate, atat de aproape de curtile si casele oamenilor incat puteai culege mere din pomii din gradini.

Traseul in sine nu este spectaculos dar este o experienta inedita care nu trebuie ratata. Ultima parte a drumului se desfasoara printre colinele inverzite si paduri urmand apoi o pauza de 30 min unde coboram si putem servi masa sau delicioase fructe de zmeura atunci culese din padure. Sunt micute dar aroma nu se compara cu cea a fructelor din piata.

Am coborat, am facut poze si apoi ne-am imbarcat ptr. intoarcere urmand acelasi traseu. In aceste zile mocanita era aglomerata dar pana la urma toata lumea a fost multumita mai ales ca multi preferau sa stea in picioare bucurandu-se de peisaj.

La intoarcere nu mai erau delicioasele prajiturele asa ca am pornit la drum dar nu prea departe ptr. ca in centrul localitatii Moldovita am vizitat si Muzeul oualor incondeiate Lucia Condrea unde am vazut o colectie impresionanta de oua pictate sau incrustate cu margele a artistei, inspirate din modelele traditionale romanesti. Din pacate fotografierea era interzisa fiind permisa doar la etaj, unde erau expuse oua achizitionate de artista din diverse colturi ale lumii. Intarea era gratuita iar artista se afla la dispozitia noastra ptr. intebari si probabil comenzi. Mai exista un muzeu al oualor si la Vama dar intrarea era 10 ron/pers si am zis pas.

Am pornit apoi la drum spre Campulung Moldovenesc printr-un tinut impadurit, deosebit de frumos, nu degeaba Bucovina mai este numita si “Tara fagilor” dar si brazii sunt bine reprezentati. Pe drum, deoarece ne era foame, am oprit la o pensiune in mijlocul padurii unde am mancat cea mai buna ciorba de perisoare ever precum si gratar cu cartofi pai. Pensiunea era o constructie veche abandonata la revolutie si folosita intre timp ca adapost de ciobanii locali, dar de cateva luni a fost preluata de o familie harnica care incerca sa-i redea stralucirea de altadata.

Ne-am indreptat apoi spre localitatea Pojorata de unde am luat-o pe o sosea, Transraraul, spre masivul Rarau unde doream sa vedem Pietrele Doamnei. Dupa un drum de 17 km cu serpentine am ajuns la un punct de belvedere unde erau parcate masini si unde am facut fotografii. Se mai putea merge cativa km spre cabana Rarau, apoi pe jos intr-o excursie pana la formatiunile stancoase. Noi am renuntat la acest plan datorita unor inconveniente de sanatate personale si am decis sa ne intoarcem. Timpul ramas l-am alocat vizitarii manastirilor Voronet si Humor care initial arau programate ptr. a doua zi.

Ne-am intors asadar spre Pojorata, apoi prin Campulung-Moldovenesc am mers pe E58 pana in Gura Humorului de unde o sosea duce catre Manastirea Voronet. Am lasat masina intr-o parcare din apropiere apoi pe o alee in panta marginita de multe tarabe cu diverse suveniruri am urcat catre vestita manastire. Este ceva mai mica decat celelalte doua vizitate anterior dar unica si fermecatoare. Singurul lucru care i-a mai stirbit din farmec era aglomeratia de la acea ora dar nu am putut sa nu fim incantati de minunatele culori ale picturilor exterioare si mai ales de vestitul albastru de Voronet. Aceasta manastire a fost ridicata in semn de multumire ptr. sihastrul Daniil care a fost si primul ei staret, la hotararea domnitorului Stefan cel Mare si Sfant, drept multumire pentru bunele lui sfaturi la vreme de restriste iar constructia s-a savarsit in anul 1488 in doar 3 luni si trei saptamani.

Cu inima plina de reculegere si incantare ne-am indreptat spre ultima manastire pe care am vizitat-o in acea zi, Manatirea Humor.

Aceasta a fost intemeiata de vornicul Oana, in vremea domniei lui Alexandru cel Bun pe valea raului Humor. In incinta complexului monahal se mai afla un turn de aparare inaltat de domnitorul Vasile Lupu in 1641. Deoarece la acea ora era o slujba speciala, probabil hramul bisericii, care se tinea pe o esplanada amenajata afara si la care participa un sobor de preoti si o mare multime de oameni, manatirea era incuiata, asa ca nu am putut sa admiram picturile din interior care erau si acestea deosebit de frumoase, asa cum reiesea dintr-o carticica cu manastirile Bucovinei pe care am cumparat-o inca din prima zi (10 ron) si care ne-a fost deosebit de utila in aflarea de diverse informatii depre manastirile vizitate. Am admirat totusi minunatele fresce exteroare, pictate in culori calde in care predomina rosul, si ne-am recules catva timp la slujba de sarbatoare.

Spre seara ne-am intors la locul de cazare.

---

VIZUALIZĂRI: 1886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI