Melanj de Bucovina

TIPĂREȘTE

Vă anunț, încă de la început, va fi o postare lungă-lungă-lungă!

Cei care v-ați cumpărat bilet, dacă v-ați răzgândit, până pleacă trenul din stație, fuga-fuguța la casa de bilete și luați-vă banii înapoi, că, dacă pleacă trenul din stație, nu-l mai poci opri, o să mergeți cu mine până la sfârșitul drumului!

În caz de plictiseală majoră, sus, în colțul din dreapta al ecranului, aveți un pătrățel roșu cu un ”x”... apăsați pe el cu încredere, vă promit, nu o să vă îngășați, doar o să ieșiți din pagină!

Despre Bucovina nu se poate vorbi după doar o vizită pe acest tărâm, îți trebuie un summum de trăiri, o experiență ceva mai bogată, părerea mea, nu tre'să mă urâți pentru asta! :)

Fiin'că mi-s sincer cu voi, nu o să lungesc postarea povestindu-vă ce și cum după fiecare vizită, cum a fost cazarea în pensiunea X și cum m-am opărit eu pen'că, după trei ore de cazare nu mi-au fost schimbate cearceafurile și nu mi s-au schimbat de 143.566.217 prosoapele, în cele două zile cât am dormit acolo.

Dealtfel, cine face turism doar pentru a contoriza așa ceva, e vai, mama lui, dar, cine-s eu să fac așa aprecieri, fiecare, pe banii și timpul lui, are dreptul la orice fel de așteptări! :))

Ca și în cazul Maramureșului, când vorbim de Bucovina devenim tributari șabloanelor. Până la urmă are și asta o explicație, frumusețea locului te copleșește și-ncepi să te temi că n-ai să-ți poți descrie trăirile în așa fel încât să-i convingi pe ceilalți și, de aceea, apelezi la niște stereotipuri, ca atunci când, la școala primară fiind, învățătoarea ne punea să facem compuneri despre toamnă; invariabil, toamna, tractoarele arau pământul, păsările călătoare se cărăbăneau din România și, mare bucurie, începea școala!

Astăzi, acest gen de compunere ar descrie o utopie : tractoarele ară doar pământurile celor care-și permit asta, păsările nu mai migrază că imediat vine un virus NH1 sau mai știu eu ce aviară, funcție de cum vând, sau nu, americanii, puii lor de găină, iar școala o să-nceapă degeaba : manuale, canci, și, mai nou, nu mai trebuie să înveți să scrii de mână. Singurul avantaj ar fi cornul și laptele, dar, hai să vorbim despre turism.

”Bucovina” ar desemna un termen echivalent cu ”țara fagilor”, plecând de la cuvântul slavon ”buk” ce s-ar traduce prin cuvântul ”fag”. Istoric, această regiune este menționată, prima oară, la data de 30 martie 1392, într-un uric al domnitorului Moldovei Roman I Mușat.

Regiunea a făcut parte și din Imperiul Austro-Ungar și, cred eu, asta se vede și în prezent, regiunea este mult mai civilizată decât restul Moldovei. Strict geografic, regiunea este și în România și în Ukrayna. Partea care se află în zona ucrayneană a fost luată, cu zonga, de ruși, după al doilea război mondial și populată masiv cu populație rusofonă. Fie la ei, ucrainenii s-au bucurat de treaba asta dar iată că, acuma, nenea Putin îi cam arde la lingurică tocmai cu populația rusofonă și rusofilă. Mă rog, ia să tac din gură să nu-mi prind urechile!

În partea românească Bucovina cuprinde orașele și zona imediat adiacentă: Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus. Persoana mea n-a fost în orașul Siret, în rest mi-au lucit ochii peste tot.

Ultima oară am plecat vineri, 28.11.2014, mult prea doritor să dau de zăpadă. Nu m-a interesat data, deși, culmea, pe 28.11.1918, bucovinenii se uneau cu România Mare, clipe de mare glorie românească, glorie de care, ultimii patru președinți ai României, ne-au ferit ca de foc! Cuum, nu-s patru, îs numai trei? Dar, ce, avem așteptări?!

Am plecat spre zona Cacica, localitate care are toponimie de origine poloneză, ”kaczika” se traduce prin ”rață”, probabil pârâul unde polonezii și rutenii aduși pentru exploatarea de sare au văzut rațe. Și țiganii noștri au văzut lebede prin Vienna, nu știu dacă acest fapt a avut vreo urmare în toponimia locală dar, cert, ne-a afectat imaginea de nație.

De la Mărășești la Cacica se merge, lejer, pe DN 2, spre Suceava, până la intersecția din apropierea Fălticeniului, dupe care mergem spre Gura Humorului.

Pe drum, nu știu cum se face, dar mereu mi se face foame în fața ”Hanului Ancuței ”, doar îs moldovean, nu? Actuala clădire este construită pe locul vechiului han, despre care a scris, atât de frumos, Mihail Sadoveanu, care are și o statuie lângă, o să v-arăt poze!

Când aproape c-am ajuns la Gura Humorului, la giratoriul spre oraș sau Rădăuți și Suceava, pac, facem la dreapta, lăsăm intrarea-n oraș și mai mergem vreo 6-7 km, spre Rădăuți. La un moment dat, o altă intersecție, la dreapta, pardon, cealaltă dreaptă, și după 12 km ajungem la Cacica.

Noi am avut cazare la Casa Domnească, o pensiune de toată isprava, pe care v-o recomand din toată inima. Cazare bună, mâncare la fel. Nu vă aruncați prea mult la ideea că are piscină, aceasta este micuță și, cu tot repectul, pe o scară de la 1 la 10, ar fi de nota 6. Dar, piscina, ca atare, este, dacă vă place să vă bălăciți, este un atu în plus pentru a vă caza aici.

Pentru un mai mare hai în ceea ce privește joaca cu apa, puteți merge în Câmpulung Muscel la Complexul Spa Aqua Alpin, au piscina mult mai mare, saună, jacuzzi și, mai ales, barul este tare aproape! De la 1 la 10, nota 9, că, știți voi, 10 e pentru Dumnezeu! :))

Dacă vorbim de cazări remrcabile, în anul 2007 am fost la ”Casa Elvira” din comuna Vama, care, între timp, s-a extins și mai mult, iar în 2009, la ”Floare de colț” din Pojorâta.

Ambele sunt cazări foarte bune, gazde admirabile, papa bun!

Din Pojorâta sunt oferte de trasee spre Schitul Rarău, Mănăstirea Sihla, la Peșterea Sf. Teodora, și Mănăstirea Sihăstria, chiar dacă astea trei din urmă sunt, geografic, în județul Neamț. Tot de la Pojorâta se ajunge, relativ ușor, la Vatra Dornei, la Castelul lui Dracula din Pasul Tihuța, la Pietrele Doamnei sau la Piatra Șoimului.

Din Vama se merge spre Câmpulung Moldovenesc, spre Putna, Straja, Vicovu de Sus și te întorci spre Marginea și Sucevița, sau, Rădăuți, Mitocu Dragomirnei, Suceava (cu Cetatea Sucevei) și alte mănăstiri.

Hai să ne adunăm, adică eu, s-o iau în ordine. Ah, înainte de toate, am fotografii, dar, în mare lor majoritate sunt cu mine sau membrii familiei mele, de aceea nu prea vreau să le postez :

Pietrele Doamnei

Sunt sus, pe Muntele Rarău. Toponimia ”Rarău” vine, se crede, de la Rareș, Petru Rareș, domnitorul Moldovei., până atunci muntele numindu-se ”Muntele lui Todirescu”.

Se spune că aici și-a ascuns domnitorul mare parte din avere, precum și pe Elena, soția sa și pe fiul lor, atunci când a fost alungat de pe tron. Se mai spune că turcii ar fi găsit locul unde se ascundeau soția și fiul domnitorului, au intrat în peșteră, dar cei doi au reușit să iasă. În urma lor muntele s-a surpat, înghițindu-i pe turci dar și averea lui Petru Rareș. Măcar a rămas cu nevasta și copilul! Nu ne amestecăm în căsnicia lor ca să știm ce s-a mai ales de ei dacă nu mai aveau avere și aveau și un plod de întreținut! Cred că, un avocat, axat pe divorțuri, l-o fi scos pe Petru Rareș de la plata vreunei sume mai consistente. Știți cum se spune, de avocați și de dentiști, e plină lumea! :D

Pietrele Doamnei sunt foarte frumoase, mi-am bâțâit fizicul pe acolo, o să v-arăt și poze ca să mă credeți. Nu sunt vreun alpinist, dar, cu o doză rezonabilă de bun simț, poți urca pe stâncile respective. Aaa, am uitat și de respectul ce trebuie arătat leguilor, mai ales legii gravitației, pentru că, dacă n-ai de ce te ține, cazi cu spor de pe acele stânci și, partea nasoală, murdărești mediul, te mai alegi și mort și cu amendă de la mediu, nu?

Piatra Șoimului

Se poate ajunge atât din Pojorâta cât și din Câmpulung Moldovenesc. Eu am mers dinspre Pojorâta și, cică, bine am făcut, drumul este mai bun!

Se merge, pe un drum bunicel, din câte-mi amintesc, vreo 20 de km, până în apropierea Cabanei Rarău.

De aicea, pe lângă cabană, este un indicator care te duce, prin pădure, spre Piatra Șoimului. În drum spre locul respctiv, în afară de faptul că îți mai scuipi plămânii, poți vedea, dacă mai ai ochi, și niște locuri tare-tare frumoase.

Am ajuns și la locul unde este amplasată o rampă, chiar lângă golul creeat lângă Piatră și am bravat, mi-am făcut o poză cu mine, părând extrem de curajos. Așa și eram, atâta doar că aveam genunchii ”tăiați” de emoție.

Schitul Sihla

Se spune că în schituri s-au păstrat tradițiile vieții monahale și cele spirituale ale poporului român. Așa a fost și cu Schitul de la Sihla, unde s-a trăit în lipsuri dar cu adevărata credință. Schitul a fost atestat pentru prima dată la 1741. În apropierea Schitului se află și Peștera Sf. Teodora.

Sihăstria Rarău,

la care se ajunge din Câmpulung Moldovenesc. Este un schit cocoțat în vârf de munte și este o liniște de început de lume. Eu am fost acolo în 2009, acum înțeleg că se oferă și cazare. Unul dintre prietenii cu care am fost atunci suferise o pierdere extrem de mare (soția) și am urcat la schit pentru reculegere. Nu am făcut fotografii, dar le găsiți pe internet pe cele oficiale. Nu, nu-s trucaje, chiar este foarte frumos!

Monumentul Drumarilor

Pe drumul național Sadova- Rădăuți, în pasul Ciumârna, când mergi așa, agale, la volanul care cui ce mașină are, la un moment dat vezi o mână înălțată spre cer! Gestul reprezentat, în sine, nu ar fi vreo problemă, că este cu toate degetele-n sus, nu numai cu ăla, de-l știm noi, atâta doar că mâna are vreo 7 metri înălțime.

Normal că am coborât și m-am uitat la chestia aia. Aflați că este ”Monumentul Drumarilor” și că este, acoloșa, de prin anul 1969 când s-a terminat de construit un tronson de șosea, lung de 51 de km, ce unea Sadova, prin Sucevița, de orașul Rădăuți. Pe acea șosea s-au construit 19 poduri și 180 de podețe din beton armat. Fiindcă le-o mai rămas niște material, or făcut și monumentul de vă spun eu de el.

Normal că, în prezent, monumentul este desuet, el omagiind munca asiduuă și o realizare inginerească. cu care să te mândrești. Realizările actuale sunt mult mai ușor de făcut, facem niște țarcuri amplasate în forma unor acronime, reprezentând inițialele unui partid și împingem acele oi în țarcuri, spre bucuria marinerului. Bine, nu facem așa degeaba, o sa-vem niște recompense pentru faptul ăsta, dar o s-auzim de ele un pic mai târziu, acuma, după 21 decembrie! Cert este că acel monument nu este vreun Flutur, pardon, fluture, să dispară, așa că și astăzi ne putem bucura de prezența lui. Sau, mă rog, în 2007, când l-am văzut eu, ultima dată! Plus că, pe lângă el, sunt niște peisaje tare frumoase, și e liber la fotografiat!

Castelul lui Dracula, din Pasul Tihuța

Ha, ha, ha, nu vă gândiți la cine știe ce povești cu vampiri și alte alea, neeahhh, castelul a fost construit în 1983, undeva, în Pasul Tihuța, la Piatra Fântânele, la 1116 m altitudine, pe drumul ce unește Câmpulung Moldovenesc cu Vatra Dornei.

Castelul chiar este frumos, merită vizitat. Rețin că era un restaurant unde se mânca bine, la prețuri care să nu te ducă la infarct. Am poze, dar cu familionul în gros plan și, dacă scot meclele, nu se mai vede mare lucru din castel. Căutați și voi, pe net și-o să vedeți că nu vă mint, Castelul este tare frumos!

Vatra Dornei

Nu o să scriu nimic despre Vatra Dornei, este prea cunoscută, are de toate: un parc central tare frumos, cu veverițe hoațe, care vin și-ți fură mâncarea din mână, pârtie de schi, pârtie de săniuță, camping, tare curat și bine amenajat, restaurante, terase. Am fost într-o iarnă, prin 2002, când râul ce traversează orașul era înghețat și artificierii aruncau gheața-n aer, ca să elibereze cursul de sloiuri. Se ajunge și cu trenul și cu (mai ales) mașina. Nu veți regreta. Nu pun poze, că aș fi chiar cocalar!

Mănăstirea Putna

Cu toții am învățat, sau mă rog, ăștia mai martalogi, așa, ca mine, despre faptul că Mihai Eminescu a considerat Mănăstirea Putna ca fiind Jerusalemul românesc.

Dacă vă place să folosiți superlative și n-aveți motiv, vizitați Mănăstirea Putna și, dintr-o dată, veți avea de ce!

Mănăstirea a fost construită din porunca lui Ștefan cel Mare, în trei ani, între 1466 - 1469, când a fost sfințită. Ulterior, s-au mai lucrat la fortificații, până la 1481. Știți de ce mănăstirile din Moldova și Țara Românească erau cetăți : pe motiv de excursii organizate de agenții de turism turcești sau tătărăști, cu populație din acele țări. Ori, ăștia, când ajungeau pe-aici, erau reticenți în păstrarea liniștii publice și-și cam făceau de cap, motiv pentru care, de pe înaltul fortificațiilor, le dădeam la cap!

Culmea este că biserica a fost, prima oară, distrusă de un creștin, Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu.

Mă rog, Mănăstirea Putna are o istorie ce se confundă, bună parte, cu a Moldovei. Știți că aici este înmormântat Ștefan cel Mare, două dintre soțiile lui, Maria din Mangop și Maria Voichița, fiul, Ștefăniță, precum și unii dintre mitropoliții Moldovei.

Mănăstirea are un muzeu pe care eu l-am vizitat și, sincer, nu am rămas foarte impresionat, dar, o fi din cauză că nu reverberez eu la chestiile astea, bisericești. Este, dealtfel și locul unde nu ai voie să fotografiezi, în rest, contra unei sume de 10 lei, putând să-ți faci selfie-uri cam pe unde vrea rânza ta!

Dacă m-a impresionat? Păi, dacă Eminescu a spus ce-a spus, cine-s eu să m-abat de la ordin?!

Dacă vă ajută, când vă închipuiți Putna, folosiți cuvintele alea cu ”izvorul credinței ”, ”credință neabătută ” sau, mai știu eu ce. Eu unul, acuma sunt sincer și onest, am rămas impresionat de frumusețea zidirii și de faptul că am stat la mormântul unui foarte mare, dacă nu cel mai mare, domnitor român! Și, poate că dacă noi mai existăm, ca nație, pe acest pământ, este și din cauza dârzeniei lui!

Atunci când ieșim din curtea mănăstirii, un mare anunț ne face cunoscut că acolo s-au făcut finanțări de 14 miliardei lei, acordați unei societăți care, din zori până-n seară, construiește-o țară! Sper să ne rămână tot nouă această țară, să nu constatăm că a fost vândută, bucată cu bucată. Nu de alta, dar ca Ștefan cel Mare nu prea mai găsim!

Chilia lui Daniil Sihastru

Se află într-o grotă, săpată în stâncă, la cca 1 km de Mănăstirea Putna.

Daniil Sihastru a fost sfetnic de taină lui Ștefan cel Mare. Dealtfel, Mănăstirea Putna se spune că a fost construită de voievod la îndemnul și cicăleala lui Daniil. Persuasivitatea sa a dat rezultate așa că astăzi vizităm o mândrie de mănăstire doar datorită viziunii unui pustnic.

Daniil Sihastru a fost și cel care l-a îndemnat pe Ștefan cel Mare să -și ducă luptele cu turcii, prezicându-i victoria. După ce Ștefan cel Mare a pierdut la Războieni, Daniil l-a determinat să lupte mai departe, prezicându-i victoria. Pentru că așa a fost, Ștefan cel Mare a construit Mănăstirea Voroneț, pare-se, tot la sfatul lui Daniil. În această mănăstire este îngropat Daniil Sihastru, după ce acesta a murit, la 1496.

Despre chilia săpată în stâncă deasupra apei Vițăului, se spune că a fost săpată cu dalta, de însuși sihastru. Deasupra chiliei a săpat un paraclis, unde a slujit pentru oameni de rând sau domnitori.

Mănăstirea Sucevița

Este o mănăstrie construită pe vremea lui Petru Șchiopul, la 1582, ca urmare a stăruinței mitropolitului Gheorghe Movilă. Se află în comuna Sucevița, la cca 19 km de Rădăuți.

Legenda spune că piatra necesară construcției, a fost adusă, zi de zi, cu carul cu boi, timp de 30 de ani, de către o femeie. Aceasta nu dorea nimic altceva ca răsplată, decât să fie îngropată în curtea mănăstirii. Ea nu a fost îngropată unde și-a dorit, dar, se spune că chipul ei a fost pictat pe o boltă din turnul unui contrafort.

Mănăstirea Sucevița a fost, de fapt, spun ăia de se pricep, urmare a stăruinței familiei boierilor Movilești iar ca stil arhitectonic, îmbină stilul moldovenesc, așa cum a fost el pe vremea lui Ștefan cel Mare, cu cel din Țara Românească. Se spunea, frumos vorbind, că este ”testamentul artei vechi moldovenești”.

Mie, unuia, mi-a plăcut mult mai mult decât Mănăstirea Putna, dar, iacă, n-aș putea să vă spui de ce!

Mănăstirea Dragomirna

Este construită în comuna Mitocu Dragomirnei și este un complex de construcții fortificate, construit în perioada 1602-1609. Ansamblul cuprinde 5 obiective, construite între zidurile mănăstirii și o biserică, în afara mănăstirii, dar care ține de același complex mănăstiresc.

Mănăstirea a fost ctitorită de Ion Crimcovici, care s-a călugărit și a devenit arhimandirit, sub numele de Anastasie Crimca și a fost, ulterior, mitropolit al Moldovei, atât pe vremea lui Mihai Viteazul, la 1600, cât și pe vremea lui Ieremia și apoi, Petru Movilă.

În decursul istoriei, Mănăstirea a fost atacată și distrusă. Același Timuș Hmelnițki, cel care a prădat Putna, a prădat și această mănăstire. Cred că și lui Doamne- Doamne i s-a făcut silă de ăsta, pentru că, până la urmă, l-a dilit, ghidușul ăsta fiind omorât de moldoveni, după cum cred că și merita!

Mănăstirea a supraviețuit încercărilor istoriei, inclusiv decretului din 1959, care a lăsat mănăstirea să supraviețiască, acolo fiind o obște de maici.

Mănăstirea este extrem de frumoasă, impunătoare. A și fost restaurată relativ recent.

Buun, cam astea sunt locurile pe unde-am umblat eu prin Bucovina, în decursul anilor.

Ca și distracție, alta decât excursiile la mănăstiri : schi și săniuș la Vatra Dornei, urcat pe munte pe trasee montane, mă rog cam toată gama de se poate face când vrei să ieși în aer liber.

V-am plicitist, mai mult ca sigur, cursul de comunicare spune clar : arhitectura unui discurs trebuie să fie simplă, logică, concisă. Dacă voi găsiți așa ceva în tot ceea ce am scris eu, treaba voastră, nu dați vina pe mine! :D

De aceea, azi, am renunțat să vă mai scriu despre Mănăstirea Sf.Mina, Cetatea Sucevei, despre orașul Rădăuți, mina de sare de la Cacica și ar mai fi : Marginea, cu ale ei ateliere de olărit, Gura Humorului sau Câmpulung Moldovenesc .

Nu am mai scris nici despre Hanul Ancuței, care chiar dacă nu este în Bucovina, dar este pe drumul de acces spre , construit pe locul vechiului han, cel atât de lăudat de Mihail Sadoveanu. Dar, știți ceva, veniți și voi încoa' și apoi, scrieți voi despre ele ! Eu, abia aștept să le citesc și să vă critic, că doar știu despre ce este vorba !:D

Ca să fie foarte clar, am scris în acest review despre toate ieșirile mele, din decursul timpului, în Bucovina, nu , neaparat, cele din ultimul sejur. De aici și unele fotografii în care se vede soarele.

Știu că ar fi fost politic să scriu despre cazare sau Centrul Spa Aqua Alpin, dar, astea, din punctul meu de vedere, nu sunt atât de importante, cazări se găsesc după toate mofturile și puterea financiară a fiecăruie. Și, apoi, nu cred că v-ar fi plăcut o lungeală de nu știu câte episoade despre cum am deschis ușa la pensiune, despre cum mi-a fost adusă lingura la masă, sau ,altele, asemănătoare.

Haidi, pa!

P.S. Încă mai este 1 decembrie, deci, LA MULȚI ANI ROMÂNIEI ȘI ROMÂNILOR !

---

VIZUALIZĂRI: 2561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI