Bucovina - un tinut de poveste

TIPĂREȘTE

Pentru ca orice poveste incepe cu a fost odata si povestea mea despre acest tinut minunat va incepe cu: A fost odata Bucovina.

A fost odata un tinut ascuns intre munti, un loc unde traditiile inca mai exista, unde oamenii inca mai zambesc domol cand te intalnesc, un loc unde fiecare biserica si manastire are povestea ei desprinsa parca din basmele spuse de bunica iarna la gura sobei.

Am copilarit in Bucovina si poate de aceea acest loc are pentru mine un farmec aparte. Si astazi de cate ori revin simt inca mirosul colacilor scosi din cuptor, a alivencilor aurii si a placintelor cu mac pe care doar acolo le-am mancat. Si astazi revad cu ochii mintii taranii imbracati in straie populare indreptandu-se duminica spre biserica, catrintele femeilor ce se leganau usor, "camesile" barbatilor cusute de mainile indemanatice ale nevestelor, bunditele tivite cu blana de dihor si cizmele militaresti pe care le incaltau flacaii in zilele de sarbatoare. Si astazi imi amintesc cu cata credinta si adanc respect ascultau satenii slujba de duminica, cu cata smerenie urmareau povetele batranului preot. O, ce vremuri... !

Imi amintesc cu cata dragoste si devotament ingrijeau mormintele rudelor din curtea bisericii, pe care plantau flori si aprindeau lumanari in fiece zi de sarbataore. Astazi putine lucruri s-au mai pastrat, portul stramosesc a fost inlocuit incet incet cu haine moderne, tinerii sunt tot mai putini la slujba duminica, mormintele sunt mai impunatoare si mai scumpe, dar tot mai pustii.

Si totusi Bucovina nu renunta, este poate unul din putinele locuri din tara unde traditia inca mai castiga lupta cu modernismul. Nu poti sa spui ca ai vazut Bucovina daca nu treci fie si pentru cateva clipe pe la manastirile ce au dus faima acestor locuri in zari indepartate. Bucovina inseamna in primul rand Putna, Sucevita, Voronet, Moldovita, Arbore, Humor.

Am facut zilele trecute o calatorie pe un traseu de vis dinspre Radauti, Marginea, Sucevita, prin pasul Mestecanis, Moldovita, Vatra Moldovitei, Sadova, Campulung Moldovenesc, Vama, Frasin, Brosteni, Poiana Teiului, Bicaz.

Am plecat de dimineata din Radauti si am facut o scurta oprire in satul Marginea, sat cunoscut pentru arta olaritului . In atelierele deschise publicului poti sa privesti cum maini pricepute dau forma lutului galben, cum vasele sunt apoi lasate la soare sa se usuce si apoi sunt arse in cuptoare pana devin negre, Dupa ardere suprafata vasului este frecata cu o piatra- o lespede de gresie: acesta este lustrul negru caracteristic si tot asa se realizeaza diferitele ornamente lustruite cu caracter geometric. E un mestesug care inca fascineaza privitorul in era vaselor de tefal si yena.

Am parasit cu greu expozitia si ne-am indreptat spre prima manastire in drumul nostru, spre Sucevita.

Despre Sucevita s-au scris sute de articole si s-au facut tot pe atatea documentare, dar nimic nu egaleaza cu ceea ce simti personal cand treci de portile acesteia.

De cum treci poarta manastirii te intampina un aer de pace, de liniste, de respect, toti turistii din nestiute motive vorbesc in soapta parca cu teama de a nu tulbura seninatatea din jur. Despre datele istorice si religioase o sa aflati cu siguranta mai multe de la maicutele ghid care dau explicatii ample despre istoria locului, despre semnificatia picturilor si despre conducatorii acelor vremuri. Am privit fetele maicutelor ce slujesc in manastire si fara sa vreau m-am intrebat, ce dezamagiri le-o fi purtat pasii spre viata austera din manastire, ce taine se ascund in spatele hainelor cernite? Unele sunt tinere, altele merg in baston, dar toate poarta pe fata zambetul si impacarea pe care doar o viata curata o imprima chipului.

Am parasit manastirea cu regretul ca timpul trecuse prea repede, si am mai privit inca o data zidurile inalte ce o inconjoara si care vorbesc peste ani de vremurile grele si nesigure in care acesteia i-a fost dat sa straluceasca. Drumul ne-a dus mai departe spre pasul Mestecanis, un drum absolut superb pe care fiecare roman ar trebui sa-l parcurga intr-o zi, am urcat prin paduri impunatoare, am coborat in rape adanci si nu putine au fost momentele cand ma asteptam sa vad calaretii lui Stefan cel Mare aparand din codrul intunecat. E o senzatie stranie de intoarcere in timp, de traire a altor vremuri. Sus in pas era din pacate ceata si nu am reusit sa vedem ca alta data frumusetea impresionanta a muntilor ce se desfasoara la picioare. Acolo in zilele senine se zareste un peisaj absolut magnific, muntii se inalta de parca ar mangaia cerul, pasunile verzi se intind lenese sub razele soarelui, din loc in loc se itesc capitele de fan, cate o vacuta plictisita intoarce capul si te priveste cu ochi umezi, iar turmele de oi isi anunta venirea cu clinchet vesel de clopotei. Timpul pare ca se opreste in loc si te intrebi fara sa vrei: In ce secol suntem?

Am coborat usor spre satul Ciumarna si de acolo mai departe spre Moldovita. Manastirea a fost inaltata de Petru Rares in 1532 si zugravita in 1537. Tonalitatea cromatica dominanta este rosu-brun, fata de albastrul Voronetului si verdele Arborei sau rosu-ocru al Humorului. Nu am vizitat de data aceasta manastirea dar daca ajungeti in zona nu o ratati.

Povestea mea se centeraza de asta data pe peisajul magnific prin care vei trece in drumul spre Campulung Moldovenesc si apoi spre Bicaz. Soseaua noua, modernizata face ca deplasarea sa fie una extrem de confortabila dandu-ti astfel ragazul sa privesti peisajul ce se schimba de la o clipa la alta, muntii ce se apleaca parca peste drum si rauri navalnice ce intovarasesc soseaua mereu, ca un caine credincios stapanul.

Si ca sa nu uit, peste tot, de la Radauti la Bicaz sunt nenumarate locuri de cazare, pensiuni cochete unele mai mari, adevarate hoteluri, altele micute si pline de flori, de multe ori chiar in curtea gospodarilor.

Si agale admirand locurile ne-am apropiat si de Brosteni, va mai amintiti de Ion Reanga si de ale sale - Amintiri din copilarie? Zicea Ion Creanga despre Brosteni: "Si satul Brosteni fiind imprastiat mai ca toate satele de la munte, nu se rusina lupul si ursul a se arata ziua-meaza-mare prin el, o casa ici sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistrita, sub alta tiharaie, ma rog unde I-a venit omului indemana sa si-o faca. Si Irinuca avea o cocioaba veche de barne, cu ferestre cat palma, acoperita cu scanduri, ingradita cu razlogi de brad si asezata chiar sub munte, pe malul stang al Bistritei, aproape de pod. Irinuca era o femeie nici tanara, nici tocmai batrana, avea barbat si o fata balcaza si lalaie, de-ti era frica sa innoptezi cu dansa in casa. Noroc ca de luni de dimineata si pana sambata n-o mai vedeai: se ducea cu tata-sau in munte la facut fereastra".

Astazi doar muntele si Bistrita mai amintesc de povestile lui Creanga.

Am plecat mai departe si nu dupa mult timp am zarit coada lacului Bicaz, pe care l-am inconjurat pentru a ajunge la baraj.

Inconjurul lacului se face prin cea mai frumoasa zona pe care o are Moldova, de o parte lacul cu apele sale albastre si limpezi, de partea cealalta a soselei muntele impunator. E foarte frumos. Atunci am realizat ce tara minunata avem, cate frumuseti stau ascunse si abia asteapta sa fie descoperite, cat de pura ne este inca padurea si apa si aerul. Am calatorit prin multe locuri din Europa dar putine pot rivaliza cu traseul despre care va vorbesc. Noi nu stim din pacate sa ne popularizam mai bine minunatiile cu care ne-a inzestrat natura, in alte tari ar fi beneficiat de o imensa publicitate care ar fi adus milioane de turisti si castiguri pe masura. Asta e.

Am ajuns la lacul Bicaz si am facut un scurt popas la restaurantul de pe ponton acolo unde se serveste si masa.

Pe lacul Bicaz s-a deschis de cativa ani un hotel plutitor, parca Lebada se numeste cu spatii de cazare si vedere spre lac. Nu stiu ce conditii ofera, hotelul are trei stele. Tot in zona sunt foarte multe casute de lemn ce pot fi inchiriate. Pe lac se fac plimbari cu vaporasul de o jumatate de ora, 10 lei adulti, 5 lei copii. Se pot inchiria hidrobiciclete, am vazut ca se facea ski nautic, se puteau inchiria si barci cu motor. Se pot petrece cateva zile extrem de placute in zona lacului Bicaz.

Ca o concluzie, daca inca nu stiti unde sa mergeti intr-un scurt concediu in Romania, alegeti fara ezitare Bucovina.

Ceea ce am prezentat eu este doar o mica parte din tot ce ofera zona de nord a tarii, mai sunt multe manastiri de vizitat, Putna, Arbore, Dragomirna, Volovat, Radauti, Voronet, Patrauti, (ridicata de Stefan-cel-Mare), apoi Cetatea de Scaun de la Suceava, Gura Humorului, Solca cu catedrala din salina si casa-muzeu, Casa memoriala Ion Creanga si Ciprian Porumbescu, mai jos Cheile Bicazului si Lacul Rosu.

Bucovina ramane de departe locul unde redevii copil, unde povestile inca mai sunt ascultate cu sufletul la gura, unde peisajul iti mangaie ochii si sufletul, unde inca mai miroase a fin proaspat cosit, unde natura inca se incapataneaza sa ramana ca acum cateva sute de ani. Oamenii sunt primitori iar bucatele sunt: "ca la mama acasa". Mergeti la o slujba duminica in oricare manastire va iese in cale si o sa vedeti ca acolo credinta nu s-a pierdut, e inca vie, puternica si autentica si poate mai mult decat atat, leaga cu firul nevazut al credintei, comunitati intregi.

Nu intamplator am spus, Bucovina-un tinut de poveste.

---

VIZUALIZĂRI: 3164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI