GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Povestea mea continua cu drumul de aproximativ 40 de km de la Sucevita la Moldovita.
La plecare, de dimineata, prietenii din Suceava ne-au facut cadou un CD cu muzica lui Ciprian Porumbescu si o carticica despre viata lui.
Tot drumul ne-au insotit „ Balada „ si opereta „ Crai Nou „
Am stat cu fruntea lipita de geamul masinii sa nu cumva sa pierd ceva din peisajele de basm. Incepusem sa inteleg de ce Sanziana, colega noastra din Radauti a numit Bucovina „colt de rai”.
Dealuri inverzite cu parcele cultivate alternand cu fanete asa cum numai in Elvetia am mai vazut, nuante diferite de verde aruncate pe varfuri de copaci, casute rasarite parca din acelasi soi de samanta aruncata de undeva din cer, liliac inflorit pe la porti, sute de muscate la ferestre si porti din lemn sculptate si innegrite de vreme. Casele de la drum ingrijite de oameni gospodari. Curatenie si flori, multe flori.
Sosea serpuitoare prin paduri si printre dealuri. Sosea prost intretinuta tinand cont de cele cateva cucuie ramase de la geamul masinii...
La un moment dat, intr-un varf de colina, cu parcare amenajata special, o mana imensa aratand spre cer. Monumentul drumarilor. Am oprit sa vedem de acolo de sus, o parte de Bucovina. In parcare o fetita blonda cu ochii verzi vindea oua incondeiate. Prietenii nostri au cumparat pentru copiii mici de acasa. Eu am cumparat dulceata de afine. Buna, buna.
Ajungem in Moldovita unde (ca si in Voronet de altfel), de o parte si de alta a soselei indicatoare catre pensiuni. Am numarat peste 20. Care mai de care mai ingrijita, construite in stil modern sau in stil local din lemn sculptat.
Ajungem la manastirea Moldovita.
Voi stiti ca nu am darul multora dintre voi de a masura cu rabdare suprafete, laturi, distante, de a numara meticulos prosoape, farfurii sau de a tine minte cu exactitate preturi. Nu am nici rabdarea necesara sa caut pe net date despre obiectivele turistice si apoi sa le asez aici. Asa ca va voi spune ce am simtit.
Din momentul in care maicuta Tatiana, erudita si plina de har, a inceput sa ne poarte cu povestea prin fiecare pictura de pe zidul exterior, apoi de pe cel interior, apoi prin exponatele din micul muzeu. Dupa ce am asteptam cam jumatate de ora sa termine cu un alt grup si sa vina grabita si zambitoare la noi.
In manastire era atat de frig incat ii iesea abur din gura cand vorbea. Si totusi, noi, imbracati subtire pentru soarele de afara, am ramas sa-i sorbim cuvintele muti de admiratie si am cantat la rugamintea ei „ Cristos a inviat” si am spus „Tatal nostru”. Nu stiu daca tremuram de emotie sau de frig cantand in cor impreuna cu toti cei din manastire, parte din ei necunoscuti. Ne-am strecurat cu grija printre schelele instalate la iesire. Se lucra la renovarea picturilor.
Am incheiat vizita in muzeu, cu ochii in lacrimi si plini de o caldura care venea din interior. Trecusera doua ore de cand o ascultam pe maicuta ghid. I-am multumit si am intrebat-o cum reuseste sa vorbeasca atat de mult, de atatea ori intr-o zi desi are o varsta. Ne-a raspuns zambind ca nu are voie sa oboseasca, nu spune mereu povestea la fel ci o adapteaza in functie de grup si vorbeste italiana, germana, franceza, spaniola.
Am imbratisat-o pe maicuta Tatiana la plecare. Nu a parut stingherita, semn ca era obisnuita cu asemenea manifestari. Am aflat pe drum la intoarcere ca este filolog iar seara, dupa o zi intreaga de vorbit grupurilor care uneori sunt peste zece pe zi, sta de vorba cat este nevoie cu tinere aflate in dificultate si cu parintii acestora care ii cer ajutorul.
Am cumparat cate ceva de la magazinul de suveniruri de la intrare unde chiar aveai ce alege si am plecat catre Voronet.
Aceleasi peisaje incantatoare, aceeasi frunte lipita de geam, acum impreuna cu incarcatura emotionala ramasa de la maicuta Tatiana.
La Voronet am gasit destul de greu loc de parcare, era plin. Am remarcat chioscurile cu suveniruri din parcare, suveniruri care constau in cea mai mare parte din costume populare din Bucovina. Frumoase.
Aici nu am avut ghid, am stat doar si am ascultat sfarsitul slujbei, am aprins lumanari si am lasat cate ceva intr-o cutie speciala pentru intretinerea picturilor.
Ne-am intors la hotel si am plecat pe jos prin Sucevita la plimbare Ne-am intalnit cu localnici care ne-au salutat zambind: ” Cristos a inviat! ”. Pe drum, pensiuni, hoteluri si restaurante. Curti cu sute de flori, terenuri de tenis. Firme mari, sageti indicatoare. Oameni bogati si gospodari. Asta am remarcat tot drumul si apoi in dreptul obiectivelor turistice. Totul foarte bine semnalizat. Nu te poti rataci.
A doua zi dimineata am plecat catre casa. Inspirati de muzica lui Ciprian Porumbescu si inarmati cu carticica primita cadou despre viata marelui compozitor bucovinean am hotarat sa mergem catre Stupca – acum comuna Ciprian Porumbescu sa vizitam Casa memoriala.
Am citit in carticica despre Casa memoriala ca se afla intr-o anexa originala a casei parohiale Stupca unde a fost numit paroh tatal compozitorului, preotul Iraclie Porumbescu. Casa se afla pe lista Monumentelor istorice din judetul Suceava.
Se afla la marginea satului si este de fapt o anexa mai mica a casei originale care a fost daramata, unde preotul Iraclie avea cancelaria parohiala si isi primea enoriasii. Muzeul a fost organizat in aceasta anexa din lemn ramasa in picioare si contine exponate autentice apartinand familiei Porumbescu.
Muzeul este bine semnalizat inca din DN17, drumul Gura-Humorului catre Suceava. Din pacate am ramas doar cu muzica marelui compozitor din masina, muzeul fiind inchis intr-o zi de luni.
Am mai citit despre muzica compusa de „ domnisoru Taprian” asa cum ii ziceau elevii sai, despre „Tricolorul „ si „ Pe al nostru steag „ care acum este Imnul national al Albaniei. Despre faptul ca, atunci cand venea acasa la Stupca mergea la tiganii lautari acasa si canta ore in sir impreuna cu ei. Despre opereta „Crai Nou „ care a avut un succes rasunator. Despre marea lui dragoste, Berta Gorgon care l-a inspirat in compunerea unei parti importante a operei sale. Si pe care a iubit-o, ca si pe frumoasa Bucovina, pana in ultima clipa a vietii sale. La 29 de ani.
Nu cred ca gasesc cuvinte care sa exprime mai bine decat Balada lui Ciprian Porumbescu ce am simtit in si pentru Bucovina. Durere si speranta. Cu tampla lipita de geamul masinii, in sunetul viorii pe care mi-o inchipuiam ca fiind a lui Ciprian al nostru, am simtit nevoia sa multumesc cuiva ca sunt acolo, ca pot sa vad, sa simt, sa ascult si ca toate acele frumuseti sunt la mine in tara. Speranta.
Trimis de TEOANCA in 22.05.11 10:18:08
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TEOANCA); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Buna dimineata Wm de duminica. Te rog gaseste Balada lui Ciprian Porumbescu. Fara ea, rev. meu pare cam patetic.
Iti multumesc.
Dragă Teo, cuvintele tale pornite din inimă și-au găsit ecou și în inima mea. Alături de felicitări, trebuie să-ți transmit și regretul meu că nu pot vedea și în imagini locurile despre care ne-ai povestit atât de frumos. Căci și imaginile grăiesc despre felul în care fiecare percepe un loc, un lucru sau o ființă... mai ales când sunt acompaniate de muzica aceasta minunată!
Iti multumesc @mariana. olaru
Am reusit sa pun cateva poze sa puteti vedea o mica parte din Bucovina in luna mai.
Va multumesc tuturor.
Iti multumesc wm15 pentru viteza de reactie.
Foarte sensibila descrierea ta... asa se intampla cand trec 30 de ani intre vizite. Iti doresc sa micsorezi ecartul in viitor. Cand am vizitat ultima data muzeul de la Stupca, sunetul baladei ne-a insotit pe tot parcursul vizitei si mult timp dupa aceea, in masina (evident, am cumparat CD-ul, nu atat pentru ca nu aveam Balada, o puteam descarca foarte usor dupa net, cat, mai ales, din dorinta de a contribui la fondurile atat de necesare complexului muzeal).
In Bucovina, parca s-a pastrat mai bine specificul ancestral al unei sarbatori religioase, nu ti se pare? Pe la noi, prin Sud, aceste evenimente au devenit doar un prilej de agape cu prietenii... asortate din plin cu imbulzeala, goana dupa apa sfintita, nervi, jandarmi etc.
Am fost si eu la inceputul lunii mai intr-un indraznet circuit prin toata Bucovina. Luata de jos de la Voronet si terminand cu Man. Putna. Am vizitat cam tot ce tine de manastiri, bieserici, schituri sau case memoriale.
Ce mai, intr-un cuvant (sau mai multe) tot ce se putea fotografia pentru ati aminti ce locuri extraordinare putem avea. Dam navala cu totii in Bulgaria, Grecia, etc. dar nici nu stim ce tara frumoasa, ce locuri binecuvantate si peisaje de vis avem aici.
Am vrut si eu sa vizitez Casa lui Ciprian Porumbescu pe o vreme cumplit de rece si ploioasa, mai ales ca sunt un impatimit al muzicii.
Nu am gasit decat un catel pe prispa casei si un afis lipit pe usa - ,,Sunt la muzeu ,,
Dupa cateva poze am purces catre muzeul memorial din imediata apropiere, dar... alt afis lipit pe usa. - ,,Sunt la casa memoriala ,,Ei, hai! Ne jucam de-a ,,V-ati ascunselea ,,
Dezamagit, mi-am indreptat pasii catre biserica cu cimitirul unde este inmormantata familia Porumbescu.
Apoi mi-am continuat periplul catre Man. Sucevita si Moldovita despre care insa crede ca trebuie sa ma mut la alte review-uri pt. a nu supara admin.
Mai bine te-ai muta la "Scrie articol nou" despre excursia ta - de material se pare ca nu duci lipsa!
Desi nu erau absolut deloc necesare, scuzele sunt acceptate.
Totusi, ceva impresii personale, se poate? Sunt binevenite si ecourile la alte materiale, dar articolele noi sunt cu mult mai utile celorlalti mebri ai comunitatii!
Ai ramas plina de simtire... razbate pana in sufletul meu emotia ta, la revederea peste ani a acelor locuri de care si eu ma simt legat. Prima data vedeam Moldovita exact acum 29 de ani intr-o luna aprilie cu multa zapada pe Rarau. Excursia la manastirile din nord a fost de numai o zi, dar impresia a ramas vie, ani si ani!
De Agapia insa, ma simt cel mai legat. Acolo e-o poveste... cum alta nu poate fi!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Redescoperind Bucovina. Partea III — scris în 25.08.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Redescoperind Bucovina. Partea II — scris în 22.08.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Redescoperind Bucovina. Partea I — scris în 21.08.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 După 20 de ani în frumoasa Bucovină — scris în 19.08.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Esentele scumpe se tin in sticlute mici! — scris în 23.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Natura si spiritualitate in Bucovina — scris în 05.09.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Bucovina minunata — scris în 01.12.19 de MadalinaLicu din BUCURESTI - RECOMANDĂ