Cand ajungi si tu mai sus, te asteapta o Palma

TIPĂREȘTE

Multi dintre noi am parcurs traseele rutiere peste si printre muntii Bucovinei in mare graba, angrenandu-ne intr-o cursa manati de curiozitatea si nevoia de a vizita in scurtele vacante cat mai multe dintre numeroasele puncte de atractie ale Nordului Moldovei. Am prins si vremuri mai grele, acum cativa ani, cand drumurile erau un exemplu al extremei degradari a covorului asfaltic, dar si vremurile recente, cand patronii de service-uri auto injura drumarii pentru ca si-au facut prea bine treaba, iar soselele arata si le simtim ca impecabile.

Nu stiu exact cui si cum sa multumim pentru infrastructura rutiera ajunsa la un nivel decent, atat de necesar turismului intr-o zona de munte. Personalitatile din clasa politica actuala sigur au avut un cuvant de spus, mai ales ca multi dintre ei isi au originile si probabil si afacerile in Moldova. Cat despre cei care au construit primele drumuri rutiere peste muntii Moldovei stiam foarte putine.

Anul acesta sofatul pe soselele bucovinene a fost o incantare, cu exceptia drumului catre Lucina, cand la Pojorata am mers la dreapta, am trecut un pod si am pornit prin Fundu Moldovei catre Izvoarele Sucevei, iar drumul de beton vechi si degradat ne-a cam hurducait. Insa celelalte trasee au fost impecabile din punctul de vedere al covorului asfaltic, al marcajelor si semnalizarii.

Cel mai placut si mai frumos itinerariu, insa, l-am parcurs intre frumoasa si mandra comuna Sadova si Sucevita. Acest segment face parte din Soseaua Sadova-Radauti, o sosea a carei constructie a inceput in 1949 si s-a inccheiat in 1968. A durat mult, dupa standardele din ziua de azi, dar parcurgand acest drum iti vei da seama de ce, fiind un drum ce strabate cu serpentinele stranse si abrupte padurile de conifere.

Peisajele intalnite pe acest minunat traseu ce leaga manstirile Moldovita si Sucevita sunt greu de regasit in alte colturi ale tarii. Urcand pe culmile obcinilor bucovinene satele se vad ca niste furnicare, pajistile sunt petice cusute cu garduri de prajini, iar capitele par niste musuroaie aruncate la intamplare pe covorul verde.

Cu greu te poti abtine sa privesti peisajele, dezavantajul soferului, dar nici sa treci precum gasca prin apa nu poti, asa ca gasesti din loc in loc refugii care te imbie sa opresti si sa-ti pui mana streasina deasupra ochilor pentru a razbate cu privirea cat mai departe peste munceii Nordului Moldovei ce par ca se insiruie la infinit.

Ajungand mai catre inaltimi ajungi la pajisti verzi si intinse, toate cosite si ingrijite de oameni a caror prezenta este foarte discreta in aceste pustietati, numai capitele de fan si adaposturile cu adapatori ale animalelor tradand prezenta lor.

Aici, sus, pe Obcina Mare, pe pasul Ciumarna, locul unde se termina urcusul piptis si incepe a se coboari spre Sucevita, pe punctul cel mai inalt al soselei Sadova-Radauti, se afla Palma - simbolul trudei si puterii omului, ridicat in cinstea celor a caror energii concertate au dus la realizarea in termen a frumosului si dificilului drum pe care l-ai parcurs, un omagiu adus constructorilor ce au facut posibila legatura intre cele doua localitati si zone peste munti.

Am oprit si noi sa admiram acest monument ridicat in locul de unde se vede intreaga vale cu soseaua al carui simbol il reprezinta serpuind pe versanti. Am coborat din masini si am fost imediat luati in primire de un alai de flacaiasi cu oua incondeiate de vanzare, probabil facand parte din comitetul de intampinare desemnat de reprezentantii Ministerului Turismului si Dezvoltarii in zona. Am trecut cu greu printre ei, daca am cumparat de la unul au venit toti sa ne prezinte marfa si ne-o bage mai abitir sub nas, am traversat soseaua si ne-am cocotat catre monument. De aproape este impresionant, are 7 metri inaltime, reprezinta o palma cu degetele intinse vertical, inconjurata de un drum in spirala ce se termina cu un pod sprijinit pe degetul mare, plecand spre infinit.

In "podul Palmei" se afla o placa de marmura care explica prezenta monumentului si ce simbolizeaza, intreg monumentul fiind vopsit si pastrat in bune conditii de niste autoritati grijulii, dar si pictate de un berbec care n-a gasit unde sa-ti intinda jetul de spray si sa-si exprime frustrarea fata de realizarile insemnate ale altora.

Stema Moldovei se regaseste si ea la loc de cinste pe soclul monumentului, alaturi de basoreliefuri reprezentand scene ale etapelor construirii soselei.

Alaturi de monument este o poienita ca in povesti, cu iarba verde si grasa, numai buna pentru campat, erau si urme ale turistilor care, probabil vara, mai pe caldura, si-au instalat corturile in acest loc fantastic.

Cand am ajuns noi la monument ni s-a parut ciudat ca baietii aia stateau acolo sa vinda oua incondeiate, sus in varf de munte, asteptand cate un ratacit sa opreasca. Cine cumpara atatea oua din acelea pentrua a se justifica pierderea de timp, macar pentru urcat si coborat din cine-stie-ce sat de prin vale. Pana sa plecam, insa, a oprit un microbus plin cu turisti straini care au navalit inarmati cu camere foto si video si au epuizat marfa in doua minute, de la parea rau celor mici ca nu mai aveau oua la ei sa mai vanda.

Se indesisera si masinile in parcarea improvizata de peste drum, astfel ne-am dat seama ca nu putea fi gasit loc mai bun pentru a amplasa un simbol care sa aminteasca de truda celor ce au contribuit la realizarea acestei treceri peste munti, pentru ca toti se simt atrasi de peisaj si de monument, ducandu-si in acest fel mesajul catre cine trebuie, catre drumetul al carei recunostinta trebuie insuflata.

Ne-am continuat drumul pe soseaua catre Radauti, coborand prin padurile dese de conifere a caror umbra te faceau sa uiti de caldura si stralucirea peisajelor vazute de sus, de la 1100 de metri, de la Palma.

---

VIZUALIZĂRI: 4218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI