Pojorata-Bucuresti sau cum sa traversezi Carpatii de 2 ori intr-o zi

TIPĂREȘTE

A venit si vremea sa ne luam ramas bun de la dulcea Bucovina si am facut-o cu regret pt ca ne-am simtit atat de bine aici, am vizitat atatea locuri si au ramas atat de multe de vazut ca mi-as fi dorit ca timpul sa stea in loc. Ne-am propus sa plecam la ora 9 pt ca voiam sa ajungem acasa in aceeasi zi, sa mai trecem eventual pe la cateva manastiri de pe traseu, dar nu am reusit sa strangem tot calabalacul decat pe la 10. Tot e bine, mi-am spus si am purces la drum, am ratat Humulestiul lui Creanga in schimb am oprit la o biserica in localitatea Poiana care ne-a impresionat prin maretia si frumusetea ei. Doamna care o ingrijea ne-a spus ca in parohie sunt vreo suta de familii si totusi preotul de acolo a realizat atat de multe, cu ce bani numai el stie. Interiorul ne incanta cu catapeteasma ce are trei randuri de icoane si stranele sculptate manual atat de mestesugit. Hramul bisericii - Intrarea in biserica a Maicii Domnului imi aminteste ca sora mea e nascuta la asa o zi mare. Plecam grabiti pt ca ne astepta:

Manastirea Agapia - monument istoric, nepretuit tezaur de arta prin faptul ca marele Grigorescu si-a exprimat talentul nemarginit. Sau marginit dupa parerea maicii de la intrare care ne-a spus ca dupa ce a pictat aceasta minunata manastire si in care si-a lasat portretul in chipul Sf. Rafael, Dumnezeu l-a pedepsit pt ingamfarea lui si l-a lasat fara inspiratie. Bine am spus dar Grigorescu a mai pictat, slava Domnului ca ne-a lasat atatea opere. Da, zice maica dar nu a mai putut picta biserici. Sau poate nu a mai vrut, zic eu in gand Doamne iarta-ma. Am intrat inauntru fara posibilitatea de a face fotografii dar cui ii mai ardea de asta cand aveam atata frumusete de admirat. M-au impresionat mult cele doua coloane dorice din marmura de culoare oranj si bineinteles picturile murale ale geniului ce avea numai 20 ani. Am mers sa vizitam si muzeul si sincer nu ne-am putut satura sa admiram icoanele ce par pictate de insusi Creatorul. Am mai facut un tur intrebandu-ne cum rezista aceste valori intr-un loc retras, cum nu a tentat raufacatorii? Dar sa nu le dam idei, probabil ca au sisteme antifurt serioase acolo!

Afara incepuse sa picure iar noi ne indreptam spre Varatec. Manastirea este una tot de maici, cred ca cea mai cunoscuta si vizitata mai ales datorita faptului ca aici este inmormantata Veronica Micle. Aleile locasului sunt pline de maicute care participa la infrumusetarea gradinilor prin scoaterea florilor trecute. Intram in manastire dar nu prea avem ce admira pt ca luminile erau stinse iar maica de la pangar era tare plictisita. Am cumparat cateva suveniruri si am urcat in deal sa pozam si mormantul Veronicai dar si biserica din aceeasi curte in care tocmai se tinea slujba. Cum frigul ne intrase bine in oase iar noi mai aveam mult drum inainte am luat directia Piatra Neamt.

Aici am sa justific titlul review-ului, cum sotul meu nu vazuse niciodata Cheile Bicazului am hotarat sa facem un ocol, sa traversam o data Carpatii intre Moldova si Transilvania si a doua oara intre Transilvania si Muntenia. Initial ne-am propus sa innoptam undeva pe la Tusnad dar aceasta optiune a cazut deoarece trebuia sa fim a doua zi la Bucuresti, asa ca am incercat sa prindem peisajele superbe pe lumina.

Cheile Bicazului reprezinta una din cele mai atragatoare zone turistice ale tarii si este un canion de origine tectonică situat în Munţii Hăşmaş, în partea de nord-est al judeţului Harghita, în valea pârâului Bicaz. Cheile, cu o lungime de 8 km, ce se intind intre statiunea Lacu Rosu si satul Bicazul Ardelean, sunt formate de raul Bicaz si afluentii sai. Zona este strabatuta de drumul transcarpatic DN 12C si este format din serpentine de o frumusete deosebita strajuite de pereti calcarosi ce par a fi zgarie nori (cca 300 metri). Bineinteles ca am oprit de 2 ori pt a admira peisajele si a face shoping. Traseul traverseaza Muntii Hăsmas si Muntii Giurgeu prin Pasul Pângărati la 1256 m altitudine si cand am ajuns pe crestele muntilor acoperite cu brazii argintii de bruma soarele incepea sa apuna iar temperatura scazuse bine sub zero grade. A urmat coborarea spectaculoasa pe aceleasi serpentine periculoase pana la Gheorgheni apoi drumul linistit si tern din depresiune pana la Brasov. De aici a inceput adevarata distractie, cand ploaie, cand lapovita, culminand cu ninsoare in toata regula pe la Predeal. Cum ora era inaintata - dupa 22 - soseaua era plina de camioane si tiruri conduse de soferi care mai de care mai zmei, ziceai ca era numai a lor. Intre Brasov si Predeal se circula pe o banda, deci n-am avut nici o sansa sa-i depasim dar dupa ce s-a trecut la doua benzi si am scapat de ei a fost o placere sa admiram perlele montane chiar daca era o noapte neagra ca smoala. Am ajuns acasa in grafic, pe la ora 1 dimineata intr-un Bucuresti animat si poluat de care sincer nu ne fusese dor.

---

VIZUALIZĂRI: 1850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI