Bruxelles – trei zile la început de aprilie (partea I)

TIPĂREȘTE

La sfârșitul lunii martie, începutul lui aprilie, mai precis între 31 martie și 4 aprilie, am petrecut un sejur în Bruxelles. Când spui Bruxelles spui Belgia și te gândești la ciocolată, la gofres, la frites sau la bere. De ce??  

Ciocolata produsă din boabe de cacao de calitate superioară, cu mult unt de cacao este renumită în toată lumea, printre producătorii de top aflându-se Wittamer, Marcolini, Neuhaus le-am vizitat și gustat, iar Gaufres, în prim rând cele „de Bruxelles” stropite cu zahăr caramel, le țin companie. Frites sunt cartofii belgieni prăjiți în două etape până devin galbeni-aurii  și foarte crocanți, pot fi însoțiți de una dintre cele peste 1.500 de tipuri de Bere, „Cultura berii” face parte din cultura belgiană și din noiembrie 2016 din patrimoniul cultural imaterial UNESCO.  

Când spui Bruxelles, spui expați, mulți africani, din ce în ce mai mulți arabi, femeile arabe stau acasă și cresc copiii, sunt și mulți români, veniți din Italia, din Spania…. Am întâlnit români amabili dar și din cei ce nu răspundeau nici la salut, oameni muncitori, integrați în societatea belgiană, dar și mulți ce stau prin gurile de metrou, prin gări, prin piețe.  

Despre Bruxelles sunt multe de spus, am spus câte ceva într-un review anterior, vezi impresii. În continuare voi povesti despre ce-am văzut în cele trei zile alocate Bruxelului dar, văzând multe, pentru a nu face impresiile greu de citit, voi scrie câte un review pentru fiecare zi de plimbare. Pe lângă unele obiective am trecut de mai multe ori în aceeași zi la ore diferite sau în zile diferite pozându-le de fiecare dată.  

Am ajuns în Bruxelles după amiaza pe la ora 16, în Duminica Paștelui Catolic când orașul era liniștit, nu circulau prea multe mașini. Erau deschise magazine, terase și multă lume. Și a doua zi erau mulți turiști, și mulți localnici și tot puține mașini pe străzi, fiind încă sărbătoare. Se însera după ora 20, deci am putut vizita în tihnă zona centrală.

Un obiectiv turistic foarte apropiat de cazarea noastră este Église St. Jean Baptiste au Béguinage aflat la circa 100 de metri, în Place du Béguinage, construită pe la mijlocul secolului 20 din piatră locală, după ce Biserica veche de peste 250 de ani se distrusese. Fațada principală în stil baroc este decorată cu sculpturi detaliate și un portal impunător, cu o clopotniță spectaculoasă ce îi amplifică frumusețea dar cotrastează cu menirea sa: aici a fost centrul comunității de femei béguine, femei singure sau văduve care nu erau călugărițe. Interiorul dominat de o atmosferă de liniște și pace pare să emane ceva din mărinimia și cumpătarea lor. Se observă pietrele funerare ale femeilor béguines sub podea. Tot aici era o expoziție realizată de Mișcarea Internațională ATD Lumea a Patra ce are ca obiectiv eradicarea sărăciei extreme.

De aici am plecat la Marché aux Poissons aflată la doar 200 de metri. Locul, asociat în mod tradițional cu vânzarea de pește, este situat în apropierea actualei Biserici St. Catherine. Chiar și astăzi, Quai au Bois à Brûler și Quai aux Briques, care înconjoară Piața de Pește, stau mărturie a unei bogate activități economice, alimentare și gastronomice. Activitățile portuare au existat în această locație până la începutul secolului 19, apoi bazinele au fost umplute. În zilele noastre nu se mai ține piață de pește, dar de decenii locul este mecca restaurantelor de pește și crustacee din capitala belgiană. Tot aici este și Fontaine Anspach (Fântâna Anspach) , înaltă de circa 20 de metri, omagiu adus primarului din anii 1863 – 1879, promotor al acoperirii Râului Senne și al creării Bulevardelor Centrale din Bruxelles.  

La capătul pieței este Église St. Catherine (Biserica Sf. Ecaterina) , o biserică romano-catolică vastă, ridicată între 1854 și 1874 în stilul neogotic cu influențe renascentiste, pe un teren asanat, la capătul unui canal din care azi se mai vede o mică bucată. Este construită din piatră cu un exterior grandios și solemn datorită sculpturilor și vitraliilor colorate ce-l împodobesc, portalului principal bogat ornamentat cu arcade și statui și turnurilor suple ce se înalță spre cer. Biserica poate fi vizitată zilnic, orarul și alte detalii se găsesc pe site-ul egliseatherine.be.  

Tot aici se află și Tour Noire (Turnul Negru) , nu chiar negru, Turn de veghe construit la începutul secolului 13 din blocuri de gresie cu fante de tragere pentru arcași și creneluri de apărare. A supraviețuit demolărilor și sistematizărilor, iar la sfârșitul secolului 19 a fost îmbrăcat pe jumătate într-un magazin, mai târziu fiind încadrat într-o clădire modernă, actual hotel.  

Am mers apoi în Rue des Chartreux 35, la Zinneke Pis (Corcitura face pipi) , cum s-ar traduce în română, o sculptură de bronz realizată în 1999 de Tom Frantzen, sculptor belgian cunoscut pentru spiritul „zwanze (de bășcălie)” pe care îl are și îl dă operelor sale. Reprezintă un câine mic, de doar 50 de centimetri, așezat direct pe trotuar, așa de simpatic că uiți că se pregătește să facă pipi pe borna de lângă el.

Am continuat plimbarea până la Place de la Bourse (Piața Bursei) la Bourse de Bruxelles (Bursa de valori) belgiană, o clădire în stil neoclasic construită în câțiva ani în jurul anului 1870 renovată anul trecut. Are o impresionantă Fațadă decorată cu Coloane corintice și Sculpturi, cu Basoreliefuri și Statui ce simbolizează comerțul și industria. Era deschisă și am putut vedea Interiorul vizitabil ce cuprinde o Sala principală, vastă și elegantă, cu un tavan înalt și ornamentații rafinate, câteva Spații de expoziție și noul Muzeu „Belgian Beer World” dedicat culturii berii, care vrea să arate că „berea face parte din viaţa cotidiană a Belgiei, poate cel mai creativ producător de bere” . L-am văzut și noi, unii îl pozau, alții înghițeau în sec, l-am pozat și am părăsit clădirea. Mai târziu, pe înserat, când ne întorceam la cazare am urcat pe acoperiș, am găsit deschisă Berăria-Terasă descoperită, am făcut câteva poze împrejurimilor care se vedeau foarte bine și nimeni nu a mai înghițit în sec.   

Am mers apoi spre Rue du Chêne unde, la intersecția cu Rue de l'Etuve se află Manneken Pis (Omulețul face pipi) , băiețelul – fântână încă din secolul 17, simbol al orașului azi. Deși are peste 1.000 de costume, unele realizate chiar de creatori de modă, când Am Fost Acolo, era dezbrăcat!?!? Poate le ține la păstrare în Muzeul Orașului, sau poate așa se simte el mai bine. L-am văzut, era simpatic, l-am pozat și mă gândeam care este adevărul despre această statuie – fântână!?!? A fost ridicată ca recunoștință băiețelului care făcând pipi a stins fitilul aprins să declanșeze explozibilul pus de atacatori în zidurile orașului sau este un alt exemplu de „zwanse” , popularul umor bruxellez. Oricum tradiția face ca în timpul anumitor sărbători Manneken să fie conectat la un butoi de bere, care curge în pahare ce se dau trecătorilor. În celelalte zile amatorii găsesc o bere bună alături, la Barul-terasă Mica Marionetă (Le Poechenellekelder) în argoul bruxellez și, oricând se pot îndulci la Chocolaterie Pélicaen, ciocolata belgiană nu are nevoie de prezentare, sau la Le Funambule cu gofre delicioase atunci coapte.  

Astfel am ajuns la Grand Place (Marea Piață), o piață mică, de doar 7.500 metri pătrați, o adevărată capodoperă arhitecturală, punctul central al orașului, timp de secole centrul economic și administrativ unde se organizau târguri, spectacole, turniruri, execuții publice. În august 1695, Ludovic al XIV-lea a ordonat bombardarea acestora, centrul orașului a fost distrus dar bruxellezii l-au reconstruit în doar cinci ani. Astăzi este o piață extrem de animată, Patrimoniu mondial UNESCO din anul 1998 cu mai multe clădiri construite în stil renascentist flamand din anii 1650 – 1750, multe dintre ele construite chiar în acea perioadă.

Aici am fost întâmpinați de Consilierul Everard t'Serclaes din bronz, Le monument Everard t'Serclaes, ridicat în primii ani 1900 în memoria luptătorului pentru libertatea Bruxellului mort aici în anul 1388. Povestea spune că cei ce ating eroul muribund vor avea noroc, iar cei ce-i freacă brațul vor reveni în Bruxelles.  

Cea mai importantă clădire ce ocupă aproape întreaga latură sudică este L'Hôtel de Ville (Primăria) orașului unde funcționează și Centrul de Informare Turistică. Este un impresionant monument de arhitectură gotică din secolul 15, cu o Fațadă decorată cu numeroase Statui și Basoreliefuri, iar Turla sa înaltă de 96 de metri pe care Arhanghelul Mihail de 3 metri ucide un demon este vizibilă din multe părți ale orașului. Pe latura opusă a pieței, se află La Maison du Roi (Casa Regelui) , clădire neogotică construită de ducele de Brabant în prima jumătate a secolului 16 ca simbol al puterii ducale. Clădirea, așa cum o vedem noi astăzi, datează din ultimul sfert al secolului 19. În neerlandeză este denumită și astăzi Broodhuis (Casa Pâinii) deși găzduiește Muzeul Orașului unde este și garderoba lui Manneken Pis.  

Negustorii bogați și din cele mai puternicele bresle din Bruxelles și-au construit casele pe laturile pieței. Pe latura estică se află Maison des Ducs de Brabant (Casa Ducilor de Brabant), un grup de șapte case în stilul baroc neoclasic unite de o monumentală Fațadă împodobită cu Busturile Ducilor de Brabant, de aici și numele Casei. Sunt deosebite Casele Breslelor, unele au ceva specific meșteșugului, altele ceva distinctiv. Le Cornet (Casa Luntrașilor) are etajul superior asemănător „pupei unui galion”, La Maison des Boulanger (Casa Brutarilor) este decorată cu șase imagini, etape ale procesului de fabricație a pâinii, și este străjuită de Gloria, Statuia aurită a zeiței. Le Renard (Casa Marchitanilor) este decorată cu o Vulpe iar Le Cygne (Casa Măcelarilor) cu o Lebădă.  

În Piață au loc și evenimente deosebite, cel mai cunoscut fiind Covorul de flori, când, din doi în doi ani, la jumătatea lunii august, Piața este acoperită timp de cinci zile de milioane de flori.

De aici am plecat la Eglise St. Nicolas (Biserica Sf. Nicolae) biserică catolică, foarte frumoasă, una dintre cele mai vechi din oraș, aflată la câțiva metri de Bursă, practic fiind despărțite doar de Rue au Beurre, unde la Numărul 1 se află Biserica. Este deschisă zilnic, mai multe detalii se găsesc pe site-ul sfnicolae.biserica.be. Fațada cu Turnul cu ceas, Clopotnița și Basorelieful „Maica Domnului cu Pruncul” de deasupra intrării, dar mai ales combinația stilului romanic și cu cel gotic predominant o fac deosebită. Interiorul cu o Navă principală și două Nave laterale, cu Vitraliile colorate este solemn și luminos iar tavanul boltit asigură o acustică excelentă. Altarul principal este bogat decorat cu sculpturi și picturi religioase, iar în Biserică se află și câteva picturi valoroase printre care și „Cina cea de Taină” a lui Guillaume Herreyns un discipol al lui Rubens.

Lângă Biserică este Fontaine des Aveugles (Fântâna orbilor) , o fântână cu două bazine, unul jos pentru câini și altul mai sus pentru cai în care cade apa ce curge pentru oameni prin patru robinete. O sculptură, trei orbi care merg cu fețele întoarse spre cer, o interpretare tridimensională a Picturii „Orbi conduși de orbi” a lui Bruegel cel Bătrân împodobește fântâna.

 Se înserare de mult, aș mai fi stat, era multă lume în acea zi de sărbătoare, dar am plecat spre cazarea ce nu era departe urmând să continuăm vizita zilele următoare. Mergeți acolo și nu veți regreta!  

---

VIZUALIZĂRI: 580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI