Primăria Orașului Bruges (III), Sala Renascentistă. Și o plimbare pe canale.

TIPĂREȘTE

Oraș mic și cochet, elegant, șarmant, un dulce târg medieval romantic în felul său, Bruges subjugă spiritele a mii de turiști ce-i calcă străzile înguste, puținele spații largi, numeroasele obiective turistice, sau canalele ce-l brăzdează precum o dantelă. Am văzut chiar un panou ce prezenta harta orașului cu canalele decupate, precum o dantelă de Bruges.

Un prim obiectiv a fost Primăria Orașului prezentată aici. Voi continua cu Sala Renascentistă din Palatul Libertății Orașului Bruges (Brugse Vrije, sau pe românește Palatul de Justiție), administrat tot de Primăria Orașulu, motiv pentru care am intrat cu același bilet, în valoare de 5 euro.

Clădirea, aflată imediat în dreapta Primăriei este Vechea Casă a Grefierilor și face notă discordantă cu aceasta, datorită stilului său arhitectonic, unul cam amestecat, pentru faptul că fațada sa a suferit modificări în timp.

Palatul de Justiție, cu fațada în stil clasic, aflat tot în Piața Burg, ca și Primăria, a fost mult timp Tribunalul orașului, dar acum găzduiește arhivele acestuia, adică memoria scrisă a Brugesului, dar și un mic muzeu. În vremurile de glorie ale orașului, deținea puterea administrativă, financiară și juridică a întregului Comitat de Flandra.

Se vizitează o încăpere, fostă Sală de Juri, cum ar fi de Judecători, însă de remarcat și de admirat este Sala Renascentistă, unde se ținea Consiliul Magistraților.

Încăperea nu este mare, are o masă imensă în apropierea ferestrelor, dar elementul principal este un șemineu monumental din lemn, marmoră și alabastru, adevărată operă renascentistă, lucrat la 1528 de artistul Lancelot Blondeel. A fost comandat de Consiliul Magistraților, în onoarea lui Carol al V-lea, foarte influent în Europa, cel care va elibera Flandra de sub jugul francez

În mijlocul acestui șemineu se află efigia lucrată în lemn a împăratului Carol Quintul, iar celelalte, aflate în jurul său, tot în lemn și tot în mărime naturală, reprezintă membri ai dinastiei de Habsburg. Într-o casetă alăturată se află bustul tânărului rege, lucrat în teracotă policromă, la 1520 (avea deci 20 ani) de Konrad Meit. Sub efigia sa de pe șemineu, se află un frumos basorelief din alabastru de culoare albă cu scene din Vechiul Testament, respectiv Suzana și bătrânii, un simbol al avertismentului contra tuturor formelor de abuz de putere ce puteau fi executate de jurații acestui Consiliu.

Pereții sunt ornați cu însemnele și emblemele regiunilor guvernate de Jurații din Palatul Libertății.

Plimbare pe Canalul Dijver

Ce poate fi mai frumos, decât să cunoști orașul Bruges, pe calea apei! Există cinci debarcadere în oraș, de unde se poate începe croaziera.

Noi, după ce am ieșit de la Muzeu, am traversat galeria aflată între Casa Grefierilor și Primăria Orașului, pentru a merge la locul de îmbarcare cel mai apropiat. Din Pieța Wismarkt (câteva minute de la Primărie) pornesc ambarcațiunile pentru croaziere (nu știu dacă toate cinci), dar erau câteva la distanță mică una de alta. Am luat bilet în valoare de 8 euro, fără alte ajustări și ne-am îmbarcat după câteva minute de așteptare. Locurile sunt comode, dar e de preferat a sta la una din margini, pentru faptul că ambarcațiunea străbate canalul principal în ambele direcții dus/întors, deci fiind la margine ai vizibilitate pe ambele părți, plus că te bonjurezi cu grațioasele lebede, care nici nu se sinchisesc la trecerea bărcilor pe lângă ele.

Am pornit pe Dijver principalul canal, în direcția nord. Adierea blândă a curentului de apă, imaginile fascinante ale vechilor clădiri, sălciile plângătoare, podurile sub care am trecut și vremea superbă de octombrie, au contribuit la entuziasmul general. Trecem pe lângă vechi clădiri, pe sub poduri, când la umbră, când la soare și la un moment dat facem la stânga, acolo unde canalul se lărgește, după care ambarcațiunea întoarce în dreptul Pieții Jan Van Eyck. Parcurgem apoi același traseu la întoarcere, până ajungem la locul de unde am plecat.

Plimbarea continuă pe același canal, în direcția opusă. Am făcut fotografii de ambele părți ale canalului și asta pentru că am ocupat un loc la margine, găsit liber, după ce lumea se aranjase în grabă, pe mijloc.

Această a doua etapă a croazierei este mai lungă și mai frumoasă. Trecem pe lână clădiri cu ieșirea la apă, precum palatele venețiene. Podurile din piatră permit trecerea pe sub arcade, iar lumea de pe pod face semne de încântare și salut. Trecem prin apropierea Bisericilor Notre Dame și San Salvador, pe lângă lebede și rațe sălbatice, care deși în grupuri, ai zice că intrăm direct în ele. Am atins cu vârful degetelor penele unei ”prințese”. Ambarcațiunea a întors, înainte de Minne Water în apropierea gării, apoi pe același traseu, cu aceleași lebede, poduri, și frumuseți, am ajuns la locul de plecare. Plimbarea pe canale a fost o adevărată încântare, o amintire de neuitat, o experiență care merită cu prisosință. A durat 50 minute.

O plimbare cu caleașca? Am preferat, per-pedes. Oricum, orașul este unul puternic adezivo-sufletesc și chiar două zile, sunt insuficiente pentru a-l descoperi și nu în totalitate.

Următorul popas, Basilique du Saint-Sang Bruges (Biserica Sângelui Sfânt) . Wow... acolo, poveste!

---

VIZUALIZĂRI: 958 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI