Bratislava - atenție la hoții de buzunare

TIPĂREȘTE

Desigur, acest sfat se potrivește pentru orice oraș din Europa. Totuși, noi suntem pățiți.

După o minunata poveste de Crăciun la Budapesta (descrisă de mine aici, vezi impresii) am continuat maratonul nostru cu o zi la Bratislava. Privind retrospectiv, totul îmi pare urât și gri dar cred că părerea îmi este influențată de tristul episod cu furtul portofelului.

Oricum, in comparație cu Viena, Praga, Salzburg, Colmar, Mulhaus (voi scrie despre acestea în amănunt) Bratislava nu prea e ceva despre care sa îi scrii mamei, acasă. Sărăcie, fantome ale comunismului prezente la tot pasul, mult cenușiu, un târg de Crăciun modest și micuț in singura piata cu ceva aspect in zona veche a orașului.

Prețurile au fost totuși modeste (comparate, din nou, cu cele din orașele înșirate mai sus) iar serviciile, cinstite, atât se poate la Bratislava acum.

Mă întreb de ce oare statul cehoslovac s-a scindat in cele doua state independente și mai ales de ce Slovacia este așa săracă fata de Cehia cea opulenta?

Oricum, in câteva ore de lumina am vizitat tot orașul vechi, Cetatea din vârful dealului din centrul orașului, am mâncat la un restaurant și am trecut la somn, a doua zi urmând să plecăm la Praga.

Cazarea bunicică, hotel Le petit pension. Camera mare, excesiv de alba, cu dulap alb de farmacie. Camera a fost rece, fiind pe colt etajul 1, deși caloriferul era fierbinte și am fost dotați cu un calorifer electric cu ulei (camera era dotată cu el, se știa deci că va fi frig) pe care l-am folosit, fără prea mult succes. Frig! Altfel, curat, personal tânăr politicos, vorbitor de engleza.

Cartierul, un amestec de clădiri cenușii, vechi și aflate în stare de părăsire/ degradare și altele noi, comerciale, ce nu păreau a avea prea mulți clienți. De văzut: centrul istoric cu niscaiva turnuri medievale, niște statui de bronz haioase, care apar unde nu te aștepți (e una cu un individ care iese până la piept dintr-o canalizare) spre incantarea turiștilor care le caută cu ghidul in mana.

La restaurant (numele nu îl mai știu, am intrat la întâmplare pentru că erau mulți clienți - așa m-am învățat tata, să mănânc acolo unde sunt multi consumatori și deci, mâncarea e buna sau proaspătă sau prețurile sunt OK, sau toate trei aceste calități la un loc). Cred că am niște poze, voi încerca să le atașez. Am mâncat supă de linte (sărată), șnițel de vițel (foarte sărat și mult prea făcut) și salată de varză proaspătă (extrem de sarata). Sare excesivă și în felurile alese de colegii de călătorie. Bere buna, draft, 2,5 euro jumătate de litru.

Am așteptat vreo 3 minute in picioare până ce o chelneriță tânără, blondă și durdulie ne-a găsit o masă liberă. Ce noroc, 10 minute mai târziu, la ora 14:00 personalul a anunțat închiderea, urmând să mai servească doar clienții aflați la mese. Atenție, acest lucru se întâmplă mai peste tot in Europa, informati-va dinainte despre orarul restaurantelor și-a magazinelor de alimente, daca nu vreți să dormiți flamanzi.

Închei cu bomboana de pe colivă. In timp ce admiram Dunărea din Cetatea orașului, cineva a profitat de neatenția noastră și ne-a furat un portofel cu carduri și o parte din banii de călătorie. Noroc că aveam grosul banilor lichizi in altă parte iar cardurile le-am blocat imediat prin intermediul lui George de la BCR. Asta ne-a lăsat un gust amar, ne-a întors cu picioarele pe pământ și ne-a făcut extrem de alerți pentru restul maratonului de Crăciun.

Urmează Praga, un vis extrem de frumos. Pe curând!

Târgul de Crăciun sărăcuț, modest, că într-un orășel de provincie din Romania.

---

VIZUALIZĂRI: 3357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI