Bologna. La dotta, la grassa, la rossa.

TIPĂREȘTE

Circuit Italia — 16 mai 2017.

„Ne vom opri pentru scurt timp in Bologna, o ora si jumatate, dupa care mergem catre Bellaria/Rimini”, a spus ghidul nostru imediat ce autocarul a parasit terminalul de la Tronchetto. Adio Venetia, bine te-am gasit Bologna! Asta era surpriza, deci.

Din punct de vedere geografic pozitia centrala a Bolognei a constituit, inca din timpurile stravechi, puterea ei. In zilele noastre, arterele rutiere si liniile ferate se unesc aici din tot nordul Italiei. Primul drum important a fost construit pe vremea romanilor, in anul 187, Via Aemilia, si lega coasta Adriaticii (Ariminum/Rimini) de importantele orase-garnizoane din provincia Piacenza.

Cand rostim cuvantul Bologna, gandul nu duce doar la constructiile cu acoperisuri rosii, motiv pentru care orasul a si fost denumit, Bologna la rossa”, ci si la marii artisti care au trait sau inca traiesc aici sau in zonele inconjuratoare.

Adevarat paradis al iubitorilor de frumos este locul indragit de Dante Aligheri, Boccacio, Francesco Petrarca, Erasmus din Rotterdam si, mai aproape de zilele noastre Umberto Eco, Paolo Pasolini (regizor) sau Fabio Frizzi (compozitor). In aceasta zona s-au nascut marii regizori Fellini, Antonioni si Bertolucci, inginerul Gugliemo Marconi, inventatorul telegrafiei fara fir si a antenei de emisie legate la pamant, cantareata Raffaela Carra si Pierluigi Collina, fost arbitru international de fotbal. Localnicii sunt indragostiti dupa muzica, iar marele Rossini a locuit o perioada de timp aici.

De ce este culta? Din cauza unei activitati universitare si cultural bogate. Aici se gaseste cea mai veche Universitate din Europa, fondata la 1088, si a doua ca marime din Italia, dupa Universitatea, La Sapienza” din Roma. Institutia are drept motto, Alma mater studiorum” si numara aproximativ 80.000 de studenti.

De ce este imbelsugata? Datorita bogatiei gastronomiei locale: mortadella, carnatii uscati (salsiccia passita), ciocolata, diferitele tipuri de paste bolognese sau sfogline (tagliatelle, tortellini, lasagna), celebrul parmezan (parmegiano reggianno) sau traditionalul otet balsamic.

Bologna rosie? Se spune asa de la culoarea predominant rosiatica a cladirilor si a acoperisurilor, dar si de la orientarea politica de stanga caracteristica perioadei de dupa al doilea razboi mondial, atunci cand a fost intitulata, capitala stangii italiene”.

„Turrita” si „dei Porti” sunt doua epitete care exprima cel mai bine unicitatea orasului. Porticii sunt niste arcade, element arhitectural specific Bolognei. Tot centrul istoric este plin de portici, in total orasul numara 38 km de asemenea arcade. Cel mai lung, conform surselor de pe internet, ,,Portico di San Luca” masoara aproximativ 4 km.

Cum au aparut aceste arcade? Datorita unor necesitati practice, pentru marirea spatiului locativ al orasului, deoarece numarul locuitorilor a crescut mult dupa infiintarea Universitatii. O lege din anul 1228 a impus in mod obligatoriu ca toate cladirile sa fie construite cu portici, initial din lemn, iar din secolul al 17-lea din piatra. „Turrita” sau plina de turnuri, pentru ca in perioada Evului Mediu, a fost o traditie sa se ridice turnuri. Prin secolul al 12-lea se estimeaza ca erau in jur de 180.

Adevarate simboluri ale puterii familiilor nobiliare bologneze: cu cat erau mai avuti, cu atat mai inalt vroiau sa construiasca turnul. Unele au fost folosite pentru locuit, altele pentru activitati comerciale, multe au avut intrebuintari militare sau chiar utilizate ca inchisoare. Dar, pe la inceputul veacului 20, pentru a pune in practica un proiect ambitios de modernizare a orasului, s-a inceput demolarea lor. Astazi au mai ramas in picioare doar 23.

Incepem deplasarea catre Bologna. Inapoi de la Tronchetto pe A57 (Tangenziale di Mestre) si A4/E70 pana la inelul de langa Padova, Oltre Brenta, si intram pe A13 (Padova - Bologna), in lungime de 116,70 km. „In vreo doua ceasuri suntem in Bologna”, le-am comunicat prietenilor mei de drum”. Asta era sarcina mea pe durata intregului circuit, sa comunic traseul si, eventual, locurile pe langa care trecem. Pentru indeplinirea sarcinii, cu promptitudine, m-am dotat cu o mapa rutiera a Italiei pe care o cumparasem cu 7 euro de la un Autogrill din Austria. Exact asa a si fost. Dupa traversarea Padului (Po), in zona Occhiobello, s-a trecut din regiunea Venetto in regiunea Emilia-Romagna. Una dintre cele mai bogate regiuni italiene; agricultura, pomicultura si viticultura fiind principalele activitati economice. De asemenea, o importanta zona turistica pe coasta Marii Adriatice.

Am trecut pe langa Ferrara, mai putin de 40 km, si intram in Bologna, capitala regiunii, cu acces pe Via Giacomo Matteotti pana la Gara Centrala, in vechiul oras, fondata in 1859. Este a cincea ca marime din Italia, dupa Roma Termini, Milano Centrale, Torino Porta Nuova si Firenze Santa Maria Novella.

De acest loc sunt legate doua evenimente tragice in istoria Italiei. La 9 mai 1978 este asasinat fostul prim-ministru Aldo Moro, de catre grupul terorist, Brigazile Rosii”, dupa ce fusese rapit la 16 martie. Cadravul a fost gasit intr-o masina in fata Garii (asasinatul s-a comis la Roma). Al doilea eveniment este si mai tragic; la 2 august 1980, o incarcatura exploziva a fost detonata in incinta fiind inregistrati 80 de morti si peste 200 de raniti. Atentatul a fost atribuit organizatiei „Armata Revolutionara”.

Imediat ce trecem de zona Garii facem cunostinta cu un trafic infernal. Ceva specific Bolognei la orele 18:00.

Ghidul nostru aloca mult spatiu istoriei orasului si nu prea ofera detalii despre zonele prin care trecem. Tot ce stiu este ca ne indreptam spre centrul istoric si suntem pe Via Guglielmo Marconi, conform indicatoarelor rutiere. In sfarsit, dupa cateva minute de mers bara la bara, autocarul trage pe dreapta intr-o parcare de langa Piata Malpighi. Poarta numele unui celebru biolog si medic nascut in oras care a trait intre anii 1628-1694. In piata se afla complexul religios Basilica San Francesco, insa acest obiectiv nu intra in programul nostru. Traversam vis-a-vis si intram in centrul istoric, pe sub Porta Torresotto Nuova, apoi inainte pe Via IV Novembre, o straduta pe care se afla cladiri vechi, monumentale, precum Casa Marconi, Marescalchi Palace sau Palazzo del Guverno (sediul Prefecturii), dar si multe magazine, scuaruri impodobite cu banci si statuete. La capatul strazii se deschide Piata Maggiore.

Piazza Maggiore. Principala piata din oras, in lungime de 115 m si o latime de 60 m, inconjurata de cele mai importante si impozante cladiri medievale ale orasului: Palazzo del Podesta, Palazzo Re Enzo, Palazzo de Banchi, Palazzo dei Notai, Palazzo Comunale si Basilica San Petronio. In luna iulie se desfasoara in piata o expozitie cinematografica promovata de Cineteca di Bologna, un cinematograf in aer liber care are o capacitate de 3000 de locuri. La 2 august are loc concertul final al Concursului Compozitiei Internationale, eveniment final al zilei de comemorare pentru victimele masacrului de la Gara Centrala din 1980.

Palazzo del Podesta. Inchide latura de nord si dateaza di anul 1200. Construit initial in stil romanic, a fost recladit in stil renascentist la sfarsitul secolului al 15-lea. In aceasta cladire a fost declarata in 1256 eliberarea tuturor servitorilor din oras si a taranilor legati de glie, practic toti locuitorii devenind din acel moment liberi.

Palazzo Re Enzo. Construit in perioada 1244-1246, ca o prelungire a Palazzo del Podesta, denumit initial Palatum Novum, dar evenimentele ulterioare sunt legate de figura regelui Enzo al Sardiniei. Acesta este capturat in urma bataliei de la Fossalta din 1249 si inchis in palat timp de 23 de ani, din august 1249 pana la moartea sa in martie 1272.

Palazzo de Banchi. Palatul Bancilor, situat langa Basilica San Petronio, constructie inceputa in anul 1412, dar finalizarea fatadei si a porticului dateaza din perioada 1565-1568. Intreaga lucrare apartine arhitectului Jacoppo Barozzi (Vignola).

Palazzo dei Notai. Palatul Notarilor, asezat intre Basilica San Petronio si Palazzo Accursio, a fost construit pe durata secolelor 14 si 15.

Palazzo Comunale/Palazzo Accursio. Aici functioneaza in prezent sediul primariei. Fatada este impodobita de „Madonna di Piazza con bambino”, o statueta de teracota realizata de Nicolo dell Arca si de portalul maiestuos al lui Galeazzo Alessi, in interiorul caruia se afla statuia din bronz a Papei Grigore al XIII-lea, realizata de Alessandro Menganti. In prelungirea cladirii se deschide Piata Neptun si Fantana lul Neptun sau „Il Giante” datorita dimensiunilor sale. Este opera celebrului sculptor flamand Jean de Boulogne, numit Giambologna.

Din pacate statuia era acoperita de schele si panouri de protectie deoarece se afla in renovare. Era imposibil sa vezi ceva din ea. Asta este! Poate cu alta ocazie.

Basilica San Pietro. Singurul obiectiv din Piata Maggiore pe cale l-am vizitat in interior. Este cea mai mare din oras, fiind inchinata Sfantului Petronio, un episcop care a trait in secolul al 5-lea, conducator al Republicii din Bologna si patron spiritual al orasului, care este sarbatorit in fiecare an la 4 octombrie. Dupa dimensiuni este pe locul trei in Italia, dupa Domul din Milano si cel din Florenta.

Initial, s-a dorit a avea dimensiuni si mai mari, din orgoliul nemasurat de a dovedi ca Bologna este un oras liber si, mai mult de atat, independent de Vatican. De aceea s-a mentinut denumirea de „basilica” - origine bizantina - si nu se intituleaza „chiesa”, „duomo” sau „catedrala”, termeni specifici comunitatilor catolice subordonate Sfantului Scaun.

Constructia edificiului a inceput in anul 1390 si pentru ca se dorea a fi de doua ori mai mare decat este acum (trebuia sa depaseasca Bazilica Sfantul Petru din Vatican) a dus intotdeauna lipsa de fonduri in cei peste 300 de ani cat au durat lucrarile, motiv pentru care fatada din caramida nu este placata cu marmura, asa cum fusese planuit. Legendele care circula prin oras spun ca fondurile au existat, totusi, fiind extrem de generoase, iar asta se reflecta in interiorul superb, 132 m lungime si 66 m latime, cu arcade gotice inalte de 45 m, fresce, picturi si vitralii de o frumusete uluitoare. In anul 1530, in cadrul unei ceremonii fastuoase, Carol Quintul l-a obligat pe Papa Clement al VII-lea sa il incoroneze imparat romano-german, ca urmare a infrangerii regelui francez, Francisc I, si a intrarii trupelor imperiale in Roma. Este ultimul imparat romano-german incoronat de un papa. Dar, mai inainte, la 21 februarie 1508, pe fatada principala a fost pusa o statuie masiva din bronz, care il infatiseaza pe Papa Iulius al II-lea si tealizata de Michelangelo (unica statuie din bronz a sa). Trei ani mai tarziu statuia este distrusa de adeptii lui Bentivoglo.

Parasim Piata Maggiore si continuam turul prin Piazza Re Enzo si Via Rizzoli catre Piazza di Porta Ravegnana. Un spatiu aglomerat cu multi oameni, localnici si turisti, scuteristi si biciclisti. Bologna este renumita pentru numarul extrem de mare de biciclisti. Piazza di Porta Ravegnana este asimilata cu faimoasele turnuri legendare: Torre Asinelli (97 m) si Torre Garisenda (48 m). Acestea au fost inaltate de cele mai bogate familii nobiliare din oras care s-au luat la intrecere.

Tiorre Garisenda a fost ridicat pe un teren alunecos, neadecvat si a inceput sa se incline inca de pe cand era inaltat. De aceea, nici nu a fost terminat. Prin anul 1360, autoritatile i-au mai redus din inaltime tocmai pentru a nu se prabusi sub propria greutate. Torre Asinelli a inceput sa se aplece usor catre rivalul sau, dar insesizabil cu ochiul liber. Pentru bolognezi este interesant cum, dupa multe sute de ani, o rivalitate de orgolii nobiliare s-a transformat intr-o poveste cu o morala profunda: turnurile, impreuna, sunt simbolurile orasului si pare ca isi fac reciproc o plecaciune, ca doi batrani intelepti, demonstrand cat de absurde sunt dusmaniile.

Plecam din Piazza di Porta Ravegnana pe Via Zambroni si intram pentru cateva minute la nr. 22 unde se afla Palazzo Malvezzi Campeggi (sediul Facolta di Giurisprudenzza). Am intrat in curtea interioara plina de schele. Alta cladire aflata in renovare. Normal, dateaza din anul 1088. Bun ! Am vazut, am facut poze, am plecat mai departe. Inapoi catre Piata Maggiore, dar facem un scurt popas in Piazza Rossini pentru a admira casa in care a locuit o perioada maestrul si Basilica San Giacomo Maggiore. Am revenit Piata Maggiore prin Via Benedetto, Via San Vitale si Via Rizzoli pana la Piazza Re Enzo. Avem cateva minutele la dispozitie pentru a cumpara suveniruri si ceva de-ale gurii pentru seara.

Ce frumos este pe inserat in Piata Maggiore. Imi inchipui cum arata la lasarea intunericului, luminata feeric in orele de vara.

Dar, gata! Vizita a luat sfarsit. Ne-am intors la autocar, in Piata Malpighi, tot pe Via IV Novembre. In cateva momente plecam catre locul unde trebuie sa innoptam.

La revedere, Bologna! O vizita scurta, dar fructuoasa despre care am scris cu mare placere.

Rog webmaster daca poate sa ataseze https://www.youtube.com/watch?v=6eDMA3exQgg. Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 4142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI