În drum spre Bergen

TIPĂREȘTE

Am mai spus şi cu alte ocazii că într-un circuit nu se alege niciodată drumul cel mai scurt, ci acela care este cel mai atractiv din punct de vedere turistic. Drumul de la Førde până la Bergen, nu prea lung, poate fi străbătut şi direct, pe E39. Pentru noi, cei dornici de a explora cât mai mult din minunăţiile Norvegiei, a fost aleasă o rută ocolitoare atât de încărcată de frumuseţe încât, oricât de grăbit ai fi, nu poţi trece impasibil mai departe. Acest drum, de numai 270 km, ne-a luat aproape o zi.

Pe 28 iulie 2013, în cea de-a 15-a zi a circuitului, am părăsit Hotel Quality din Førde (vezi impresii) relativ devreme pentru că ne grăbeam spre Flåm. La ora 10.30 aveam programată şi rezervată o nouă croazieră, de astă dată pe Sognefjord, cel mai mare şi cel mai spectaculos, considerat regele fiordurilor norvegiene.

Dar până să ajungem la Flåm, ne aştepta o altă scurtă traversare la Fodnes, apoi, de la Lærdal, surpriza trecerii prin renumitul Lærdalstunnelen.

Cu o lungime de 24,5 km, Lærdalstunnelen - Tunelul Lærdal străpunge masivul muntos la o altitudine variabilă (5-265 m deasupra nivelului mării) legând oraşele Lærdal şi Aurland. Cel mai lung tunel rutier din lume, dat în folosinţă în anul 2000, scuteşte conducătorii auto de traversarea unor pasaje montane foarte dificile mai ales în timpul iernii.

Împărţit în patru secţiuni delimitate de trei puncte de oprire situate la intervale de 6 km, adevărate peşteri în pântecul pământului, interiorul tunelului este atât de frumos încât priveam prin geamul autocarului fascinaţi ca nişte copii în faţa bradului de Crăciun. Tunelul propriu-zis are lumini albe, iar punctele de popas - peşterile - sunt luminate în albastru cu galben spre exterior, ca un decor de teatru vrând să sugereze un răsărit de soare. Nu ştiu cât i-a preocupat pe constructori aspectul estetic al tunelului, dar este cert că punctele de oprire, precum şi iluminatul lor variabil sunt de mare ajutor pentru conducătorii auto, mai ales pentru cei claustrofobi.

Nu se punea problema unei opriri a autocarului în interiorul tunelului. Şoferii noştri, experimentaţi în drumuri dificile, n-au avut nevoie de aşa ceva, iar noi a trebuit să ne mulţumim să privim şi să încercăm să fotografiem ceea ce puteam prinde din mers. Am remarcat existenţa la anumite intervale a telefoanelor de urgenţă, a stingătoarelor de incendii, a unor nişe pentru opriri de urgenţă, a ventilatoarelor, a unor panouri care indică distanţa până la ieşire, precum şi a altor dispozitive a căror utilitate nu am înţeles-o. Radarele menite să-i descurajeze pe vitezomani, dar şi acele benzi huruitoare care îl trezesc pe şofer din moleşeală şi de cele mai multe ori îl enervează, sunt de asemenea prezente în Lærdalstunnelen.

Am ajuns la Flåm cu suficient timp înainte de ora îmbarcării, aşadar ne-am permis o explorare a micii aşezări turistice de la Aurlandsfjord, una dintre numeroasele ramificaţii ale marelui Sognefjord.

Primul care ne-a atras privirea a fost Flåmsbana, trenul turistic despre care am aflat că parcurge 20 km până la Myrdal pe una dintre cele mai abrupte căi ferate din lume (în 50 de minute urcă 850 m). Datorită unui sistem de frânare special, se face şi o oprire pentru ca turiştii să poată admira şi fotografia peisajul montan şi un foarte spectaculos torent. O clădire, fosta staţie din Flåm, găzduiește în prezent un muzeu dedicat acestei renumite căi ferate (intrarea este gratuită). Într-un tren dezafectat s-a amenajat un inedit restaurant în care se servesc preparate calde. Nu voi menţiona care sunt acestea pentru că nu am comandat nimic. Serviserăm un mic dejun consistent în urmă cu două ore, timpul până la îmbarcare era limitat, aşa încât doar am dat târcoale trenului-restaurant. Pentru informare şi orientare, voi ataşa o poză în care se pot vedea şi câteva preţuri.

Magazinul cu suveniruri este un rai pentru amatorii - mai degrabă amatoarele - de produse tradiţionale. Pulovere, mănuşi, fulare, căciuli, ciorapi şi jambiere, toate tricotate în frumoase motive norvegiene, vase din cositor, bijuterii, obiecte din lemn pictate manual, piei de ren, blănuri şi câte şi mai câte, ne-au răpit tot timpul până la îmbarcare. "Lady Elisabeth", vaporaşul nostru de croazieră care tocmai sosea în port, ne-a făcut să întrerupem brusc momentul nostru de shoping la Flåm.

Croaziera pe Sognefjord a fost opţională, a costat 32 euro/persoană şi a fost achitată în ţară, odată cu achiziţionarea pachetului turistic.

Trebuie să menţionez că, de la Flåm, autocarul şi-a continuat ruta pe şosea încă 15 km străbătând un alt tunel - Gudvangatunnelen, lung de 11,4 km, până la Gudvangen unde urma să ne aştepte.

Despre "Lady Elisabeth" nu am să spun prea multe. Este aşa cum sunt mai toate navele pentru croaziere scurte, adica elegantă, cu restaurant şi bar unde se pot comanda gustări şi băuturi, cu un mic magazin şi bineînţeles cu toalete şi cu spaţii interioare adăpostite de adierea vântului, dar cu geamuri mari, potrivite pentru a contempla natura din interior. M-am repezit pe puntea superioară şi - fiind echipată corespunzător - am rămas acolo până la final. Muzica bună de la difuzor, pescăruşii în zbor şi peisajele mi-au fost plăcută companie. În jurul meu erau numai străini, preponderent asiatici, care gesticulau şi vorbeau pe limba lor bucurându-se de natură, unii plecau zgribuliţi, alţii le luau locul, dar toţi erau zâmbitori, politicoşi şi nimeni nu deranja pe nimeni.

Sognefjord - regele fiordurilor, cel mai mare din Norvegia, cu lungimea sa de 205 km se situează pe locul al treilea din lume. Adâncimea maximă de 1308 metri este de asemenea un record. Pe toată lungimea sa, apele pătrund printre crestele montane formând mai multe mici fiorduri, ramificaţii ale marelui Sognefjord, toate oferind peisaje dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice.

În scurta noastră croazieră am străbătut numai Aurlandsfjord şi Nærøyfjord, cele două braţe din extremitatea sudică.

Cel mai îngust fiord din Norvegia, Nærøyfjord - inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este mărginit de stânci abrupte cu o înălţime de două ori mai mare decât lăţimea apei ceea ce-i conferă unicitate, dar şi spectaculozitate. Pe mal se zăresc aşezări izolate de pescari, iar crestele înzăpezite, căderile învolburate ale unor cascade, precum şi apa strangulată pe alocuri de masivele muntoase, au făcut din croaziera noastră o amintire de neuitat.

La Gudvangen, un sat turistic situat la capătul braţului Nærøyfjord, am debarcat sub privirile căpitanului care ne saluta din înălţimea cabinei sale. Mi-au plăcut podul curbat, de lemn, care traversează râul la vărsarea sa în fiord şi clădirile popasului turistic acoperite cu iarbă înflorită. Am tras cu ochiul în camerele amenajate în stilul vechilor vikingi, dar cu băi individuale moderne şi cu paturi proaspăt primenite. Nu deţin informaţii privind costurile de cazare. Ataşez două poze pentru ca eventualii interesaţi să-şi poată face o idee. Bineînţeles că şi la popasul turistic de la Gudvangen există restaurant şi magazin cu sumedenie de suveniruri care mai de care mai îmbietoare.

Drumul european E16 dinspre Oslo, prin Lærdal şi Aurland, după cei 11,4 km prin Gudvangatunnelen, revine la suprafaţă chiar la Gudvangen. Pe această cale a sosit şi autocarul nostru care ne-a preluat şi am continuat prin Voss, spre Bergen.

Pe Valea Nærøy, pe un drum presărat cu nenumărate curbe în ac de păr, în pantă, printre stânci spectaculoase, autocarul ne poartă prin canionul Stalheim spre Stalheim Hotel. Nu vreau să fac referire la Stalheim Hotel ca locaţie de cazare pentru că nu am fost cazaţi acolo. Aflat la aprox. 2 ore de Bergen, hotelul - un bun punct de plecare în drumeţii montane - este amplasat pe o platformă înaltă care oferă imagini uluitoare asupra canionului, a râului şi a drumului şerpuitor. Cândva, pe partea stângă a văii a existat o aşezare omenească, dar din cauza accesului prea dificil, mai ales pe timp de iarnă, în jurul anului 1920 a fost părăsită. Încă se mai văd casele abandonate cu zidurile lor de piatră - mărturie a vieţii trudnice de acolo. Traseul poştal Oslo - Bergen care trecea prin acest defileu, prima rută poştală a Norvegiei denumită şi "Drumul Regelui la Bergen", timp de aproape 300 de ani a fost singura legătură dintre partea estică şi cea vestică a ţării (de la jumătatea sec. XVII până în 1909 când a fost inaugurată calea ferată Oslo - Bergen). Istoria consemnează faptul că defileul Stalheim a fost scena unor cumplite bătălii în cel de-al doilea război mondial.

Pentru priveliştea minunată de pe platforma hotelului şi pentru poveştile ascultate aici, am făcut şi această a doua excursie opţională a zilei. Drumul prin Canionul Stalheim până la hotel şi accesul pe platforma de belvedere amenajată cu alei, bănci şi parapeţi, special pentru grupuri mari de turişti, a costat 8 euro/persoană incluzând şi o cafea oferită la hotel.

Voss, orăşelul legendar, important din punct de vedere turistic, a rămas în istorie datorită convertirii forţate a locuitorilor săi la creştinism sub Regele Olav, devenit ulterior Sfântul Olav. Pentru că timpul începea să ne preseze, până la Bergen mai având cale lungă de parcurs, am tranzitat în goană Voss, ghida arătându-ne din mers biserica de piatră, veche de peste 700 de ani.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la Tvindefossen, o spectaculoasă cascadă situată pe un versant în apropiere de Voss. Rostogolirea apei pe stâncă se face în trepte, în mai multe şuvoaie înspumate care cad zgomotos de la mare înălţime. Cascada este renumită pentru frumuseţea ei şi pentru numeroasele autocare cu turişti care opresc aici pentru a o admira. Apele se adună într-un pârâu care-şi croieşte drum la vale printre pietre, pe lângă tăpşane verzi şi curate pe care iubitorii vieţii în natură îşi întind corturile. Cei cu mai mare dare de mână vin aici cu maşini cu rulote, micile lor gospodării ambulante. Pentru că apelor provenite din cascada Tvindefossen li s-a dus vestea că sunt propice pentru întinerire şi revigorare, din ce în ce mai mulţi vizitatori încredinţaţi de valenţele lor miraculoase sunt atraşi de acest obiectiv turistic natural.

Cascada Tvindefossen a fost ultima oprire din traseul nostru spre Bergen. Pe o distanţă atât de scurtă, ne-am plimbat pe apă, pe pământ şi pe sub pământ, am străbătut drumuri întortocheate, am urcat pe înălţimi şi am admirat peisaje fascinante ajungând în cele din urmă la Bergen.

Despre frumuseţea acestui oraş considerat o poartă către fiorduri, despre vechile clădiri hanseatice, despre renumita piaţă de peşte, dar şi despre multe altele, sper să pot povesti în viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 5289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI