Puglia - o super-destinație!

TIPĂREȘTE

Prin primavara anului trecut cautam o destinatie de cateva zile in luna august. Analizand zborurile Wizz air si eliminand destinatiile deja vizitate am ramas in final cu doua optiuni: Alsacia sau Puglia. Pana la urma am ales Puglia in principal din motive de costuri.

Informatiile despre aceasta destinatie nu sunt extrem de multe, sau poate ca nu am cautat eu suficient, asa ca am stabilit sumar principalele obiective ce trebuiesc bifate: orasul Bari si in principal centrul vechi al acestuia, Trani, Matera, Polignano A Mare, Monopoli, Alberobello si Ostuni. Dupa rezervarea biletelor de avion am inceput cautarea pentru cazare. Avand in vedere ca localitatile mentionate mai sus sunt raspandie pe o suprafata destul de mare, dar si faptul ca vroiam sa petrecem doua nopti in zona rurala am stabilit ca vom rezerva doua nopti in Bari si doua nopti in zona Martina Franca.

In Bari am rezervat doua nopti la Hotel City, langa gara centrala din motive de proximitate.

In zona Martina franca am rezervat doua nopti la vila "La Giara Fiorita".

Si iata ca a venit si ziua plecarii; o zi frumoasa, insorita, torida de vara; dupa un zbor linistit care a durat aprox 1h 30 am aterizat pe aeroportul din Bari. Am uitat sa precizez ca pentru deplasarea in Martina Franca si vizitarea oraselor apropiate am inchiriat o masina pentru doua zile de la Europcar.

Revenind, de pe aeroportul din Bari am optat pentru un microbuz rapid care asigura transportul la gara centrala fara opriri intermediare. Pretul biletului 4 eur /persoana pe sens.

Am ajuns dupa aprox 35 min in oras si am plecat spre Hotel City. Acesta fiind localizat relativ aproape dupa o plimbare de 10 min pe jos am fost la receptie. Exteriorul cladirii arata foarte bine insa camera era tipica unui hotel de 2 *. Pretul a fost de 55 eur /noapte cu mic dejun inclus '; mic dejun foarte saracacios insa cafeaua era buna si croissantele proaspete. Prima impresie asupra orasului a fost aceea a unui oras de provincie, destul de aglomerat, surprinzator de curat fara a impresiona in vreun fel. De aceea, dupa cazare si dupa aprox 2 ore de somn binemeritat am pornit spre gara pentru a pleca in directia Trani - primul orasel din lista.

30 de min cu trenul in conditii foarte bune si eram deja ajunsi in Trani. De cum am parasit gara si am intrat pe stradutele orasului am simtit un aer mediteraneean care ne incanta; leandri, cactusi, palmieri erau la tot pasul. Nu stiam absolut nimic despre acest orasel doar ca e unul pescaresc. In drumul spre port am savurat prima inghetata din lungul sir :) pe parcursul acestei vacante. Ca si toate celelalte a fost excelenta.

Am ajuns in port ai am ramas uimiti... o faleza lunga care inchidea portul si pe care te puteai plimba si admira ambarcatiunile acostate, cladirile colorate si batute de briza marii, catedrala si cetatea medievala de pe malul marii. Totusi cred ca fotografiile descriu mai bine locatia decat am facut-o eu. Era pe inserat si barcile pescarilor cu peste proaspat erau ancorate la mal si isi vindeau captura din acea zi. Batrani, tineri, familii cu copii mici veneau pentru a cumpara peste. Turisti aproape deloc. O atmosfera incredibila.

Ne-am pierdut printre stradutele inguste, an cumparat cateva suveniruri si am plecat spre gara pentru a ne intoarce la Bari. Ajunsi in jurul orei 21.30 am cautat un restaruant langa hotel pentru a servi cina. Astfel am descoperit " La Pesciera" - un restaurant pescaresc cu pestele in vitrina si cu preturi foarte bune. Ne-a placut atat de mult incat am revenit (chiar am facut rezervare) si seara urmatoare.

Prima zi in Puglia a fost uimitoare!

A doua zi de dimineata am luat trenul catre Matera. Citisem ca este considerat al doilea cel mai vechi asezamant care a fost locuit permanent dupa Petra, ca este in patrimoniul Unesco si ca va fi capitala culturala europeana in 2019. De aceasta data, spre deosebire de Trani despre care nu stiam nimic, am plecat cu asteptari mari. Insa aceste asteptari au fost pe deplin satisfacute. In orasul vechi oamenii traiesc in continuare in locuinte sapate in stanci calcaroase numite Sassi, la fel ca stramosii lor preistorici acum 9000 de ani.

Zona a fost reabilitata si restaurata incepand cu anii 1990. Acum este invadata de turisti. Nu pot descrie senzatia intoarcerii in timp, trebuie traiata, trebuie sa te plimbi pe stradutele din piatra, sa intri in locuintele Sassi, sa te cateri pe acoperisuri, sa admiri privelistea ireala de deasupra vaii. Aici au fost filmate peste 50 de filme, majoritatea cu teme biblice din care cea mai cunoscuta pelicula -Patimile lui Hristos a lui Mel Gibson. Am plecat din Matera cu gandul ca vom reveni.

Am ajuns in Bari dupa amiza si am plecat la scurta sesiune de shopping. Era perioada reducerilor si la Primigi sunt niste preturi cum nu ai visat. In acea dupa amiza am vizitat si centrul vechi din Bari, foarte frumos de altfel insa a avut dezavantajul ca tocmai ce ne intorsesem din Matera. Ne-am lasat pierduti printre stradutele inguste timp de o ora si ne-am bucurat de liniste. Seara am incheiat-o bineinteles la La Pesciera cu un platou de raw fish.

A treia zi dimineata am plecat spre aeroport pentru a prelua masina inchiriata. Aici am avut un mic incident in sensul ca desi rezervasem un Fiat Panda reprezentatul Europcar vroia sa imi bage pe gat un VAN desi noi eram doar doua persoane. Pana la urma am plecat cu un Opel Meriva nu foarte multumit.

Era sambata dimineata si am plecat spre Polignano a Mare; desi distanta era relativ mica... cred ca in jur de 40 de km am facut aproape 1h 45 min... am mers bara la bara. Ca si la noi italienii plecau in weekend.

Am ajuns in sfarsit la Polignano, un orasel mic asezat pe un mal stancos deasupra marii de un albastru ireal, cu multe grote. Aici am mancat cel mai bun sandwich din viata mea cu baby octopus la numai 6 eur. La fel ca si in Monopoli, urmatorul oras pe care l-am vizitat in Polignano nu exista obiective importante, cel mai mult apreciezi atmosfera.

Dupa ce am bifat si Monopoli am pornit spre Alberobello pentru a vizita casutele Trulli.

Drumul este pitoresc, serpuind printre plantatiile nesfarsite de maslini si urcand sinuos deasupra marii insa destul de anevoios. Aflata pe lista patrimoniului Unesco locatia este spectaculoasa, ireala si plina de misticism. Cea mai impozanta constructie este biserica.

Locatia si-a pierdut totusi un pic din autenticitate. Fiind asaltata de turisti aproape toate casutele sunt deschise si in fiecare din ele se comercializeaza diverse marfuri incepand de la suveniruri si terminand cu obiecte handmade.

Fiind construite exclusiv din piatra te poti plimba pe acoperisurile acestor casute, si in aceste plimbari pe langa panorama spectaculoasa vei intalni si mini gradini amenajate la inaltime. Unele casute se pot inchiria si unele sunt de vanzare. Pretul variaza intre 300.000 - 500.000 eur in functie de marime si pozitionare. Practic este un business. Am plecat din Alberobello un pic mahnit de destinatia aproape exclusiv comerciala insa impresionati totusi de aceste casute unice. Insa, am observat ca in regiune aproape in fiecare curte se gaseste un Trulli. Am plecat spre Martina Franca pentru a ne caza la vila La Giara Fiorita. Locatia excelenta, asezata pe niste dealuri impadurite intr-o liniste apasatoare. Curtea frumos amenajata, terasa la fel, piscina fara apa in ea iar camera, desi in poze pe booking arata foarte bine, infricosatoare.

Proprietara e pasionata de anticariate si intreaga camera, inclusiv baia, este amenajata cu lucruri vechi cumparate din targuri de antichitati. patul are doua tablii pictate si o structura cam subreda astfel incat de fiecare data cand te intorci scartaie si trosneste astfel incat e cam greu sa te odihnesti. Nu se pune problema de sex. Camera este asezata la mansarda. Baia mirosea groaznic a canalizare.

Proprietare nu vorbeste o iota engleza insa vrea sa para foarte prietenoasa. Micul dejun... hmm... ne-a servit o placinta de casa facuta de ea proaspata in fiecare dimineata, cafea ok insa ne-a oferit si niste iaurturi expirate :). Vila frumoasa, camera oribila ca o concluzie. Pretul a fost 80 eur/noapte.

A patra zi am plecat spre Ostuni, orasul alb. Centrul vechi este foarte mic... in 30 min l-ai parcurs. Specificul este ca tot orasul este alb si urca oarecum ca o scara iar din punctul cel mai inalt descoperi o priveliste ce iti taie respiratia.

Desi am stiut inca de la inceput ca Puglia nu este o destinatie de plaja nu ma puteam impaca cu idee ca plec dintr-o destinatie cu o asa de mare deschidere la mare fara sa fac plaja si o baie. Vazand malul stancos de la Polignano si de la Monopoli m-am gandit sa incerc ceva mai la sud; m-am uitat pe harta si am hotarat ca Taranto pare o locatie potrivita pentru o plaja cu nisip fin. Am mers 40 km pana in Taranto si am descoperit ca teoria mea a fost falsa... am gasit o singura plaja unde erau numai roci si o aglomeratie de nedescris.

Am renunta la dorinta mea cu plaja si am plecat inapoi spre Martina Franca. Singurul aspect care mi-a ramas in minte din Taranto era periferia orasului asemanatoare cu favelas din Rio de Janeiro. Pur si simplu imi era teama sa merg si cu masina; la un moment dat am zarit o piata de peste unde barcile pescarilor descarcau pestele proaspat insa ideea de a o opri pentru cumparaturi a fugit foarte repede din mintea mea.

Mai ramasese un singur obiectiv de bifat in aceasta vacanta: sa vizitam o masseria locala.

Masseria este un fel de pensiune agroturistica. Adica pe langa servicii de cazare ofera si mancare din productie proprie: unele au culturi de vita de vie, unele au plantatii cu masline, unele cresc animale, mai toate au o gradina proprie unele sunt mai luxoase iar altele mai traditionale. Dupa ceva cautari si tinand cont si de proximitate am ales sa ne petrecem ultima seara la Masseria Fumarola, o locatie de 4 * inconjurata de padure, de culturi de vita de vie si de plantatii de maslini.

Este o locatie de vis. Spatiul de cazare este format din aprox 10 casute (daca le-am numarat bine) trulli si de asemenea exista si un restaurant care deserveste turistii. In spatele restaurantului se afla o padure unde exista o herghelie de cai care sunt lasati in voie sa pasca si sa alerge. De asemenea, locatia dispune si de o piscina si o gradina proprie. Am comandat niste antipasti si un pahar de vin local si ne-am bucurat indelung de linistea serii. Este o locatie splendida unde uiti de toate si toti si de tine.

Preturile nu sunt cele mai accesibile insa merita pe deplin.

Nu v-am povestit despre orasul Martina Franca; acesta are un centru vechi fermecator asemanator cu cele din Monopoli si Polignano a Mare insa lipsa marii parca ii stirbeste un pic din farmec. Nu am vizitat Locorotondo si nu am ajuns la Brindisi si Lecce dar cu siguranta cu alta ocazie.

O alta particularitate este ca desi ne aflam in mijlocul lunii august temperatura seara era in jur de 20 grade. Crezand ca mergem spre Sud hainele groase au cam lipsit cu desavarsire si am cam facut frigul. Zona rural din Martina Franca este superba, sosele sunt inguste si serpuiesc printre planttiile de maslini. Pe marginea soselelor sunt construite garduri de piatra de aproximativ 1 m inaltime si printre copaci zaresti cate o casa trulli din cand in cand.

A doua zi am plecat catre aeroportul din Bari mahniti ca se terminase.

Vacanta in Puglia a fost una de vis,

---

VIZUALIZĂRI: 6481 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI