Bari, dar mai ales Puglia

TIPĂREȘTE

Acum vreo 2 ani am văzut niște fotografii cu căsuțele trulli din Alberobello, case tradiționale rotunde cu acoperișuri conice, construite fără mortar (!) și vopsite în alb. S-a făcut click instantaneu și am zis atunci că asta va fi prima destinație după ce le voi consuma pe cele deja antamate la vremea aceea, adică tot anul trecut.

Am început să citesc pornind de la căsuțele astea despre care nu auzisem până atunci. Și am descoperit Apulia (în italiană Puglia și așa o să mă refer la ea), de care la acea vreme nu știam, de asemenea, mai nimic. Cu cât citeam cu atât îmi dădeam seama ce de lipsuri am în legătură cu Europa noastră.

Pentru că pe listă pentru ieșirea de primăvară de anul acesta era Festivalul de la Keukenhof din Olanda și nimeni nu pricepea ce mi-a venit cu Bari și Puglia, au fost dispute aprige dar până la urmă s-a votat Bari, dar mai ales Puglia, pentru 5 nopți. Chiar dacă ar fi trebuit mai mult, bune și alea. Nu prea îmi place să plec undeva doar pentru 2-3 zile și mă feresc de city-break-uri. Și asta pentru că este puțin probabil să mai ajung a doua oară în toate locurile în care am fost și atunci prefer să plusez măcar 1-2 zile, ca să cunosc locul mai mult din văzute decât din ce am citit despre el.

Aș vrea să vă spun și pățania noastră legată de rezervarea avionului. După ce am plătit toate sumele agreate (eu am făcut toate rezervările și toate plățile din același cont bancar) și am primit facturi pentru aceste sume, am remarcat că mi s-au retras din cont un pic peste 100 de lei (câte 20-30 de lei la fiecare plată), fără să știu ce reprezintă. Sunt un om pentru care lucrurile trebuie să fie întotdeauna clare. Că sunt bune, că sunt rele... trebuie să fie clar, deci binențeles că n-am stat cu mâinile în sân. Am abordat compania aeriană care m-a trimis de la Ana la Caiafa și mi-au sugerat că banca ar fi de vină. Am abordat banca prin care derulează ei tranzacțiile dar nici n-a vrut să mă asculte atâta vreme cât nu eram clientul lor. M-am întors la compania aeriană și pentru că primeam doar mesaje evazive am făcut reclamație la ANPC iar astăzi banii sunt în contul meu. Sper că realizați că nu pentru suma aceea m-am agitat neapărat, ci pentru că eu, una, nu suport aceste practici și nici nu vreau să le las la voia întâmplării doar pentru că sumele sunt mici și să te cerți cu morile de vânt pare imposibil. Nu e prima reclamație pe care o fac și cel mai probabil că nici ultima. Printre cunoștințe sunt recunoscută ca procesomana șefă.

Dar să revenim la Puglia noastră. Tot citind am descoperit o fâșie de pământ din sud-estul Italiei (tocul și pintenul cizmei), o regiune cu 800 de km de coastă, mai puțin cunoscută, mărginită, de o parte și de alta de două mări, Adriatică și Ionică, cu stânci abrupte și plaje aurii, plină de localități din vremuri străvechi, una mai frumoasă decât alta.

Am mai citit că în această regiune s-au perindat multe civilizații de la grecii antici la romani, bizantini, normanzi, șvabi, etc. și că urmele pe care le-au lăsat ei pe aceste meleaguri au devenit astăzi atracțiile zonei și unele dintre cele mai interesante atracții ale Italiei.

Astfel am ajuns să aflu că o să găsim în Puglia biserici rupestre, castele medievale, catedrale, palate, ferme conac, case rurale și mi-a devenit clar că nu degeaba în zonă sunt declarate 4 patrimonii UNESCO, și anume:

Castel del Monte – cetatea misterioasă a lui Fredrick al II-lea (lânga Andria) cu o arhitectură militară, medievală (UNESCO din 1996)

Trulli – căsuțele de la Alberobello, construcții preistorice, unice în lume, tot din 1996

Sanctuarul San Michele în Monte Sant’Angelo, o destinație de pelerinaj internațional din provincia Foggia, patrimoniu UNESCO din 2011 și

Chiese Rupestri - casele peșteră din Matera, patrimoniu UNESCO din 1993

Puglia mai este renumită pentru măsline și vin, agricultură în general și din cauza peisajelor nemaipomenite este căutată din ce în ce mai mult de regizori și vedete. Este formată din 5 provincii, una dintre ele fiind Bari (celelalte Brindisi, Foggia, Lecce și Taranto) și numeroase regiuni încă nu sunt exploatate d. p. d. v. turistic așa că mai putem avea surprize.

Deci am ajuns la Bari în mare parte pentru Puglia. Am tot citit, am tot ales și am făcut o listă. După corespondența cu hotelul în urma căreia ne-a mai adăugat și el câte ceva, am ajuns la concluzia că nu trebuie să ratăm în Puglia următoarele: centrul istoric Bari, locuințele trulli din Alberobello, care au fost principalele vinovate pentru alegerea destinației, orașul peșteră, Matera, care pur și simplu ne-a năucit, orașul alb, Ostuni, stâncile din Polignano a Mare, plajele din Monopoli și peșterile Castellana Grotte. Astăzi după ce am fost la fața locului pot să vă spun că veți avea experiențe de neuitat și veți vedea locuri care o să vă rămână în suflet. În afară de cele pe care le-am văzut noi, am mai aflat la fața locului, recomandate de persoanele de pe la punctele info sau de români pe care i-am întâlnit peste tot, despre Trani, Castel del Monte, Conversano, Martina Franca, Taranto, stațiunile de lux din peninsula Gargano și lista nu e scurtă deloc.

Ne-am împărțit cele 6 zile pe care le-am avut la dispoziție astfel:

- prima zi, începând cu 13 după ce ne-am cazat până seara târziu, am dedicat-o orașului Bari, în special portul, faleza și orașul vechi

- a doua jumătate de zi a fost tot Bari, castelul Svevo și încă o tură prin port și centrul istoric iar după prânz o parte din noi am fost la Polignano a Mare iar ceilalți de voie prin Bari

- a treia zi am fost la Matera, Orașul Peșteră din regiunea Basilicata

- a patra zi la căsuțele trulli din Alberobello și la Castellana del Grotte

- a cincea zi la orașul alb, Ostuni și la Monopoli

- a șasea zi încă 2-3 ore pentru Bari, însemnând încă o dată Corso Vittorio Emanuele, cea mai importantă arteră din Bari, la 11 urmând să plecăm spre aeroport.

Primul lucru pe care îl căutăm în călătoriile noastre este punctul info din zona respectivă. Oricât de informați am veni de acasă, oricâte hărți am avea, cele mai bune lucruri le-am aflat la punctele info sau vorbind cu oamenii la fața locului. Pentru că primele noastre drumuri au fost în Austria-Germania, căutăm și ducem dorul unor puncte info comparabile cu cele de acolo dar din păcate nu prea am găsit la fel în multe locuri. În Bari nu am găsit deloc. Hotelul ne-a dat o hartă cu Bari dar nu era prea grozavă, așa că am cumpărat una mai bună cu 2 EUR de la Castelul Svevo, inclusiv cu Puglia pentru care venisem.

Așa că organizarea din punct de vedere turistic în Bari cam lasă de dorit. Este un singur punct info în Bari, la intrarea în centrul vechi pe care nu l-am găsit deschis niciodată de câte ori am trecut pe lângă el. Nici prea multe persoane care să te lămurească cu ce poți face în Puglia n-am găsit pentru că Bari nu este o destinație care să-ți ocupe 6 zile. De la hotel ne-au dat informații pentru Bari dar prea puține pentru Puglia. În condițiile în care cunoscătorii de engleză sunt mai rari trebuie să vii cu lecția învățată bine. Dar cred că în viitorul foarte apropiat aceste neajunsuri se vor rezolva pentru că aproape zilnic erau știri la TV că din cauza creșterii numărului de turiști din ultima vreme urmează ca aeroportul din Bari să se mărească.

Despre Bari pot să spun că este un oraș micuț din sudul Italiei, port la Marea Adriatică, mai puțin cunoscut decât alte destinații turistice din Italia și după ce l-am văzut pot să vă asigur că nu veți regreta dacă îl alegeți pentru o vizită. Este capitala regiunii administrative Puglia iar toate obiectivele sunt concentrate pe o rază de 2-3 km. Într-o zi poți să îl bați de la un capăt la altul. Dacă ești amator de shopping să zicem că ai mai avea nevoie de o zi dar mai mult decât atât, nu prea. Distanța față de Roma este de aprox 300 de km, din țara noastră poți ajunge cu avionul care din București a făcut o oră și 25 de minute, iar în portul din Bari ajung curse de feribot din Grecia, Muntenegru, Croația și Albania. Poți ajunge în Puglia și/sau Bari și cu mașina și ai avantajul libertății de mișcare care îți va permite să te așezi în fiecare zi în altă zonă.

Revenind la Bari, el există din cele mai vechi timpuri, a fost cucerit pe rând de mai multe civilizații, a suferit mai multe distrugeri și epidemii, revenindu-și de fiecare dată, dar fondatorul său este considerat Joachim Murat în timpul căruia orașul a fost sistematizat iar astăzi o secțiune din sud îi poartă numele, Murattiano și este partea modernă a orașului. Este singurul oraș din Europa care a experimentat războiul chimic în al II-lea război mondial când 88 bombardiere germane au atacat portul din Bari și au scufundat o navă care transporta gaz muștar. Mulți oameni au murit atunci pentru că nu s-a știut cum să se intervină iar afacerea a fost ținută secret mulți ani.

Cu toate că se spune că în anii 60-70 orașul s-a dezvoltat haotic mie mi s-a părut Bari un oraș destul de ușor de descoperit. Cel puțin în partea centrală sunt numai străzi paralele și mi s-a părut că nu ai cum să te rătăcești în orașul ăsta. Cred că este unul dintre cele mai simple locuri prin care a trebuit să mă descurc vreodată.

La Bari dar și în Puglia se spune că îți dai seama de diferența dintre Italia de Nord și cea de Sud care ar fi mai săracă, pe care eu însă am resimțit-o prea puțin, având în vedere că vara trecută mi-am petrecut vacanța în nordul Italiei, pe malul lacului Garda.

Cu lecția învățată, am plecat pe 27 martie, de Paștele Catolic, la Bari și ne-am asumat asta. Știam că în Bari aveam de văzut destule pe afară, portul, faleza, orașul istoric, arterele importante, grădinile... și ne-am propus să facem asta în prima zi de Paște, chiar și a doua dacă era cazu, iar apoi să mergem cu trenul spre destinațiile pe care deja le stabilisem, iar în Bari să mai bântuim seara când ajungeam mai devreme. Ne-am speriat degeaba însă, (inclusiv hotelul ne-a spus că n-o să găsim mare lucru în oraș), pentru că duminică am găsit deschis aproape peste tot în centrul istoric, bisericile, restaurantele, gelateriile... erau deschise. Nu chiar toate dar suficiente cât să-ți faci treaba. Singurul lucru care lipsea erau oamenii. Străzile într-adevăr erau cam pustii dar nu ne-a deranjat câtuși de puțin. Încă o dată am constatat că nu trebuie să crezi chiar tot ce auzi pentru că lucrurile pot sta cu totul altfel, cum a fost și în cazul acesta.

De la hotelul la care am stat am ajuns foarte repede în port care într-adevăr era pustiu iar tarabele de la piața de pește erau închise. Ne-am plimbat puțin pe faleză și am admirat portul plin de bărci de pescuit și ne-am întors pe lângă Teatrul Margherita ca să intrăm în centrul vechi.

Bari Vecchia, așa cum numesc localnicii centrul vechi al orașului, ne-a fascinat pur și simplu. Este un cartier medieval, cu multe clădiri vechi, unde peste tot respiri istorie, cu fațade deosebite, cu străduțe înguste și biserici impunătoare. A fost modernizat și s-a investit mult în sistemul de canalizare și în cele două piețe principale Piazza Ferrarese și Piazza Mercantile, în această ordine când vii dinspre port.

Sunt o mulțime de biserici în Bari Vecchia, foarte multe. Eu o să mă refer la cele două renumite, dar vă recomand să intrați și în altele, veți avea surprize foarte plăcute. Piazza Ferrarese este prima cum vii din port iar din ea imediat intri în Piazza Mercantile (Piața Negustorilor din Bari) unde găsești Palazzo del Sedile, construit prin anii 500 ca sediu al Consiliului Nobililor, apoi a fost teatru, iar până la urmă a fost abandonat. Mult mai târziu a fost reconstruit ca și palat când i-a fost adăugat și un turn cu ceas, iar astăzi o să vedeți doar niște ruine. Lângă el se află Coloana Justiției, o coloană unde erau legați în lanțuri și expuși public datornicii și falimentarii din acele vremuri. Aici am făcut o pauză, unii au mâncat la terasele din piață, alții au mâncat doar înghețată, pe care n-am ratat-o ori de câte ori am trecut prin Piața Mercantile (2,3, 5 EUR, în funcție de mărime, foarte bună). Tot aici (dar și în alte locuri) găsiți o fântână de unde puteți bea și vă puteți împrospăta stocul de apă potabilă.

Din cele 2 piețe se iese spre faleză prin mai multe porți unde sunt locuri de promenadă către Marea Adriatică, port și faleză. Unul dintre ele este din Piața Ferrarese, Belvedere Del Fortino și de aici ai o imagine extraordinară către mare. Poți face o plimbare pe zidurile cetății către Fortul San Antonio, cel mai înalt punct din orașul vechi, de formă trapezoidală, situat pe malul mării, pe lângă mare (Passeggiata lungomare) de unde poate fi urmărită activitatea portului.

Ne-am întors de la punctele de belvedere și am mers mai departe pe străduțele înguste, pline de rufe puse la uscat chiar dacă era ziua de Paște și ceea ce ne-a uimit foarte tare era că toată lumea făcea curățenie. Spălau pe jos, în casele lor care dădeau în străduțele înguste, ieșeau cu găleata cu apa murdară pe stradă și mai spălau un pic și prin fața casei. Nu unu-doi făceau asta ci o grămadă de localnici. Plus balcoanele pline de rufe, semn că toată lumea spălase în ziua aia.

Am intrat în mai multe biserici dar cum vă spuneam nu are sens să dau niște denumiri, dar repet că merită să intrați măcar în câteva, o să aveți surprize plăcute. De asemenea, ne-a uimit că pe toate străduțele, pe zidurile exterioare sunt amenajate altare cu icoane și flori, la tot pasul. Casele localnicilor sunt foarte înghesuite și extrem de mici dar fiecare a avut grijă ca în cele mai neprevăzute locuri să pună flori și verdeață, în ghivece. Magazinele și tarabele cu suveniruri o să vă îngreuneze înaintarea pentru că o să fiți tentați să vă opriți la tot pasul.

Am ajuns la Bazilica Sfântul Nicolae (Basilica di San Nicola), care reprezintă simbolul orașului și ne-a fost teamă că o să fie închisă pentru că nu prea voiam să reluăm traseul și nici să plecăm din Bari fără să o vedem. Dar era deschisă și în plus fuseseră festivități ocazionate de ziua de Paște, erau televiziuni și lume multă. Construcția basilicii a durat aprox 10 ani și este impunătoare, cu picturi foarte frumoase pe tavan. Aici este locul unde se află moaștele Sfântului Nicolae, patronul orașului, moaște aduse din Myra (provincia Lycia din sudul Turciei de azi) de către un grup de marinari din Bari care se află între altar și criptă. Jos, la subsol, unde sunt criptele am găsit ceva ce n-am mai văzut în altă parte. Spațiul era împărțit în două: jumătate cu icoane și simboluri catolice iar cealalată jumătate cu icoane ortodoxe, iar oamenii se rugau în funcție de aparteneța la o religie sau alta. Aici, la subsol este o icoană deosebită a Sf Nicolae iar aproape de ieșirea din biserică este statuia realizată spre sfârșitul anilor 1700. Pentru că erau mulți pelerini ruși care veneau să viziteze biserica Sf Nicolae din orașul vechi, a fost construită pentru ei o Biserică Rusească în districtul Carrasi.

Mergând în continuare pe străduțe ajungi imediat și la Catedrala San Sabino. Construcția inițială a fost distrusă și apoi a fost făcută o altă clădire inspirată de Basilica San Nicola. De aceea o să fiți foarte surprinși pentru că ele sunt aproape identice, catedrala fiind mai austeră însă, fără picturi. În catedrala San Sabino am găsit o expoziție foto și de aici (printr-un culoar pe la subsol) poți să vizitezi Siturile arheologice unde poți să vezi mozaicuri creștine romane dar și morminte vechi. Cu toate că ne tenta culoarul acela pe la subsol din curiozitate măcar, n-am avut cum pentru că programul fusese până la 12,30 și timp să revenim n-a mai fost.

Ne-a apucat seara tot umblând pe străduțele înguste. Am ieșit din centrul vechi aproape de Castelul Svevo, dar era prea târziu ca să îl vizităm. Am luat programul, ne-am luat hartă cu Bari și Puglia și l-am lăsat pe altă dată. Vis-à-vis de el, în Piazza Federico II Di Svevo, am găsit o terasă cu pizza, Federico II, cum altfel, și un negustor foarte priceput ne-a reținut acolo. Ne-a unit mai multe mese, am mâncat, am râs mult cu patronul foarte haios și am încheiat foarte încântați o primă zi în Bari.

A doua zi după micul dejun am mers la gară și ne propusesem Ostuni pentru că la Matera sau Alberobello anunțaseră câteva picături de ploaie pentru ziua aceea.

Ca să ajungem la gară puteam să o luăm la dreapta pe oricare dintre străduțele care porneau din Piccinni, strada hotelului nostru. Dar noi am mers aproape de fiecare dată pe aceeași stradă, a șasea la dreapta de la hotelul nostru, Via Sparano, una din cele mai frumoase artere comerciale, cu palmieri și magazine cu branduri de top. Ea începe cu Biserica San Ferdinando pe care nicidecum să o ocoliți, este foarte frumoasă. Gara Centrală Bari este o clădire mare, roz, care are în față o fîntână înconjurată de palmieri și se află în capătul străzii Sparano. În Piazza Moro de aici găsiți o cafenea dar și un restaurant unde puteți mânca foarte bine și ieftin. Pentru amatori, chiar înainte de a intra în piață este și un McDonalds.

Atâta ne-am lălăit pe Sparano, ba cu poze, ba cu căscat gura pe la câte o vitrină, ne-am oprit la Universitatea Aldo Moro (în cinstea primului ministru italian omorât de grupuri extremiste) și la parcul și piața Umberto I din fața ei, astfel încât trenul de Ostuni a plecat de sub ochii noștri la 9,48 iar următorul era la 14. Ne-am întors așadar în oraș pentru încă o tură prin orașul vechi și castelul Svevo pe care nu apucasem să îl vedem cu o zi în urmă.

În drumul dinspre gară spre port și Bari Vechia pe la jumătatea străzii Sparano am ieșit și ne-am îndreptat către Corso Camillo Benso Cavour, comercială și ea cu magazine de haine parcă și mai frumoase și deloc scumpe, unde se află Teatrul (Opera) Petruzzelli, o clădire roșie, unul dintre cele mai importante centre de cultură și artă din sudul Italiei, care găzduiește spectacole de operă și balet, care a ars în întregime în 1991 iar refacerea sa a durat 18 ani.

Am ajuns apoi din nou în port și piața de pește de data asta animată cu pescari care vindeau fructe de mare în special, unele de care nu am mai auzit sau văzut. Ce m-a uimit a fost că pescarii curățau acolo fructele de mare pe care le aveau în diverse ligheane, cu apă din mare, plină de nisip, alge... le clăteau cu apă din alt vas, care chipurile era mai curată puțin, și le puneau pe farfurii de plastic. Lumea cumpăra și le mânca așa crude. Arici de mare, noi nu știam nici ce se mănâncă de la ei, dar’mite cum se mănâncă. În orice caz crude nu ne făceau cu ochiul dar până la urmă n-am rezistat și am cumpărat niște tentacule de caracatiță și am mâncat și noi așa crude. Unii mai mult, alții mai puțin. Eu am mușcat o dată, nu pot să spun că a fost rea, era sărată deja, de la apa de mare, dar nu mi-a mai trebuit. Am avut însă o fată în grup care nu se mai sătura.

După aceea am mers din nou prin centrul istoric, iarăși pe străduțe, pe lângă toate bisericile, până am ajuns la Castelul Svevo, construit de Roger II de Sicilia, renovat integral în perioada 2007-2013 cu fonduri UE (8 milioane de EUR). Turul prin castel durează 40 de minute iar programul este 8,30-19,30. Biletul costă 3 EUR/persoană la care adăugați 2,5 EUR dacă doriți ghid. Castelul nu prea merită nici 3 EUR și nici ghid, la sfârșitul vizitei am concluzionat că era suficient ce am văzut pe afară. Nu știu ce au renovat și unde au băgat cei 8 milioane de EUR. Se vizitează doar o curte interioară de unde se intră într-o galerie de artă cu basoreliefuri din ghips (Gipsoteca) , o sală cu artă fotografică și ceramică veche și o sală unde rula în engleză sau italiană un film despre castel. Nu se vizitează pe sus. Castelul nu mi s-a părut spectaculos decât din exterior.

De aici ne-am separat. Jumătate am ales să mergem la Polignano a Mare cu trenul de 14, care era localitatea cea mai apropiată de Bari, de pe lista noastră (2 stații cu trenul dar la întors doar una pentru că trenurile nu opresc în toate stațiile după cum aveam să remarcăm ulterior), iar ceilalți au ales program de voie prin Bari.

Cu Bari ne-am mai intersectat seara când ne adunam de pe drumuri. Mâncam pe strada noastră plină de restaurante și ne mai plimbam, descoperind și alte străduțe și locuri de care ne-am bucurat.

În ultima seară am zis să mâncăm și noi la un restaurant mai cu moț și am ales unul care avea la intrare poze cu personalitățile care îi trecuse pragul, printre care Albano dar și Papa (aici am avut rezerve dar erau poze cu Papa și patronul restaurantului după cum ne-am dat seama pentru că l-am recunoscut prin restaurant) și după ce ne-au căzut greu orechietele cu fructe de mare pe care le-am comandat am zis să facem o plimbare ca să ne mai liniștim. Am ieșit pe faleză și am luat-o în partea dreaptă, pe unde nu mai fusesem, am ajuns până la clădirea Palazzo della Provincia (Palatul Guvernamental al Provinciei) pe care scrie mare P. R. O. V. I. N. C. I. A. Clădirea și turnul cu ceas se văd din depărtare iar seara sunt luminate foarte frumos și atrag atenția. Noi am ajuns acolo seara târziu, era 22-23, nici nu știu și am văzut prin geamuri în sala imensă de la intrare o sculptură de câțiva metri, impunătoare. Nu știu dacă clădirea adăpostește vreo galerie de artă sau era doar un simbol. Dar trebuie să menționez pentru amatorii și cunoscătorii de artă, galeria de pictură a celebrului pictor italian, Corrado Giaquinto, care este găzduită în Via Spalato.

Ultima zi am mai avut 2-3 ore la dispoziție pentru Bari și fiecare a făcut ce a vrut. Noi am mai mers o dată pe Corso Vittorio Emanuele, artera principală a Bari-ului, unde se află toate instituțiile statului, plină de palmieri, flori, statui și clădiri deosebite. Printre ele Palatul Fizzarotti construită în stil venețian și după Palatul Mincuzzi de pe Sparano este clădirea cea mai interesantă pe care am văzut-o în Bari. Pe Vittorio Emanuele mai găsim Poșta, Banca Națională, Statuia marelui compozitor Niccolo Piccinni și Teatrul Piccinni, Prefectura, Tribunalul și cele mai frumoase hoteluri. Într-un capăt strada se termină în Grădinile Garibaldi iar în celălalt în Port și Bari Vecchia.

Începând cu ziua în care am plecat noi, în Bari avea loc timp de o săptămână Festivalul Internațional de film Marcelo Mastroiani. O galerie cu poze din filmele în care a jucat actorul era în capătul străzii Vittorio Emanuele, în Spazio Murat. Și tot acolo este un magazin de design specific Pugliei, unde am văzut cele mai dubioase lucruri, multe făcute din carton, absolut deosebite, dar extrem de scumpe. Merită să aruncați un ochi, intrarea este liberă și veți fi uimiți de ingeniozitatea artiștilor.

Poate sunt amatori care vor să descopere Bari de pe bicicletă și trebuie să știe că o pot face. Se pot închiria biciclete pe oră, pe zi, pe mai multe zile, poți să descoperi singur, se fac și tururi cu ghid, sunt și biciclete pentru mai multe locuri.

Bari are o viață de noapte intensă iar inima ei este centrul vechi. În principalele piețe de aici Ferrarese și Mercantile găsești teatre, disco, cluburi, restaurante, pizzerii și baruri. Ne-am dat seama de asta pentru că în fiecare seară ne întorceam din excursiile noastre între 21-23, doar ultima seară făcând excepție când am ajuns un pic mai devreme. Dacă vrei să părăsești trecutul și să ai parte de prezent, poți să părăsești Bari Vechio și să ieși în strada centrală, Vittorio Emanuele, care împreună formează epicentrul vieții de noapte în Bari și oferă o varietate de opțiuni de la mai ieftine până la cele mai scumpe. Și faleza cu atmosfera mediteraneană este un punct de atracție noaptea dar din păcate acolo nu găsești restaurante ci doar promenadă pentru plimbare.

Poți să faci shopping la Bari și lângă Bari. Sunt 3 artere comerciale importante în Bari și anume Corso Vittorio Emanuelle, Via Sparano, unde găsești bijuterii, magazine cu branduri renumite și haine trendy pentru tineri, supranumită the living room al Bari, stradă pietonală, fără trafic și Via Argiro, altă stradă comercială, importantă în Bari.

Simbolul străzii Sparano este Mincuzzi Palace, o clădire proiectată pentru familia Mincuzzi din Bari care aveau ei înșiși un magazin, o clădire superbă care îți atrage atenția din depărtare. Aici, pe mai multe etaje găseși zeci de magazine cu haine dintre cele mai diverse.

În Via Dante este o parfumerie renumită, iar în cartierul Murat găsești cele mai multe outlet-uri.

La 20 de km de Bari se află Puglia Outlet Vilage. Aici găsești 90 de magazine ale brandurilor de top cu reduceri de peste 70% iar cu cardul de turist ai și alte discounturi. Este deschis între 10-21 și se află în localitatea Torre Calderina la 30 de minute cu trenul spre Barletta.

Ce am mâncat în Bari (dar și prin toată regiunea)

Am fost la mama pizzei și a pastelor și asta am mâncat toate zilele. Am mâncat pe strada noastră la autoservirea din stânga hotelului și ne-a plăcut foarte mult, am mâncat pizza+bere la 7 EUR în fața castelului Svevo dar și în alte locuri pentru că găsești asta la tot pasul, panzerotti peste tot pe unde am ajuns (un fel de gogoașă umplută cu sos de roșii și mozarela, ieftin și bun, sunt și prăjite dar le-am preferat pe cele pe vatră, între 1 și 3 EUR în funcție de mărime și de unde îl mâncai), am mâncat în piața centrală din Alberobello, orecchiette, niște paste specifice Pugliei, acolo cu fructe de mare și sos de roșii, dar am mâncat și în ultima seară la un restaurant pe strada noastră orecchiette cu alge marine și un fel de iarbă, nu m-am înțeles cu ospătarul ce era, dar foarte amară și alea mi-au căzut greu de tot. Soțul meu a mai mâncat foarte bine la Matera în timp ce mă aștepta din plimbarea prin Cheile Gravinei, într-o Osterie de care nu mai prididește să îmi povestească și acum.

Trebuie să știți că toate produsele lor pe bază de blat sunt așa bune și au un gust special din cauza grâului din zonă, care este unul special. Toată pâinea lor ne-a plăcut și ce bună a fost cu ulei de măsline, care și el era altfel de cum îl știm, la începutul fiecarărei mese.

Cine dorește să experimenteze zona mai modernă a orașului poate merge pe jos până la peretele medieval care înconjoară centrul vechi și în zona Murat orice loc este perfect pentru a încerca pizza pentru că spun ei, orice restaurant este mai bun decât altul.

În cele mai multe cazuri bacșișul este inclus în nota de plată sub denumirea de coperta și variază în funcție de restaurant de la 1 la 6 EUR/persoană. Dar am mâncat și la o cârciumioară de lângă gara din Polignano unde nu am plătit coperta. Prețurile mi s-au părut mai mult decât rezonabile. În afara restaurantelor cu pretenții în care o masă ne ducea între 30-50 EUR și cu ceva de băut, am mîncat pizze, panzerotti, sandwich-uri calde, cu 2-3 EUR, la tavola calda am mâncat foarte bine cu 6-7 EUR, antipasti, multă, multă înghețată și tot felul de minuturi de pe stradă.

Ce ar mai fi fost de văzut la Bari dar nu era pe lista noastră de interes:

Stadionul San Nicola care a găzduit diferite evenimente internaționale printre care finala Cupei Campionilor Europeni în 199, dar astăzi este folosit mai mult pentru fotbal de către echipa AS Bari.

Acvariul din portul nou - am văzut multe acvarii și l-am lăsat la coadă. Doar dacă aveam timp am fi mers, dar din păcate timpul n-a fost suficient, ca întotdeauna. Dacă aveam copii cu noi poate altele erau prioritățile.

Eram în altă perioadă dar poate voi aveți noroc să fiți la Bari în perioada 6-8 mai de Sfântul Nicolae, patronul orașului când în centrul istoric are loc Festa di San Nicola, un festival la care vin mii de pelerini din toată lumea. Toate manifestările încep în jurul basilicii San Nicola și în afara procesiunilor au loc și petreceri cum numai italienii știu să facă.

La 20 de minute de Bari se află orașul Adelfia-Montrone, al cărui patron este Sf Trifon iar pe 9 noiembrie au loc sărbători care țin 3 zile.

Dacă îmi este permis să dau câteva sfaturi privind Bari și Puglia acestea ar fi:

* Asigurați-vă că aveți o hartă cu Bari și/sau Puglia, de acasă sau luați-o de la aeroport. Cel puțin hotelul nostru ne-a oferit doar o hartă simpluță pentru Bari, nu și pentru Puglia. În Bari singurul punct info de la intrarea în centru vechi dinspre port nu a fost deschis pe perioada șederii noastre. Vă recomand ca primul drum să îl faceți la Polignano a Mare. În afară de faptul că este o localitate care o să vă fascineze, veți găsi la intrarea în orașul vechi cel mai bun punct info pe care l-am găsit noi prin toată regiunea. Este plin de materiale informative, iar fata de acolo este tot ce aveți nevoie. Ne-a lămurit cu absolut tot, ne-a dat materiale, ne-a scos mersul trenurilor pentru rutele pe care urma să mergem în zilele următoare, ne-a sugerat o listă de priorități care în mare semăna cu cea cu care venisem și noi de acasă. Dacă vreți să vă lămuriți despre Puglia la fața locului vă recomand acest puct info. Dacă nimeriți în perioada Paștelui Catolic țineți seama că a doua zi de Paște în Polignano sunt festivități la care participă toată suflarea din Puglia. Acolo am nimerit și noi, din întâmplare și a fost o zi extraordinară.

* Poți să vizitezi Puglia cu mașina personală și ai toată libertatea din lume. Poți să ajungi cu avionul la Bari și să închiriezi o mașină, dar d. p. m. d. v. cea mai bună opțiune este trenul. Este ieftin (1-5 EUR am dat noi, depinde de distanță), pe orice rută am mers nu a fost deloc aglomerat, trenurile sunt moderne și curate, străbat toată Puglia iar distanțele de la Bari sunt mici către oricare puncte de interes (între 30-70 km). Dar, atenție! Sunt 3 companii feroviare în Bari care operează către toate destinațiile din Puglia. De aceea cel mai nimerit ar fi să te cazezi în Bari pentru că altfel pierzi timp ca să faci legăturile de aici.

Cele 3 companii feroviare sunt:

Ferrovie dello Stato (TrenItalia) - pentru Polignano a Mare, Monopoli, Ostuni (pe această rută ni se mai recomandase Cisternino dar n-a mai fost timp)

Ferovie del Sud Est - pentru Castellana Grotte, Alberobello (ar mai fi fost de văzut Locorotondo, Martina Franca, Lecce dar și Taranto)

Ferrovie Appulo Lucane - pentru Matera

Pe toate le găsiți în zona Gării Centrale din Bari. 2 operează în clădirea roz a gării iar pentru Matera într-o clădire din dreapta, cum te uiți la gară.

Biletele de tren sunt valabile o zi întreagă cu condiția să le validați după 6 ore. În timpul acesta, vă dați jos, vizitați, vă suiți iar în tren, vă opriți în altă localitate... și tot așa. Totul este să nu uitați de validare la aparatele pe care le găsiți pe peron. Dar din experiența noastră cred că mai mult de 2 localități nu aveți cum să faceți într-o zi, în multe cazuri doar una chiar.

Atenție mare la Mersul trenurilor în funcție de destinație. Urmăriți orarul trenurilor și fiți atenți că sunt trenuri care la întoarcere nu mai opresc în toate stațiile.

* Prețurile sunt bune în Puglia. Transportul ieftin, puteți face shopping convenabil, vă descurcați foarte bine și cu mâncarea, nu uitați de înghețata delicioasă, puteți să vă refaceți stocul de apă de la diferite fântâni cu apă potabilă pe care le găsiți în drumurile voastre. În Bari este una chiar în Piața Mercantille, la intrarea dinspre port.

* Marea majoritate a magazinelor și restaurantelor sunt închise după-amiaza, intre 14-19.

* Atentie la traversare - șoferii nu sunt deloc atenți la tine, tu trebuie să fii atent la ei permanent.

* Sunt foarte puțini turiști prin Puglia, cel puțin la data la care am fost noi, deci este destul de lejer din punctul ăsta de vedere. Nu stai la cozi la nimic, trenurile sunt libere, localitățile sunt aerisite. Dar toate știrile pe la ei vorbeau de creșterea numărului de turiști.

* Pentru transferul de la aeroport la Bari, până unde sunt 8 km sunt 3 variante: microbuzele Tempesta, 4 EUR/persoana pe sens, cu locuri asigurate, nu oprește în stații, te lasă în centru și apoi continuă drumul până la gară și face 20 de minute iar biletele se cumpără de la șofer, autobuzul nr. 16 care costă 1 EUR/persoana pe sens, sau 1,5 de la șofer, dacă nu ai apucat să iei bilet, face mai mult decât dublu ca timp, cel mai probabil stai în picioare, căldură, oprește în multe stații și trenul.

Nu știu câți aveți pe listă Bari. Nici pe a mea nu era, mai ales că orice cunoscut văzuse Bari nu părea prea entuziasmat. “Este un orășel frumos dar într-o juma de zi l-ai terminat”, tot auzeam. Eu zic că este mai mult decât atât. Dar mai ales, alegeți Bari pentru că este poarta de acces către Puglia. Pe mine, ea, Puglia, m-a luat prin surprindere și m-a fascinat. Oricând m-aș întoarce și sper s-o fac, pentru că mi-a rămas gândul la locuri despre care am citit sau care ne-au fost recomandate la fața locului, dar pe care nu am mai apucat să le vedem. Și m-aș bucura dacă aș citi despre ele, aici, pe AFA.

Arrivederci,

---

VIZUALIZĂRI: 16190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI