13. Barcelona fascinanta – Muzeele din Palau de Pedralbes sau salutand copacii, cantand la statui (din ciclul: “O mie si una de... zile” sau Barcelona la Hechicera)

TIPĂREȘTE

Astazi va invit sa vizitam Palatul Pedralbes si sa hoinarim putin prin frumoasele lui gradini. Dar la inceput un pic de prezentare:

Güell cel Bogat, (pe care il stim ca a finantat multe lucrari ale lui Gaudi) a cumparat pamant, mult pamant, peste 30.000 metri patrati. Pe acesta intindere s-a construit un palat de vara “a la Caraibe” si o superba capela neogotica inconjurata de gradini magnifice. Gaudí are misiunea de a renova casa deja existenta pe mosie si de a construi pavilioanele, poarta si zidul inconjurator. Si cate a mai facut acest geniu, Gaudí: s-a ocupat de desenul gradinilor, a construit un foisor si doua fantani (una este fantana lui Hercule, cu bustul eroului grec), a supravegheat plantarea nenumaratilor arbori pe care-i vedem astazi.

Pana la urma, Güell cel Bogat, ofera coroanei in 1918, frumoasa casa si o parte din gradini si, hopa!, drept recunostinta, primeste titlul de CONTE (vedeti ca si pe atunci se “ungeau” osiile carutelor?)

Dar sa trecem la oitele noastre: deci, asadar si prin urmare intr-o zi insorita cu cer albastru si vant dezmierdator, care raspindea miros de iarba proaspata... (care sa fi fost acea zi? ca aici apropape toate zilele sint de un „albastru infinit”) am vizitat Muzeul de ceramica, Muzeul de arta decorativa precum si Muzeul textil si de imbracaminte, care se afla in PALAU REAL DE PEDRALBES. (Intre 1919 si 1931 a fost resedinta familiei regale spaniole, ori de cate ori poposea in Barcelona.)

Inca de la intrare te copleseste un sentiment de incantare pentru ca esti intampinat de cateva grupuri statuare deosebit de expresive. Intri in parcul cu arbori, flori, ape... Din mijlocul unui lac rotund rasare o statuie alba, din marmura, infatisand o femeie intr-o pozitie de visare si abandon. Lacul este in legatura cu alte helestee si ochiuri de apa. Si apa zglobie si limpede curge, se revarsa, susura, sare, plange, canta, ca pana la urma, sa izbucneasca vesel in coroana unor fantani arteziene. Si apa iti da un sentiment de plinatate, de abundenta, de liniste si pace.

Doua alei strajuite de arbori urca usor pana la Palatul Regal, dar poti sa ajungi acolo si pe alte alei, cai, cararui, la fel de pitoresti. La tot pasul te minunezi de frumusetea si de originalitatea arborilor: mareti, interesanti, exotici, impasibili si... tacuti. Asa ca daca „dumnealor” tac, eu nu prea tac si incerc sa-i trezesc:

- Buna ziua - palmierilor, salut - chiparosilor, ce placere sa va cunosc - eucaliptilor, bine v-am gasit - magnoliilor, servus - pinilor, cat ma bucur sa va vad - lamailor, buna si portocalie fie-va coaja fructelor – portocalilor! Formulele de salut mi s-au cam gatat, dar varietatea de arbori, ba! In mijlocul unei minuscule, dar dese paduri de bambus descoperi cu bucurie un izvor cu apa rece, numai buna de baut. Cat va pretui aceasta fântâna in timpul caldurii!

Si deodata fac ochii mari, (ca doua farfurioare de la Muzeul de Ceramica): pe aleile parcului am remarcat o troita sculptata in lemn, care mi s-a parut modesta si cuminte in atata risipa de bogatie. Mi-a fost tare draga. Apoi am aflat ca este o donatie din Romania. Si m-am bucurat, si m-am entuziasmat si... m-am umplut de mandrie.

Iata-ma ajunsa in fata palatului. Domina statuia din marmura alba a Reginei Isabel a II-a, imbracata intr-o rochie somptuoasa, cu trena, cu coroana si tinand in brate, ca pe un trofeu, pe viitorul mostenitor al tronului. Ma gandesc la regina, la zbuciumata si aventuroasa viata amoroasa, la numerosii ei copii care nu au ajuns la varsta maturitatii, in afara de Alfonso XII-lea, devenit rege. Si in loc sa meditez trista, iata ca imi infloreste pe buze un “cânticel” popular, una copla:

Ei si dupa ce am salutat toti copacii si m-am invartit ca un titirez cantand imprejurul statuii reginei, e vremea sa ma linistesc, nu-i asa? Hai s-om mere, sa vedem ce-i si cu muzeele astea?

Sint destul de multi vizitatori, mai sint 2 ore si se inchide. Las rucsacelul intr-un dulapior. Sint de coplesita. Mai bine nu intram, mai bine nu vedeam! „Cine a vazut ielele nu mai este om in vecii vecilor!” (Camil Petrescu)

Ceramica are vreo cateva sute de ani: farfurii de diferite marimi, ulcioare, oluri, chiupuri si foarte multa faianta, (azulejos). Provine din diferite zone ale Spaniei si predomina motivele florale, zoomorfe, geometrice si cu figuri umane care infatiseaza diferite preocupari si meserii. Fain tare!

La arta decorativa ti-e frica sa calci, sa respiri. Peretii sint acoperiti cu picturi, tapiserii, pe pardoseala se afla covoare tesute de sute de ani. Treci si privesti dulapuri, oglinzi, scrinuri, credenţuri, lazi, paturi, birouri din lemn scump sculptate in chip mestesugit... Vezi obiecte care au apartinut „marimilor” sau „inaltimilor” apuse, patul unde au dormit, masa unde au mancat, ceasurile la care s-au uitat, si cu putina fantezie, poti sa le zaresti trupurile care inca mai haladuie printre obiectele care le-au apartinut.

De pe un coridor dreptunghiular asezat la etaj poti sa privesti la sala tronului, asezata la parter. Un covor urias, in culori calde, peretii acoperiti cu brocart, doua coloane care se termina cu niste sculpturi, iar intre cele doua coloane se odihnesc tronurile. Stau ca la spectacol, minute si minute in sir, nu stiu la ce sa ma uit, asa ceva vezi numai in filme, oare este adevarat, nu visez? Atâta lux, bogatie, opulenta! Atâta frumusete, arta si rafinament pe milimetru patrat! Si toate pe coordonatele unui bun gust desavarsit!

Si ma gandesc la actuala familie regala. In general, lumea ii respecta, simpatizeaza si chiar ii iubeste. Juan Carlos „cel Torpe” (neindemanatic, stangaci) a lasat cu generozitate tronul lui Felipe al VI-lea, „cel Frumusel”. Omul si-a luat de nevasta o subtirica fara sange albastru, pe Letitia cea sofisticata, desteapta si scolata. Si stiu ca tare bine le-ar parea, ca pe langa cele doua fetite, sa aiba un FIU. Titlul si coroana are mai mult o incarcatura simbolica. Regele nu prea mai are nici un cuvant, el patroneaza onorific tot felul de „soţietaţi” sau opere de caritate, mai apare la cate un spectacol sau intrecere sportiva, mai primeste delegatii din strainatate, mai duce pe alte meleaguri mesaj de pace. Cei din familia regala sint cuminti, frumosi, dragalasi, simpatici si distinsi... De, distinctia se mosteneste impreuna cu sangele albastru. (Astazi, resedinta familiei regale in Barcelona se afla la Palacete Albéniz, de pe Montjuïc).

Atatea ar mai fi de povestit, dar va las pe voi sa descoperiti si alte... „delicii” ale locului.

In fine, sa inchei cumva relatarea (de-abia inceputa) despre muzee. In alte tari, de pe la ora 10 seara toate sint inchise si nu vezi nici tipenie de om pe strada. Toti dorm cuminti si constienti, ca maine este o noua zi si trebuie sa se duca la “job”, sa munceasca, sa faca bani, bani, bani! De fapt, "saracii oameni bogati" sint niste biete rotite intr-un mare angrenaj si nu apuca sa-si traiasca viata, se se bucure. Totul trece ca un vis, ca un sueño: “La vida es sueño, o el sueño es la vida?” (Asta-i o fraza care-mi place rau-tare, pe care o mai folosesc, de la Calderón de la Barca „cetire”).

Dar stiti ceva? Oricât ar fi aici de frumos, am sentimentul ca aceste locuri nu iti pot apartine pe de-a'ntregul. Când ti-e greu, când te simti singur, când ai indoieli in suflet, unde te duci prima data? La mama ta, la casa ta, la prietenii tai, la tara ta! Nu-ti dai seama decât atunci când esti departe de tara si o vezi tare frumoasa si... A TA.

Pentru ca niciodata nu m-am simtit atat de ocrotita ca in muntii de brazi, la uriasul foc de tabara, cu ursul brun misunand prin preajma. "Codrule, codrutule, / deschide-ti cararile, / sa-mi pierd supararile... " Si locuri ca Dobrus, Baisoara, Dumitreasa, Blajoaia si Padis nu le-as schimba pe munti de mimoze, orhidee si portocali in floare!

Va urma... soon!

---

VIZUALIZĂRI: 2086 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI