12. Barcelona fascinanta – Prin expozitii si alte „cujetari” (din ciclul: “O mie si una de... zile” sau Barcelona la Hechicera)

TIPĂREȘTE

Si nu a fost coltisor pe care sa nu-l strabat. E drept ca tare mult m-au ajutat ghetutele calatoare cele singur umblatoare!

Si vai, de cite ori nu mi-a fost dat sa zic, precum Faustul lui Goethe (care si-a vandut sufletul, pierzandu-l pe vecie la rostirea acestor cuvinte): „Oh Augenblick, verweile doch! du bist so schön!” - “Opreste-te clipa, ramai, esti atit de frumoasa!” Si ce pacat, ca atunci nu s-a oprit in loc clipa cea repede si curgatoare...

In fiecare zi mi se intampla cate ceva, poate nu chiar spectaculos, dar ma bucuram din tot sufletul... Si am vazut... am admirat cladiri, statui, picturi, parcuri si gradini, mobile stil, antichitati, carti rare, bijuterii din aur si argint, cristaluri, evantaie, costume de flamenco, matasuri si dantele fine, sabii de Toledo, palarii cordobeze, cai pur-sange tragind calesti fermecate, costume de torero, care sint cusute din lacrima lunii sau cu zambetul soarelui. Si cum m-au invaluit, rasfatat si dezmierdat miresmele dulci-aromate tasnite din pamantul mediteranean si din Marea cea Albastra!

De-abia atunci am inteles in adevaratul sens al cuvintului ce inseamna un oras cultural, un oras artistic. La Barcelona sint peste 30 de expozitii temporare deschise cu un oarecare prilej sau eveniment (de exemplu, la Palatul Robert am „savurat” expozitia "Cele o mie de fete ale focului", iar la Caixa am vizionat "Imagini ale desertului", precum si expozitia personala plina de originalitate a unui artist excentric numit Arman). Aceste expozitii sint o complexitate de modalitati de a crea imagine artistica si de a impresiona privitorul: fotografii, picturi, colaje, diapozitive, diorame, filme de scurt metraj, holograme (toate la un loc). De multe ori am fost atit de "impactata" ca am ramas nu numai fara cuvinte, ci si fara respiratie. Ce ti-e si cu fantezia umana cand se intalneste cu talentul si pasiunea! M-a uimit originalitatea cu care sint ansamblate sârma, hârtia, ata cu obiecte din natura, simple si nesofisticate, lemn, pietricele de toate marimile si culorile.

Inca o data am apreciat cat este de important faptul de-a fi informat, ca sa stii ce sa alegi si unde sa te duci.

Multe activitati se desfasoara in aceasi zi, cam pe la aceeasi ore, si iata ca te vezi in imposibilitatea de-a nu sti ce sa alegi, toate sint interesante, toate te-ar tenta, dar nu te poti imparti... Si asta pe linga muzeele consacrate, Muzeul Picasso, National, de Istorie, de Arheologie, Muzeul Maritim, de Arta Romanica, Arta Gotica, Arta Contemporana, de Stiinte ale naturii, de Arta precolumbiana, Arta decorativa, de Ceramica, Muzeul Frederic Marés, Muzeul Muzicii, Muzeul de Stiinta, Muzeul de Arta Catalana, Muzeul de Arta Moderna, Fundatia Joan Miró, Fundatia Antoni Tápies, Muzeul Figurilor de Ceara, Muzeul FC Barcelona, etc., ... oh, dar cate si cate ar mai fi de vazut!!!

Trebuie sa profiti de faptul in unele zile ale lunii se mai pot fi vizitata gratuit expozitii, muzee. Din pacate au devenit tot mai putine.

Credeti ca-i prea mult sa vizionezi doua expozitii pe zi? Dimineata am vazut una de antichitati, undeva in Piata Spaniei, iar dupa-masa, la batrana doamna, Catedrala din Barri Gotic am admirat o expozitie din timpul lui Carlos I, (aproximativ din perioada 1510 -1520). Doamne, ce minunatie! Mi-au trecut prin fata ochilor manuscrise scrise de calugari artisti, picturi, sculpturi, altare, cruci si obiecte de cult lucrate in aur, argint si pietre pretioase.

Cind am iesit din catedrala, pe stradutele inguste „ciopor” de menestreli, „iti ghidilau urechile in chip placut”. Unul mangaia strunele chitarei:

Un tinerel imbracat in costum de epoca -ca un tanar paj- scotea cele mai dulci sunete din lume la doua fluiere, unul mai bătrâoir canta din tot sufletul "Ave Maria, gratia plena", mai era „o domnita” cu flautul fermecat. Ce mai, care mai de care, atmosfera era de epoca, parca m-am intors in timp, acum 500 de ani. Asta si datorita faptului ca zidurile care imprejuiesc catedrala au o acustica deosebita, o rezonanta aparte, iar cei care se "produc" sint artisti in adevaratul sens al cuvintului, au concerte si-si vand propriile C.D. -uri...

Catedrala de peste 700 de ani are in interior o curte dreptunghiulara, iar pe margine sint tot felul de altare cu superbe statui din marmura, infatisand scene din biblie, cu Fecioara (La Virgen), cu pruncul Isus cel Mititel, cu Santa Ana, cu scene cutremuratoare din momentele rastignirii, cu lumanari aprinse si cu o muzica in surdina care te face sa crezi ca esti in ceruri, printre ingeri. In mijlocul curtii sint portocali (in care straluceste lumina portocalelor), si flori, si trandafiri, si niste ochiuri de apa in care inoata tacute gaste pufoase si albe. Si mai sint tot felul de copaci frumosi, maiestuosi, enigmatici si cugetatori, pe care, imi vine sa-i imbratisez! De ce? (Oare sa mi „se traga” de la milenara filosofie orientala, care spune ca daca imbratisezi un copac, te molipsesti de puterea si energia lui?)

Interesanta este fiinta umana. Se obisnuieste cu toate. Si cu răul. Si-l suporta. Si cu binele. Si crede ca asa este normal. CEL MAI INGRIJORATOR LUCRU ESTE SA TE OBISNUIESTI CU CEVA – (RAU-BINE) - SI SA TI SE PARA CA ASA ESTE NORMAL si ca poate sa dureze la infinit!

Va urma... soon!

---

VIZUALIZĂRI: 1583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI