Sărbători de Paști la Balcic (III)

TIPĂREȘTE

Ce se poate face la Balcic

Spre deosebire de alte plecări în afara țării de data asta nu m-am documentat în nici un fel înainte de plecare, în legătură cu obiectivele turistice din locul unde urma să petrecem cele câteva zile de sărbători, undeva mai departe de casă. De altfel, nici nu ne-am făcut probleme prea mari în acest sens, pentru că înainte de plecare cu o săptămână, cercetasem pe Google prognoza vremii și știam că aceasta nu ne va fi foarte favorabilă pe timpul șederii la Balcic.

Cu toate acestea nu ar fi fost rău să fi încercat o scurtă documentare, pentru există la Balcic destule obiective, care pot fi vizitate și atunci când vremea nu este favorabilă.

Tot ce știam despre obiectivele turistce de la Balcic, se limita la ”Castelul Reginei Maria” și la frumoasa gădină botanică a acestuia pentru că am mai fost acolo de trei ori, dar aceasta s-a întâmplat mereu în timp ce ne aflam în trecere, venind dinspre stațiunile turistice de la sud de Balcic. Așa se face că de fiecare dată, am intrat acolo, pe partea de sus, de pe platoul unde se află ceea ce am numit orașul nou și cu toate că am coborât până la castel, niciodată nu am vizitat litoralul Balcicului, pe care l-am admirat doar de la înălțimea teraselor castelului.

De asemenea știam de cetatea Kaliakra pe care ne-am propus să o vizitm din nou în perioada de timp cât vom sta la Balcic, pentru că este un loc istoric foarte interesant, aflat într-o zonă cu peisagii marine, deosebit de frumoase.

Abia în dimineața zilei când am plecat, căutând prin sertarele mobilierului, pentru a nu uita ceva acolo, soția a găsit o hartă a orașului cu o listă privind toate locurile de cazare din Balcic și obiectivele turistice care ar fi fost de vizitat. Așa că doar voi enumera aceste obiective în descrierea mea, fără a intra în amănunte, pentru că nu le-am vizitat.

Astfel, cred că sunt interesante și merită a fi văzute, ”Muzeul de istorie al Balcicului”, ”Muzeul etnografic”, ”Galeriile de artă”, ”Templul antic al zeiței Cybelle”, Biserica ”Sfântul Gheorghe” și ”Biserica Sfinții Constantin și Elena”. Acestea bineînțeles, în afară de Castelul Reginei Maria și a Grădinii botanice care este legată de el.

Având cazarea la Balcic, pot fi vizitate de asemenea, prin excursii individuale de o zi, cu mașina proprie sau cu autobusele care circulă destul de des, stațiunile turistice Albena, Nisipurile de Aur și Constantin și Elena cu frumosul și interesantul ”Parc Dendrologic” aflat în aceasta din urmă stațiune, precum și orașul Varna, care se află la numai două zeci și șase km. de Balcic.

La nord de Balcic se află orașul Kavarna, și Cap Kaliakra cu cetatea despre care am spus deja câteva cuvinte.

La plecarea de acasă, am avut în vedere, două obiective, vizitarea pentru a patra oară a castelului și a grădinii botanice, precum și a cetății Kaliakra, unde urma să mergem pentru a doua oară.

Castelul l-am programat pentru prima zi de Paști când am și pornit să-l vizităm. Am luat-o încet pe țărmul mării mergând pe jos, admirând pe partea stângă marea iar pe dreapta, construcțiile de pe versantul ce urcă spre platoul orașului nou, multe dintre ele foarte frumose, chiar vile de lux, dar și construcții mari începute și neterminate, rămase în paragină.

După acestea, începe domeniul Castelului reginei Maria, care se întinde pe un teren terasat, în două sau trei niveluri, de la baza versantului de care vorbeam mai sus, până la înălțimea platoului orașului nou.

Delimitarea de țărm, a domeniului castelului, este realizată, printr-un zid construit la baza pantei, din piatră de mare, combinat cu gard de fier. Dinspre țărm se vede foarte bine castelul cu turnul în genul celor al geamiilor turcești, Crama Regală unde în afară de mobilier și de colecția de vinuri vechi, vizitatorii au parte și de o degustare a băuturilor păstrate acolo.

Imediat în dreapta Casei vinurilor, este un pârâu amenajat în cascade cu malurile din piatră. Ceva mai spre dreapta un al doilea pârâu învârte o roată mare de moară cu apă. Totul este foarte frumos și încântă privirile celor ce le admiră.

Domeniul castelului poate fi accesat pentru vizitare, prin două intrări. Prima este din oraș, iar pentru a ajunge la castel se străbate minunata grădină a acestuia amenajată cu mare artă la indicațiile reginei iar a doua este dinspre țărm unde cândva era amenajat și un mic port, care era la dispoziția reginei. Nu mi-am dat sema dacă acum mai este funcțional.

Cum spuneam undeva mai sus, în perioada de timp cât a aparținut României, Balcicul, era locul de relaxare al elitei boemei românești. Așa cum reiese din descrierile ce i s-au făcut, Regina Maria, o fire oarecum noncoformistă, un fel de ”Prințesă Diana” a României, a cochetat cu membri ai acestei boeme, prin intermediul cărora a ajuns să viziteze Balcicul, pe care l-a îndrăgit de la prima vedere. Astfel se face că după a doua sa vizită la Balcic, în anul 1924, a început construcția castelului și amenajarea întregului domeniu al acestuia, sub directa sa îndrumare, cu ajutorul a doi cunoscuți arhitecți ai vremii precum și al unui renumit decorator de grădini, italian. Întreaga lucrare a fost finalizată în anul 1936, dar Balcicul a devenit reședința de vară a reginei cu mult timp înainte de această dată.

Castelul, care este în fapt mai mult o vilă, a cărei arhitectură reprezintă o combinație de stiluri, de la cele orientale până la cel al caselor țărănești din Bulgaria, este situat foarte aproape de țărmul mării.

În fața castelului, se află plaja, destul de largă dar după impresia mea cu acces greu la apă. Undeva pe plajă, nu departe de intrarea la castel, pe un stâlp de lemn, când am ajuns noi acolo, flutura in bătaia vântului un drapel românesc zdrențuit. Probabil nu ar trebui să văd neapărat în asta o anume semnificație, dar ca să fiu sincer aș spune: decât așa, mai bine deloc.

Tot pentru a fi sincer însă, mă simt obligat să spun că există totuși pe litoralul Balcicului, locuri unde drapelul nostru național, flutură la loc de cinste, alături de cel bulgar și cel al Uniunii Europene. Ve-ți putea vedea asta în fotografiile atașate prezentului review.

Imediat ce te apropii de intrarea la castel îți dai seama că aceasta este una secundară. Lângă poartă se află o gheretă mică din lemn, pe care scrie ”Cassa”, iar pe geam are afișat prețul de intrare pentru o persoană, care este opt leva pentru vizitarea grădinii și șase leva pentru vizitarea castelului. Problema este însă că nu se vând bilete de intrare doar pentru unul dintre cele două obiective, ci ești obligat să le cumperi pe amândouă ca să poți face vizita vizita.

Am întrebat de ce sunt prețuri separate, dacă ești obligat să le cumperi pe amândouă, iar răspusul a fost: ”dacă nu vrei nu vezi”. Deși între timp mi-am amintit că și la vizitele anterioare, când am intrat pe poarta principală, la casă se dădeau tot două bilete, m-am enervat și i-am spus, ”atunci nu vreau că l-am mai vizitat de trei ori până acuma” și nu am mai intrat deși intenția noastră era să revedem sera și grădina de flori care ne-au încântat de fiecare dată când am fost acolo.

Pe scurt, din ambiție am renunțat, și ca să ne trecă necazul am mers la o terasă la o ”rakia” și o ciorbă de pește, după care la felul doi o porție de guvizi prăjiți, urmată de bere la draft, pentru care am plătit în total treizeci și două de leva. Aici am avut parte și de o întâmplare hazlie. I-am cerut ospătarului, de fapt un fel de șef de sală, în engleză. We want two fish soup, and have you... și așteptând ca soția să mă ajute spunând cilli, am spus cu gândul că râd de el, ”ciușcă”. Am avut o surpriză de nedescris, constatând că râd de fapt de mine. Aaaa... ”tshushka” of course... bravo Rumania”, iar apoi întorcânduse la un alt ospătar i-a cerut acestuia să aducă la masa noastră, ”dva tshushka”. Astfel am aflat originea etimologică a cuvântului românesc ciușcă

Iar acum revin, de fapt renunțând să mai intrăm la castel, am făcut repede un calcul în gând și anume: la Atena am plătit doisprezece euro ca să intrăm două persoane la Acropole, ceea ce însemna că aici plătim patrusprezece euro, deci cu doi euro mai mult decât la Atena, iar dacă luăm în calcul și faptul că Acropole are două mii și cinci sute de ani de istorie, în timp ce aici castelul abia se apropie de o sută de ani, reiese că la Balcic e prea scump secolul de istorie. Ce ziceți de raționament? Este și ăsta un punct de vedere.

Adevărul este că în realitate nu ne-am supărat prea tare, pentru că în iunie când ne vom afla cu nepoata la Mangalia, vrem să mergem din nou acolo pentru o zi, ca să vadă și ea castelul și atunci vom intra fără să mai punem întrebări legate de biletele de intrare.

Ca să reiau ideea cu prețul secolului de istorie vreau să spun că cel mai mic este tot în Bulgaria, anume la Kaliakra, unde două zeci și cinci dacă nu chiar două zeci și opt de secole de istorie, costă numai trei leva de persoană preț in care intră și parcarea mașinii.

---

VIZUALIZĂRI: 3770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI