În sfârșit, Cipru! Prima oprire: Ayia Napa

TIPĂREȘTE

Odiseea unor ratări succesive

Ufff! După cele două tentative eșuate, aproape că devenisem superstițioasă. Te pomenești că mă urmărea un blestem?!! ????

Însă tenace precum mă știți unii din voi, am perseverat, și în octombrie 2023 am izbutit să ajung pentru prima oară în Cipru, cu rezervare 6 nopți în Ayia Napa și 5 în Larnaca.

De la bun început vreau să precizez că scopul principal al acestui sejur a fost prelungirea verii, misiune îndeplinită cu succes căci, în afara unei ploi torențiale în prima zi, ne-am bucurat de un cer perfect senin, maxime de 28-30 de grade în aer și temperaturi neverosimil de ridicate ale apei mării - 26-27 de grade.

Așa să tot trăiești! ????

Mașină n-am închiriat, șoferul familiei declarându-se prea bătrân pentru a experimenta condusul pe partea greșită a drumului. Și asta deoarece britanicii, cu toate că au stăpânit oficial insula mai puțin de un veac, au lăsat în urmă câteva amintiri de neșters, printre care și treaba asta cu circulația. În schimb, un alt memento al trecerii lor prin Cipru ne-a fost de mare ajutor - toți localnicii cu care ne-am intersectat vorbeau curent limba engleză, despre care ni s-a povestit că e studiată cu sârguință de la grădiniță și până la încheierera perioadei de școlarizare.

Sigur că neavând mașină, mare lucru n-am apucat să vedem din insulă. Câte ceva am reușit totuși să explorăm - detalii în alte reviewuri.

Cum am ajuns la Ayia Napa

Cu o cursă foarte matinală a companiei low cost maghiare, care ne-a depozitat după 1 oră și 45 de minute pe aeroportul din Larnaca. De aici către Ayia Napa ai două alternative, ambele cu autocare climatizate și foarte confortabile.

Prima și cea mai ieftină e cu schimbare în Larnaca. Aeroportul are un singur terminal pe două nivele: Plecări la etaj, Sosiri la parter. De la Sosiri trebuie să urci și să ieși pentru a lua autobuzul 425, care contra sumei de 2,40 euro te va lăsa după cca. 20 de minute în stația Finikoudes din Larnaca, unde trebuie să aștepți Intercity Bus intercity-buses.com/en/ro ... ia-napa-larnaca. Biletul la Intercity costă 4 euro și traseul este parcurs în aproximativ 40 de minute. Deci total transport aeroport Larnaca → Ayia Napa 6,40 euro. Noi am apelat la Intercity Bus doar la plecarea din Ayia Napa spre Larnaca.

Și asta pentru că nu mă documentasem suficient de bine și rămăsesem nedumerită în legătură cu stația Finikoudes, prezentată drept „central station” : am crezut că e o piațetă cu mai multe peroane și am zis să nu ne complicăm existența fugind de la un peron la altul cu bagajele după noi. În realitate aveam să constat că stația e una singură, se află fix pe faleza din Larnaca, și ar fi fost foarte simplu să coborâm și să așteptăm în același loc Intercity-ul.

Am recurs așadar la a doua variantă, și anume transportul direct de la aeroport la Ayia Napa cu un shuttle bus al firmei Kapnos, care a parcurs cei 45 km în 50 de minute, cu o primă oprire la Nissi Beach și a doua la Ayia Napa Square, situată foarte aproape de hotelul nostru. Biletele au costat 10 euro/persoană, cu 3,60 euro mai mult decât în varianta a). Le-am cumpărat de la micul birou al firmei, situat la parterul aeroportului, aproape de ieșire.

Partea mai puțin plăcută a fost așteptarea, căci Kapnos nu operează decât 5 curse zilnice spre Ayia Napa, așa că am pierdut vremea bând cafea și sucuri cam o oră. Pe de altă parte, puteți reține că aceeași companie are shuttle busuri și către Nicosia, Limassol sau Paphos. Detalii aici: kapnosairportshuttle.com.

Drumul spre Ayia Napa se parcurge pe autostrada A3 și e destul de plictisitor: câmpuri nesfârșite, cu sol roșiatic prielnic cultivării cartofilor, și mici tufișuri amărâte. Nimic spectaculos așadar, peisaj tocmai potrivit pentru a trage un pui de somn (cine poate!)

Și acum, că am ajuns la Ayia Napa, e cazul - zic - să vă spun câte ceva despre dânsa.

Nume, prenume, data nașterii

Ayia Napa s-ar traduce prin Sfânta pădurii sau a vâlceii, „ayia” însemnând sfântă iar „napa” fiind un termen arhaic folosit pentru a desemna o vale împădurită, cum se pare că era zona pe vremuri. Așa se cheamă mănăstirea care a dat numele stațiunii și care se află în centru, în Piața Ayia Napa (Ayia Napa Square).

Despre întemeierea mănăstirii circulă mai multe legende. Într-una din ele un vânător ar fi descoperit într-o grotă o icoană a Sfintei Fecioare și ar fi construit alături o biserică închinată acesteia. Într-alta, o nobilă venețiană ar fi fugit de acasă și s-ar fi adăpostit în sus-numita grotă, peste care ar fi ridicat o mănăstire pentru a o sluji ca maică pe Fecioară după ce părinții îi interziseră să se mărite cu un muritor de rând.

Oricare ar fi adevărul, mănăstirea datează din jurul anului 1500, fiind, cronologic, unul din ultimele lăcașuri de cult venețiene din Cipru. A supraviețuit cuceririi otomane și a funcționat ca mănăstire de maici până în 1668, când s-a transformat pentru un secol în mănăstire de călugări. În prezent găzduiește conferințe, expoziții și diverse alte evenimente culturale și religioase.

E împrejmuită de ziduri masive și un ficus gigantic, despre care se crede că ar avea 600 de ani, se găsește la intrare. În imediata sa apropiere a fost ridicată o biserică nouă, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Dar destul cu istoria, căci oricum, mare lucru n-ar mai fi de zis. Decât că zona, aflată în extremitatea estică a insulei, a rămas nelocuită până pe la finele secolului al XVIII-lea, când câțiva greci fugari din Salonic, pescari de meserie, s-au stabilit pe țărmurile stâncoase din această câmpie sălbatică și neprimitoare numită Kokkinochoria („sate roșii” ) din cauza culorii solului.

Astfel s-au pus bazele viitoarei stațiuni.

Ayia Napa în prezent

Cea mai mare stațiune estivală a Ciprului, deținătoare a cca. 200 de hoteluri cu o capacitate de cazare de aproape 30.000 de paturi, își datorează existența unei tragedii! A fost practic înființată după 1974, când Famagusta, principala stațiune cipriotă la acea vreme, a fost ocupată de turci. Dar despre acest război și consecințele sale, vizibile din păcate și astăzi, într-un alt review.

Ayia Napa primește anual circa un milion de turiști, atrași cu precădere de plajele nisipoase cu ape foarte limpezi, de vremea călduroasă, una dintre cele mai bune din Europa, ca și de multiplele posibilități de distracție: o grămadă de restaurante, cafenele și cluburi de noapte, excursii cu autocarul în împrejurimi sau croaziere etc. Pentru detalii recomand site-ul loveayianapa.com.

Trebuie să recunosc că nu mă așteptasem la o asemenea aglomerație - în afara tinerilor dornici de petreceri, am întâlnit foarte multe familii cu copii mici (cei mari începuseră școala), dar și persoane vârstnice, așa ca noi. Așa că nu ne-am simțit deloc nelalocul nostru... ????

Nu numai noi, ci și autoritățile s-au gândit cum să prelungească sezonul estival, așa că începând cu anul 2006, în octombrie organizează un așa-zis Festival Medieval Internațional. Am prins primele două zile din acest eveniment, care durează o săptămână și constă din spectacole de muzică în Piața Ayia Napa, precedate de parade din port până în piață, pe care le-am urmărit și noi de pe trotuar. Și declar cu mâna pe inimă că n-au nicio legătură cu medievalismul: în bubuit asurzitor de tobe defilează dansatori costumați în fel și chip, de la ținute supermoderne fanteziste la Cleopatre, amerindieni și cowboy. Plus un cavaler călare și alți câțiva vajnici războinici cu hăinuțe colorate care își aruncă unul altuia torțe aprinse.

Cât despre muzică, am preferat să o ascultăm din camera de hotel, și nu ne-a dat deloc pe spate. Dar, mă rog, chestie de gusturi... ????

Ayia Napa se întinde ca o pleașcă de-a lungul țărmului cale de vreo 7 km și este străbătută de două artere principale. Avenue Nissi, orientată vest-est (sau invers), este cea pe care circulă autobuzele venite dinspre Larnaca și în capătul său, aceasta se intersectează cu perpendiculara Avenue Archiepieskopou Makariou III, care pornește din Ayia Napa Square și se termină la portul de agrement.

Acestea sunt și străzile pe care se înșiră majoritatea hotelurilor, căci spre deosebire de stațiunile din Grecia, aici spațiile de cazare sunt în hoteluri, nu în vile. Cele mai multe hoteluri sunt cu 2-3 etaje, dar altele (cred că mai noi) se înalță mai sus.

În afara hotelurilor, pe aceste străzi se găsește și cea mai mare concentrare de spații comerciale: mini- și super-marketuri, magazine de îmbrăcăminte, încălțăminte și marochinărie, saloane de tatuaje, coafură și manicură-pedicură, mici agenții de turism, centre de închiriere de mașini, biciclete, scutere și ATV-uri, și - desigur - fast-fooduri, baruri, cafenele și restaurante italienești, japoneze, chinezești, mexicane și tradiționale cu specific cipriot (în fapt, grecesc bazat pe cărnuri preparate la grătar), acestea din urmă fiind cele mai „vânate” de turiști.

Oricum, oferta e atât de mare, încât n-ai cum să flămânzești. Și nicio șansă să ții cură de slăbire... ???? Despre calitatea produselor aș avea câte ceva de cârcotit, dar mă rezerv pentru reviewul dedicat localurilor.

În zona Pieței Ayia Napa se concentrează viața de noapte, pentru care stațiunea este renumită, deși eu una n-am zărit cine știe ce agitație. Dar poate că nu am fost atentă. M-au distrat, în schimb, designul unor localuri în care proprietarii s-au strădut să recreeze atmosfera unei jungle, pe cea din desenele animate cu familia Flinstone sau să sublinieze faptul că vita este principalul ingredient din meniu cocoțând imaginea unei văcuțe pe acoperiș. Cam kitsch dar de efect... ????

În privința magazinelor alimentare am întâmpinat o problemă: sub denumirea „supermarket” se ascund, ca să zic așa, spații, multe din ele imense și aproape goale, care nu vând decât băuturi, chipsuri și suvenire. Cu mare greutate am dibuit pe Avenue Archiepieskopou Makariou III un supermarket adevărat - Best Value Discount Store, de unde ne-am aprovizionat cu de-ale gurii și gâtului..., căci am avut închiriat un apartament cu chicinetă și ne-am autogospodărit.

De asemenea, nu am putut să nu remarc puținătatea copacilor și cvasi-absența florilor în toată stațiunea, fapt care creează o senzație de aspect tern, accentuată și de monocromia clădirilor, în mare majoritate albe. Curățenia desăvârșită - pe care am apreciat-o maxim - nu compensează, după părerea mea, absența spațiilor verzi. ????

Sunt însă și excepții. De pildă, în Ayia Napa Square am găsit un petic de iarbă ce înconjoară Kemitzides, the Family of Ayia Napa, un grup statuar alcătuit din trei sculpturi donate de câțiva localnici în 2016 tocmai cu scopul înfrumusețării orașului. În apropierea portului sunt alte câteva spații verzi și statui, The Mermaid of Ayia Napa sau The Fisherman of Ayia Napa, adăugate tot în anii 2010 în efortul de a da mai multă savoare peisajului urban.

În fine, suprafețe verzi ceva mai consistente se află în apropierea plajelor, subiect cu care presupun că ar fi trebuit să încep acest review, fiind - probabil - de cel mai mare interes.

Dar am fost sadică! ????

Hai să vorbim despre plaje

Ayia Napa are 27 de plaje, din care 14 (mai multe decât oricare altă stațiune cipriotă) au fost premiate cu Blue Flag. De la este la vest, acestea sunt Konnos Bay, Kermia, Ammos tou Kambouri, Glyki Nero, Pantachou, Loukkos tou Manti, Katsarka, Pernera, Vathia Gonia (Sandy Bay), Nissi beach, Nissi Bay, Landa, Makronissos și ​Agia Thekla.

Nissi Beach e, fără îndoială, cea mai cunoscută, dar și cea mai aglomerată! Arată, într-adevăr, minunat: o întindere de vreo 600-700 m de nisip auriu, arhiplină de șezlonguri și umbrele și cu câteva terase-baruri cu prețuri rezonabile (2,50-3 euro caffé frappé-ul sau paharul de bere draft). Dar ce folos dacă la 9.30-10 dimineața, când am ajuns noi, toate șezlongurile erau ocupate!!! Incredibil de aglomerat!

Aici e musai să menționez că pe absolut toate plajele din Ciprul grecesc șezlongul și umbrela costă 2,50 euro fiecare, și prin urmare pentru o pereche de șezlonguri și o umbrelă se plătesc 7,50 euro, un preț decent, în opinia mea. Și asta pentru că plajele nu sunt private, ci administrate de autoritățile locale.

Revenind la frumoasa Nissi, adaug că e așezată într-un golf încadrat pe o latură de un pinten de pământ, iar în cealaltă de o insuliță pe care se află centrul de închirieri de echipamente pentru sporturi nautice și la care se poate ajunge mergând prin apă la reflux. Apa e superbă: limpede precum cristalul, de culoare albăstrie-turcoaz și cu intrare lină, perfectă pentru copii. În afara câtorva hoteluri de 4-5 stele, sunt și niște bungalowuri foarte drăguțe, cu câte o fâșie de iarbă „privată” în față și niște palmieri.

De ce n-or fi plantat mai mulți palmieri și în centru?!! ????

Makronissos Beach figurează pe locul 2 în topul preferințelor turiștilor, dar pe primul pe lista mea. Și asta pentru că aici am găsit șezlonguri libere, stratul de nisip alb e gros de îți îngropi glezna în el, iar apa calmă, de o claritate formidabilă, se adâncește treptat. Raiul celor mici. Și nu numai! Sunt și câteva beach baruri și cred că o singură tavernă. Citisem că pe undeva în stâncile din apropiere au fost descoperite morminte datând din perioada elenistă, dar recunosc cinstit că mi-a fost lene să le caut, prea ocupată fiind cu lenevitul la soare și cu băile.

Și acum partea neplăcută a acestor două plaje: ambele sunt situate în capătul vestic al stațiunii, la distanță de vreo 4 km de centru pentru Nissi, și vreo 5 pentru Makronissos. Așadar, pentru cazarea în Aqia Napa ai practic la dispoziție două alternative: fie alegi un hotel de lângă una din plaje, în care caz în afară de plaje nu beneficiezi decât de foarte puține magazine și restaurante aflate pe Nissi Avenue, pentru distracție urmând să te deplasezi în centru, fie te proptești într-un hotel din centru, în care caz ești nevoit să străbați cumva cei câțiva kilometri până la plajă.

Nu înțeleg de ce majoritatea hotelurilor au fost construite în zona centrală, îndepărtată de plaje, fapt care te cam obligă să iei autobuzul din centru către ele sau invers. Doar dacă n-ai venit cu intenția expresă de a face jogging sau a pedala la 30 de grade... ???? Ori ai închiriat un alt mijloc de locomoție. Mi se pare o aiureală inexplicabilă. Dacă adaug că până la Makronissos, spre deosebire de Nissi Beach, trebuie să străbați un drum neumbrit de cca. 1 km în tovărășia scaieților, veți înțelege, sper, supărarea mea. De ce nu au configurat traseul autobuzelor ca să ajungă lângă plaje, și nu să circule doar pe Nissi Avenue?!! ????

Apropo de autobuze, ne-am „bucurat” de călătorii într-un picior din centru către plaje cu autobuzul 102, care la întoarcere poartă numărul 101. Biletul a costat 2 euro pentru că acest bus deservește nu numai Ayia Napa, ci și satul Paralimni și stațiunea Protaras, ambele aflate în apropiere. Autobuzul 705, limitat ca traseu la Ayia Napa, e mai ieftin: doar 1,50 euro/persoană.

În afară de Nissi și Makronissos, am mai vizitat alte două plaje. Loukkos tou Manti, cea mai apropiată de hotelul nostru, adică cam la 1,5 km, e o fâșie de pământ, da, ați citit bine! ????, cu câteva umbrele și șezlonguri și pietre sau mai degrabă lespezi mari în apă. Este situată pe promenada nou amenajată, lungă de peste 4 km, dar pe care nu am zărit decât foarte puțini oameni ieșiți la plimbare la ceas de seară, pentru a admira apusul sau a face mișcare. Pentru că în afară de acestea activități, nu prea ai ce face - nu sunt cârciumioare sau magazine cu care să-ți clătești ochii.

A doua plajă, Limanaki-Pantachou, se află imediat la est de marina, și acolo am poposit după croaziera făcută, în ideea unei plaje și o baie bune. Aș! Plaja e lungă și lată, cu nisip amestecat cu pietricele, dar nu asta a fost problema, ci bolovanii de la intrarea în apă, peste care, pentru a înlesni accesul, fuseseră prinși saci de nisip care formau o pasarelă.

Nu, mersi! ????

În fine, una peste alta, ne-am atins obiectivul: acela de a ne bronza și scălda în Mediterana, chiar dacă n-am beneficiat decât de serviciile oferite de două plaje, ce-i drept, cele mai cele din stațiune.

Dar cu ce altceva îți mai poți ocupa timpul în Ayia Napa?

Poți vizita Thalassa Museum, pe lângă care am trecut și noi (fără a intra însă), care prezintă aspecte din istoria și cultura locală, sau Sculpture Park, situat pe un deal golaș din capătul estic al stațiunii. A fost amenajat în 2014 și cuprinde peste 200 de statui realizate de 140 de artiști din diverse colțuri ale lumii. Nici acolo nu am ajuns, dar l-am văzut de pe mare în croazieră și din autobuz.

Pentru copii există un Luna Park în apropiere de centru iar în vecinătatea plajei Nissi este Waterworld Waterpark, cel mai mare aquapark din Cipru. Detalii aici: waterworldwaterpark.com.

Nu în cele din urmă, puteți face excursii cu autocarul sau croaziere. Despre acestea, în reviewurile viitoare.

Concluzii: merită un sejur la Ayia Napa?

Ayia Napa e genul de stațiune estivală clasică, comparabilă ca atmosferă cu cele de la Marea Neagră. Oferă plaje, unele de-a dreptul superbe, restaurante, baruri, cafenele cât cuprinde, magazine cu mărfuri de toate felurile și calitățile, și suficiente distracții cât să nu te plictisești într-o săptămână.

Principalul său atu e, după mintea mea, vremea, care permite plaja și scăldatul în mare de pe la finele lui mai până prin noiembrie. Peisajul înconjurător nu este de natură să entuziasmeze dar la distanțe nu foarte mari sunt sate de munte mai spectaculoase și, probabil, mai interesante, plus câteva repere istorice și culturale demne de luat în seamă.

Drept pentru care, cu rezervele menționate mai-sus, recomand stațiunea pentru concedii tihnite la soare, la mare. În octombrie!

Marele meu regret este că am ratat excursia prin munții Trodoos pe care pusesem ochii de acasă, și asta pentru că m-am trezit prea târziu și n-am mai găsit locuri libere. Motiv pentru a reveni în Cipru, în Ayia Napa sau în altă parte...

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 7910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI