Orange Arausio, pe urmele romanilor

TIPĂREȘTE

Orange este un orașel în departamentul Vaucluse din sud-estul Frantei, situat între Rhône si Ventoux, cunoscut pentru vestigiile romane bine conservate, un amfiteatru roman si un Arc de triumf ce fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1981.

Am plecat de dimineata si am parcurs cei aproximativ 102 km într-o ora si 5 minute, parțial pe autostrada A7 (5€ taxa) si pe drumurile nationale bine întretinute.

Ajunși în oras am cautat un loc de parcare, un lucru tare dificil, am parcat într-o piațeta cu durata limitata si am plecat la plimbare pe stradutele pline de farmec provensal, cu buticuri diverse, terase si restaurante, am trecut prin piațeta unde este cladirea Primariei si am vazut în balconul cladirii trei purceluși vopsiti în culorile steagului francez. Asta înseamna ca primarul este din alt partid ca cel de la guvernare si ca este împotriva politicilor de la centru… e un mod de a-ți arata dezacordul. Ieșim din piata Primariei si pe o straduța laterala vedem intrarea în catedrala Notre Dame.

Catedrala Notre Dame d’Orange

Catedrala este dedicata Maicii Domnului din Nazaret. Orange a fost un principat protestant al prinților de Nassau ce au purtat și numele de Orange și catedrala a fost loc de întâlnire pentru adunarile générale ale Principatului, apoi în timpul Revoluției Franceze a fost templu al zeiței Rațiune. Catedrala a fost distrusa si reconstruita de mai multe ori primind fresce si vitralii noi si un portal la intrare în stil neoclasic. Cele șapte capele ale catedralei te îndeamna la liniște si reculegere (dedicate Sacre Cœur, Saint Joseph, Saint Antoine de Padova la care ma rog si eu când pierd/uit un lucru si nu mai stiu de el si sa știți ca regasesc acel lucru…, Fecioara Maria, Sfânta Ana, Sfintii Mucenici din Orange si Sfânta Eutrope).

Cum a trecut timpul acordat pentru parcare, JC m-a lasat într-o cafenea si a plecat sa mute mașina într-un alt loc de parcare, acolo nu te joci, iei amenda tare rapid. A lipsit mai mult de 25 de minute de-am crezut ca s-a întors în Aix si pe mine m-a uitat, am baut un expresso, l-am baut si pe al lui ca tot s-a racit si el nu se vedea dar nu m-am mișcat din loc ca pe urma ne cautam reciproc. Cafeneaua este într-o mica piața din spatele primariei, treci pe sub niste arcade si ajungi în Piata Primariei.

Dupa ce-a savurat si JC un expresso si mi-a povestit unde a parcat masina a doua oara, ne-am îndreptat pe jos spre Amfiteatrul roman situat destul de aproape.

Târziu am aflat ca primaria ofera doua ore de parcare gratuita în parkingul subteran al teatrului antic pe Cours Pourtoules.

Amfiteatrul roman Orange

Biletul de intrare costa 11,50 €. Program de funcționare în funcție de anotimp : iunie-august 9-19, aprilie, mai si septembrie 9-18, martie si octombrie 9.30-17.30, noiembrie-februarie 9.30-17.

De verificat online daca sunt spectacole sau repetiții, în acest caz programul de vizitare se modifica.

Amfiteatrul a fost restaurat între anii 1930-1934 si ultima data intre 2005- 2009.

Amfiteatrul roman din Orange este cel mai bine conservat dintre toate amfiteatrele risipite prin Europa si împresioneaza prin peretele exterior lung de 103 m si înalt de 37 de metri, cu o grosime de 1,80 m, cu trei porti de intrare separate prin arcade. Cele trei intrari erau : pentru rege, pentru invitați si a treia pentru artisți pentru ca duce spre scena.

Scena lunga de 61 m are un perete special decorat, cu coloane, frize, nișe cu mozaicuri din marmura colorata, statui. În nișa centrala se afla statuia imperatorului Augustus inalta de 3,5 m în tinuta imperiala cu mâna dreapta ridicata în sus si toga bogata cazând în falduri de pe umeri. Se presupune ca ar fi reprezentarea imperatorului în chip de zeu al artelor si muzicii, Apollo.

Teatrul antic a fost proiectat pentru reprezentatii de dans, muzica si teatru de comédie sau tragedii. Actorii nu erau cetațeni romani dar erau bogați si celebri. Putine nume au ramas în amintire, de ex Marullus, un dramaturg de la Gaule Narbonnaise. Romanii au creat efecte speciale pentru a uimi spectatorii, au produs incendii pe scena, prin mecanisme speciale actorii zburau deasupra scenei, mecanisme de dechidere porți si uși, imitau sunetul tunetului la ploaie.

Pe gradenele de jos statea orchestra si cavalerii, la mijloc stateau comercianții si cetațenii romani si în rândurile de sus stateau sclavii si prostituatele. La constructia gradenelor romanii au folosit si avantajele reliefului, tunelurile de sub gradene au un perete din roca dealului pe care s-a construit.

Prin aceste tuneluri sunt panouri informative pe pereți si folosind tehnica actuala cu ecrane tactile poti afla lucruri interesante despre viata romanilor, de ex. despre termele romane, apa era încalzita prin circuite cu aer cald prin sol. Toate orasele romane aveau terme unde se venea pentru baie si pentru a socializa. În anumite locuințe private bogate erau construite terme doar pentru folosința celor ce locuiau acolo.

Si cum se întâmpla de obicei, lucrurile bune se transforma si într-un instrument politic influent ca în vremurile noastre.

În secolul V amfiteatrul a suferit o degradare accentuata datorita invaziilor barbare si puțin câte puțin a fost abandonat. Parți din monument au fost folosite ca o cariera de piatra la construirea primelor locuințe în incinta teatrului datorita razboaielor religioase ce erau o amentințare pentru principatul protestant Orange.

Dupa restaurarea din 2009 amfiteatrul a fost folosit pentru spectacole, iar din 2019 festivalul musical Positiv Electronic aduna iubitorii de muzica electronica, artisți ca David Guetta, Martin Garrix, Timmy Trumpet au tinut spectacole de muzica electronica. La Orange au venit si légende pop rock ca Sting, Deep Purple ce au oferit concerte de neuitat, atmosfera si energia locului transmit o stare unica artiștilor ce îsi prelungesc concertele spre bucuria spectatorilor.

În momentul vizitei noastre o echipa instala echipamentele pentru urmatorul spectacol.

Sub impresia grandorii acestui amfiteatru (am urcat si coborât gradenele, am mers prin tunelurile de sub gradene, am citit panourile cu infos, am intrat si iesit pe toate portile pentru a vedea spiritul de constructor al romanilor) am iesit din acest loc impresionant si din strada am admirat zidul exterior al amfiteatrului, zid despre care Ludovic al XIV-lea declara ca este cel mai frumos zid din regatul lui.

Peste strada este Muzeul de Arheologie si Istorie în care am intrat gratuit aratând biletul de la amfiteatru.

Muzeul de arheologie

Rue Madeleine Roch 84100 Orange

Program de functionare între orele 10-18 aprilie-septembrie si pentru lunile octombrie-martie între orele 10-12 si 14-17.

Cei ce viziteaza amfiteatrul intra gratuit în muzeu dar trebuie sa arate biletul sau pot plati biletul, adult 5,50€, prêt redus 4,50€ (pentru copii cu vârste între 7-17 ani, studenti, someri, rezidenti din Orange) sau bilet pentru familii 17€.

Muzeul functioneaza într-o cladire construita în secolul XVII si are doua sectiuni: sectiunea galo-romana si sectiunea despre istoria orasului Orange pâna în secolul XIX.

Am început cu sectiunea galo-romana, am admirat mozaicul de pe perete cu centauri sau mozaicul de pe pardoseala cu motive geometrice si flori, obiecte recuperate ca statui, vase, capiteluri, capete de statuete ale unor zeitati, am vazut pentru prima data o harta cadastrala romana gravata pe un bloc de marmura.

La etaj exponatele spun istoria orasului pâna în secolul XIX, picturi, decoratiuni, documente, obiecte de mobilier si instrumente muzicale harfa si un pian, canapele, fotolii provensale, argintarie, vase. Ultimul etaj este dedicat celor doi pictori Franck Brangwyn si Albert De Belleroche pictori din secolul al XIX-lea si contemporani cu Henri de Toulouse-Lautrec si Auguste Renoir.

Dupa cum am mai spus, perioada medievala a principatului Orange a fost guvernata de printi protestanti care s-au confruntat cu regele Ludovic al XIV-lea la sfârsitul secolului al XVII-lea.

Dupa atâta istorie ni s-a facut foame si am ales restaurantul Pigalle, la terasa.

Restaurant Le Pigalle

Adresa 8 Place de la Republique, Orange

Am trecut pe lânga statuia contelui Raimbaud II, conte de Orange, învingator în Antiohia si Jerusalem în anul 1099, l-am salutat si ne-am îndreptat spre centrul pietii si am privit de jur în jur, aici sunt mai multe restaurante cu terase, l-am ales pe cel cu terasa umbrita de platani uriasi, adica le Pigalle.

Am studiat oferta din meniul primit si am comandat ‘Magret de canard’, adica piept de rata cu salata si cartofi prajiti pentru mine si JC un cotlet de porc cu trei frunze de salata si cartofi prajiti. Pâna a venit mâncarea am savurat un pic din vinul roze, eu, si JC din vinul rosu. Nu am asteptat prea mult si au venit farfuriile, portiile medii spre mici, nu te saturi dar nici nu faci foamea. Am vrut si un desert, crema de zahar ars si înghetata. JC a primit un pahar înalt plin cu înghetata tare buna, a fost inspirat sa comande asa ceva dar oricum am împartit frateste desertul.

În timp ce savuram desertul, în fata terasei s-a oprit un cântaret cu acordeonul cu un repertoriu divers, cânta bine la instrument, l-am privit cu atentie si puteam sa jur ca omul este român ! Masa de prânz ne-a costat 50€.

Ne-am recuperat masina si ne-am îndreptat pe Calea Agrippa unde se afla Arcul de Triumf.

Arcul de Triumf

Adresa : Calea Agrippa, într-un mic parc înconjurat de strazi

Situat în mijlocul unui parc, de fapt s-a facut un parc în jurul monumentului pentru protectia lui. Arcul are dimensiuni impresionante lungime 19 m, lațime 8 m si înalțime de 20 m, trei arce, una mai mare centrala si doua laterale mai mici si a servit ca poarta de acces catre orasul roman Arausio (Orange) în secolul I d. Hr.

Arcul de Triumf a fost construit ca omagiu veteranilor Legiunii a II-a Galice a lui Cezar. Fațadele sunt bogat ornamentate cu scene ale luptelor si victoriilor legiunilor romane contra popoarelor asa zis barbare. Pe unele fațade timpul si-a pus amprenta, eroziunea timp-clima a sters scenele de lupta si scenele ce marcau victoriile romanilor.

În jurul arcului s-a construit în primavara din anul 2023 niste banci cu 12 statii de ascultare, unele sunt pornite si când senzorul de miscare sesizeaza prezenta oamenilor, statia începe sa depene povestea ei. Se poate selecta limba, de regula sunt limbile de circulatie internationala, engleza, franceza, spaniola etc si poti activa sonorul la cele ‘tacute’.

Fiecare statie are povestea ei, despre viața de zi cu zi a romanilor, despre arta si cultura, despre muzica si moda, de felul cum se îmbracau în funcție de pozitia sociala, despre razboaiele de cucerire…

Interesanta aceasta modalitate de-a face cunoscuta viata romanilor ce au lasat o amprenta de nesters în istoria Europei. A fost o zi frumoasa petrecuta într-un oras plin de farmec provensal si istorie. De aici am plecat spre Vaison la Romaine, un alt sit roman încarcat de istorie.

Dupa cum se spune în momentele importante :

Alea jacta est = Les des sont jetes !

---

VIZUALIZĂRI: 29 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI