Sur le Pont d'Avignon...

TIPĂREȘTE

Intr-o zi de iulie a anului 2012, am plecat de la Nisa si trebuia sa ajungem in acea dupa-amiaza la Barcelona. Trebuia sa ajungem dupa ora 16.00, asa fusese intelegerea cu proprietarul de la care inchiriasem un apartament in Barcelona, asa ca m-am gandit sa fac o pauza undeva pe drum, sa mai vedem ceva. Sunt vreo 660 de km de la Nisa la Barcelona, iar autostrada este “coala de hartie”. Asta insemna vreo 5 ore de condus. Si uite asa mi-am facut rost de cateva ore numai bune sa ne oprim de-o vizita scurta la Avignon.

Pe tot parcursul celor 260 de km de la Nisa la Avignon s-a cantat in masina

Sur le Pont d’Avignon
L’on y dance, l’on y dance
Sur le Pont d’Avignon
L’on y dance tout en rond.

Am ajuns la Avignon si stiam ca pe partea de nord-vest a orasului, pe malul Ronului este o parcare mare, Parking Indigo se numeste, aproape de Palatul Papal si de celebrul pod, obiective pe care ne propusesem sa le vizitam. M-a mirat foarte tare ca nu a trebuit sa platim parcarea, in conditiile in care stiam ca in Franta te scarpini putin prin buzunare cand vrei sa parchezi masina pe la obiective turistice.

Palatul Papal din Avignon este una dintre cele mai mari cladiri construite in stilul gotic in perioada medievala. A servit ca resedinta papala in secolul al XIV-lea, aici avand loc sase conclavuri papale, in urma carora au fost alesi, evident, sase papi. Este intins pe o suprafata de 15,000 de metri patrati fiind la ora actuala cea mai mare cladire cu arhitectura gotica din Europa. Fiecare dintre cei sase papi care au locuit aici a dezvoltat constructia existenta inaintea lui, fiecare si-a pus amprenta la dezvoltarea acestui Palat, in fapt un ansamblu de cladiri care, printre altele cuprinde o biblioteca ce era vestita in lume in timpurile acelea. Interiorul nu se viziteaza integral si chiar daca s-ar fi vizitat, timpul nu era chiar cel mai bun prieten al nostru in acele momente. La acea data erau deschise pentru vizita vreo 20 de sali. Ne-au impresionat foarte mult Capelele Saint Martial si Saint Jean, cu peretii pictati in intregime, tematica picturilor fiind viata Sfintilor care dau numele celor doua capele. Ne-am simtit mici, mici atunci cand am pasit in marea sala de ospete, o sala imensa cu un acoperis boltit, care, cred eu, ca ar fi o mare provocare si in ziua de astazi pentru orice constructor. Am vizitat sala in care papa dadea audientele private, am vazut trezoreria, am vazut Capela in care se tineau slujbele. Pe holurile care fac legatura intre diferitele Sali ale Palatului se afla monumente funerare, in fapt siluetele papilor in pozitia de inmormantare, frumos sculptate in piatra.

La fel de interesanta mi s-a parut si vizita Palatului la exterior. Se pot admira 12 turnuri care fac parte integranta din Palatul Papal. Pe una din laturi era amenajat un amfiteatru cu scaune si instalatie de sonorizare, unde periodic au loc concerte de muzica religioasa sau clasica. Exista deasemenea si o terasa unde se poate savura o cafea, un suc sau o inghetata.

As fi stat mai mult acolo, imi plac la nebunie astfel de palate-castel. Insa am vrut sa vedem si Podul. Se trezise copilul din mine. A fost printre primele cantecele invatate in limba franceza in timpul scolii generale. Stiam cate ceva despre pod, citisem inainte. Ce nu stiam? Am aflat acolo ca in secolele al XII-lea si inceputul celui de-al XIII-lea a fost principala legatura rutiera intre Italia si Spania. A avut 900 de metri lungime si 4 metri latime. La acea vreme era singura optiune de a trece Ronul fara a te folosi de barca. Se pare ca acest pod a fost unul dintre argumentele orasului Avignon atunci cand a fost ales ca resedinta papala.

Numai ca, in anul 1226, in timpul asediului pe care Ludovic al VIII-lea l-a desfasurat asupra orasului, trei sferturi din pod a fost distrus. Din vechiul pod a mai rams doar ceea ce se viziteaza astazi, impreuna cu micuta capela din capatul podului, prin interiorul careia se face accesul pe pod.

N-am stat mult acolo. Am mers pana la capatul lui, aproape de mijlocul fluviului, am facut cateva fotografii si ne-am salutat cu pasagerii unui vaporas care face mini croaziere pe Ron si a oprit in dreptul podului pentru a lasa turistii de pe vaporas sa faca o poza.

Am facut drumul inapoi la masina pe cateva stradute comerciale din zona. Suntem “ en Provence “, asa ca totul e pe baza de lavanda. N-ai cum sa rezisti, de fier daca esti si nu poti trece pe-acolo fara sa cumperi ceva, cat de mic, insa pe baza de lavanda. Nu-s deloc ieftine produsele, insa sunt de calitate.

Daca aveti drum prin zona, chiar si in trecere, nu ezitati. Poti petrece cateva ore placute in Avignon. Istorie, imagini idilice cu Ronul de pe Pont d’Avignon, lavanda, lavanda, lavanda … :)

Va doresc vacante cu zile linistite si nopti romantice.

---

VIZUALIZĂRI: 2518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI