Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 4

TIPĂREȘTE

AREQUIPA

Arequipa este al doilea oras ca marime din Peru, cu o populatie de aproape 850,000 de locuitori. Se afla la altitudinea de 2,200 de metri, iar din punct de vedere geografic se afla in nordul extrem al desertului Atacama. Este vegheat la nord-est de trei vulcani: Chachani, Misti (care este activ) si Pichu Pichu. Curtea Constitutionala a statului Peru se afla aici. A fost capitala tarii intre anii 1835 si 1883. Desi se afla la aceeasi altitudine ca Babele noastre, trei sute de zile pe an sunt insorite, iar temperatura medie nu scade sub 5 grade si depaseste rar 25-26 de grade.

Dupa o calatorie inceputa la 10 seara si terminata la aproape 8 a doua zi de dimineata, pe 7 septembrie am ajuns la Arequipa, Orasul Alb. La Arequipa am ramas patru zile, din care prima si ultima le-am petrecut chiar in oras, iar a doua si a treia zi am facut excursia in Canionul Colca. Asa ca in aceasta postare voi vorbi doar despre vizita in Arequipa, adica despre prima si a patra zi.

Calatoria a decurs perfect, am dormit excelent in autobuz, asa ca puteam folosi intreaga zi pentru vizitarea orasului. Am lasat bagajele la hotel, deoarece era prea devreme pentru check-in si ne-am inceput ziua cu o cafea la … Mc Donald’s :). Apoi, am mers in bine cunoscuta de-acum Plaza de Armas. Parca e putin mai mica decat cea din Lima, insa la fel de frumoasa. Pe latura nordica se afla catedrala, iar pe celelalte trei laturi sunt cladiri cu magazine sau banci la parter si restaurante la etaj, pe terase cochete, de unde ai o excelenta panorama asupra pietei si asupra vulcanilor din apropierea orasului. In mijlocul pietei troneaza o fantana de bronz in varful careia sta cocotat Tuturutu, despre care ne-a povestit foarte frumos Buterfly. Palmieri inalti si pomisori cu flori colorate, banci si alei pavate impecabil cu piatra. Ne-am intors la hotel unde am primit o camera cu fereastra chiar spre Plaza de Armas, apoi ne-am intalnit cu reprezentanta firmei la care am rezervat excursia din Canionul Colca cu care am rezolvat ultimele detalii.

Venise timpul sa incepem sa urmam programul facut acasa cu mult timp in urma. Asa ca ne-am indreptat catre

Catedrala

Constructia catedralei a inceput in 1540, odata cu fondarea orasului de catre spanioli. De-a lungul timpului a fost distrusa de mai multe ori, partial sau total, in urma unor cutremure, eruptia vulcanilor sau incendii. Ultimul mare cutremur a avut loc pe 23 iunie 2001 si a avut magnitudinea de 8.1 grade pe scara Richter. Turnul din stanga a cazut, a intrat prin acoperis si a distrus patial podeaua din interior si cateva tuburi ale orgii, in timp ce turnul din dreapta a suferit avarii majore. Un an mai tarziu s-a terminat renovarea completa. Esta facuta din ashlar, acea roca vulcanica alba, putin poroasa insa foarte rezistenta. De altfel mai toate constructiile din centrul istoric sunt executate din aceasta roca. Altarul este facut din marmura de Carrara si a fost un cadou al Papei Paul al V-lea in 1609, atunci cand a separat Dioceza Arequipa de cea din Cusco. Ceasul din turnul catedralei provine din Anglia, iar orga cu cele 1,000 de tuburi ale sale, din Belgia. Cu orga am inteles ca este o problema, deoarece la aceasta ora mai exista o singura persoana in Arequipa care stie sa cante la aceast orga si aceasta persoana are o varsta inaintata.

Muzeul catedralei contine exponate din aur incrustat cu diamante, safire, smaralde, rubine si alte pietre pretioase, toate provenind din donatiile colonistilor bogati ce s-au stabilt de-a lungul timpului in Arequipa. Piesa de rezistenta are 107 kilograme de aur, iar pelicanul are incrustat 380 de diamante. Fiindca am pomenit de pelican, el este simbolul sacrificiului si apare pe toate obiectele de cult din Peru. Am aflat ca atunci cand pelicanul nu are cu ce sa-si hraneasca puii, isi sparge pieptul cu ciocul si lasa puii sa-i ciuguleasca maruntaiele. Nu am avut voie sa fotografiem sau sa filmam in muzeu. Am vazut carti tiparite in anii 1500-1600 care s-au pastrat impecabil. Conditiile climatice (umezeala redusa si caldura) au ajutat la conservarea aproape perfecta a acestor carti.

Am incheiat vizita cu un raid pe acoperisul catedralei, de unde Plaza de Armas se vede foarte frumos si de asemenea cei trei vulcani care strajuiesc Arequipa pot fi fotografiati in toata splendoarea lor. Aici m-am amuzat putin pe seama domnisoarei care ne-a fost ghid (e musai cu ghid vizitarea Catedralei) care se mandrea nevoie mare cu clopotul de o tona, al doilea ca marime din Peru. I-am spus ca in Romania se construieste o mare catedrala a carei clopot are cinci tone (vai ce-am dezinformat-o, de fapt are 25 de tone :) ) si s-a desumflat putin. Insa s-a imbunat din nou cand i-am povestit cata minte au mai marii bisericii noastre care si-au zugravit chipul si numele pe clopot. Citita tipa… stia ca Romania a fost o tara comunista si a realizat ca vechile metehne despre cultul personalitatii dispar mai greu.

Am plecat apoi spre Casa de Cultura a Universitatii Catolice Santa Maria, care gazduieste mumia Juanitei in cateva camere botezate somptuos Museo Santuarios Andinos. N-am sa insist deoarece Buterfly a povestit foarte frumos despre Juanita. O sa completez doar cu o informatie pe care am aflat-o urmarind filmuletul ce precede vizita propriu-zisa in micul muzeu. Se pare ca inca din anii 1400, incasii prelevau cordonul obilical la nasterea copiilor, iar in momentul in care copii sufereau de boli mai grave, marunteau bucati mici din acesta si-l administrau copiilor. Dac-as putea m-as intoarce in timp sa le spun incasilor cum va sta treaba cu celulele stem de la sfarsitul secolului XX :).

Am incheiat ziua cu o vizita la

Mercado San Camilo

Este principala piata a orasului si totodata un obiectiv turistic interesant. Am vazut ca au multe soiuri de cartofi, am vazut porumb mov, am vazut zeci de tipuri de quinoa. Siruri de tarabe cu fructe proaspete de unde le puteai cumpara proaspete sau ti se facea pe loc un fresh din ce vroiai, la preturi modice. Ultimele randuri din piata sunt rezervate celor care pregatesc mancare ce poate fi servita chiar acolo, pe niste masute mici sau chiar pe tejgheaua tarabei. O sa raman cu regretul ca n-am mancat nici aici, nici in piata din Cusco. N-am avut curaj. Mancarea arata si mirosea foarte bine insa mi se taia elanul cand vedeam in ce conditii si in ce vase se gatea.

Ne-am invartit prin piata si am cumparat si o punga cu frunze de coca pentru ca urma sa mergem la altitudini mai mari. Din nou voi anticipa putin si va voi spune ca n-am mestecat decat odata (in seara in care le-am cumparat) frunze de coca. Mi s-a parut groaznic gustul asa ca am zis ca eu nu mai pun gura pe ele indiferent ce va fi la altitudine. Am 50 de ani, ceva peste 100 de kg, fumez ca turcul, insa organismul meu a reactionat destul de bine la altitudine. Dar, toate la timpul lor.

Cam asta a fost prima zi la Arequipa. Am luat-o mai usurel pentru ca nu stiam cum vom reactiona la altitudine, insa a fost bine. Urmatoarele doua zile am fost, asa cum v-am spus, in Canionul Colca, despre care va voi povesti in episodul 5. Ultima zi in Arequipa am inceput-o vizitand

Biserica Compania de Jesus

A fost construita intre anii 1590 si 1698 de catre calugarii iezuiti si se afla la cativa pasi de Plaza de Armas, in coltul sud-estic al acesteia. Construita tot din ashlar este totusi total diferita de Catedrala. Este o dantelarie arhitectonica, practic toate fatadele fiind frumos sculptate in stilul baroc andin care se mai numeste si arhitectura mestiza. Interiorul este simplu si sobru, cu cateva capele laterale si cu un altar suberb din lemn de cedru acoperit in foita de aur. Langa altar se afla Capela Sfantului Ignatiu ai carei pereti sunt viu colorati si contine printre picturile de pe pereti motive andine. Interesant faptul ca, la un metru de pardoseala sunt montate oglinzi in care te uiti si vezi picturile de pe tavan si bolti, fara sa te doara gatul sau sa te ia ameteala :).

Pe o laterala a bisericii se iese in curtile interioare, care sunt doua la numar si unde poti admira in voie stalpii, coloanele si boltile sculptate. Intr-una dintre aceste curti este si o cafenea. Am baut o cafea acompaniati la naiul peruan de un baiat care canta printre altele si melodii pe care le-am auzit interpretate la naiul nostru de Gheorghe Zamfir. Si-a incheiat minirecitalul cu vestitul “El condor pasa “ interpretat foarte, foarte bine.

Dupa ce ne-am terminat cafeaua am luat un taxi si am mers in cartierul Yanahuara unde este amenajat un loc de belvedere (mirador, cum ii spun spaniolii) pentru a admira si a fotografia in voie centrul istoric al Arequipei si cei trei vulcani pe care nu m-am mai saturat sa-i pozez. Misti, vulcanul considerat inca activ, are varful acoperit cu zapada desi se afla la numai 50 de kilometri de Arequipa, unde, asa cum v-am spus este soare si 25-26 de grade. Tot aici este un parc in care palmierii sunt atat de inalti si de desi, incat soarele nu patrunde, iar umbra este o binecuvantare. Dupa ce-am incins bine aparatele de fotografiat, ne-am indurat sa ne urnim din loc si am plecat sa vizitam

Manastirea Santa Catalina

Pana sa ajungem la manastire am cautat restaurantul recomandat de Doamna Grecu la intersectia strazilor San Francisco cu Ugarte, dar nu era nimic deschis prin zona, asa ca sotia mea si-a frecat mainile de bucurie pentru ca dupa vizita manastirii Santa Catalina urma sa mearga sa manance cuy, adica porcusor de Guineea. Sa stii Buterfly ca am mers la restaurantul din Plaza de Armas la care ati fost si voi si n-am regretat deloc.

Ca s-o spun pe scurt, manastirea este un oras in oras. A fost fondata in 1579 de o vaduva bogata a unui colonialist din Arequipa care si-a folosit averea pentru a incepe constructia acestui edificiu si care a fost folosit multi ani de vaduvele bogate ce se retrageau aici dupa moartea sotilor. Se intinde pe doua hectare si are sase strazi principale botezate cu numele oraselor spaniole din care proveneau colonialistii stabiliti in Arequipa: Calle Malaga, Calle Cordoba, Calle Toledo, Calle Sevilla, Calle Burgos si Calle Granada. In momentul de fata mai locuiesc acolo 20 de calugarite in partea de nord a manastirii, restul fiind deschis pentru public. La intrare primesti o harta si timp de trei ore urmezi traseul indicat pe harta si ai ocazia sa vezi atat spatiile comune (bucataria, spalatoria, locurile de rugaciune, biserica) cat si spatiile private ale celor care-au locuit acolo, sub forma unor … hai sa le spunem chilii, mai mici sau mai mari, mai dotate sau mai putin dotate, in functie de rangul pe care l-au avut vaduvele retrase acolo. Este si un mic muzeu cu obiectele de imbracaminte sau de cult confectionate de-a lungul vietii de locuitoarele manastirii. Exista si o cafenea unde poti manca o gustare sau te poti racori cu un fresh daca simti nevoia. Aici a locuit Ana de los Angeles Monteagudo care a fost beatificata de Ioan Paul al II-lea in 1985, in timpul vizitei sale in Peru.

Am plecat de la Santa Catalina dupa trei ore si asa cum v-am spus am mers in Plaza de Armas pentru un pranz mult intarziat sau o cina mai timpurie, nici nu stiu cum sa-i spun. Sotia mea si-a satisfacut un capriciu culinar, acela de a manca un porcusor de Guineea (care fie vorba intre noi, este o mancare traditionala in Peru) desi nu face parte in nici un caz din familia porcinelor, ci a so-bo-la-ni-lor :))) ). Eu n-am vrut nici macar sa ma apropii, daramite sa mai gust, in schimb mi-am luat o mare teapa. Am comandat ceva care avea un nume foarte simandicos in meniu (nu-mi aduc aminte numele) si care de fapt era o clasica salata orientala pe care o mancam cu totii in vremurile de post. Apoi ultimele poze in Plaza de Armas frumos luminata pe timp de noapte si am mers la hotel sa facem bagajele pentru ca a doua zi dimineata urma sa plecam spre Puno, oras aflat pe tarmul lacului navigabil aflat la cea mai mare altitudine.

---

VIZUALIZĂRI: 3144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI