GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
19 mai 2023
Tuz Gölü (în traducere, Lacul Sărat sau de sare) este situat în Anatolia Centrală. Cu o suprafaţă de 1665 kilometri pătraţi, Tuz Gölü este al doilea lac ca mărime din Turcia, după lacul Van care are o suprafaţă de două ori şi ceva mai mare (3775 kilometri pătraţi), fiind totodată şi unul din cele mai mari lacuri hipersaline din lume. Are o lungime de 80 kilometri şi o lăţime de 50 kilometri şi a fost transformat de turci într-o atracţie turistică. Se află pe drumul care leagă Ankara de Konya şi de Adana, mai aproape de Aksaray, fiind situat la 150 kilometri sud est de Ankara şi la 105 kilometri nord est de Konya.
Am aflat destul de târziu de existenţa acestui mare lac sărat turcesc, ce-i drept nici nu avusesem drum pe acolo, astfel că abia în 2018 l-am „descoperit” citind articolul colegului NRS (R. I. P. :(() despre vizita lui la Tuz Gölü (vezi impresii), dar, din nefericire, nu-i mai pot mulţumi acum pentru pontul oferit.
Am ajuns acolo urmând indicaţiile GPS-ului, chiar dacă există şi câteva indicatoare rutiere.
Coordonate GPS: 39.07678 N; 33.41116 E la intrarea în parcare.
Veneam dinspre Ankara pe autostrada O 21 Ankara – Niğde. Nu vreau să-mi amintesc ce ploaie torenţială am prins în apropiere de Ankara, încât a trebuit să merg, la fel ca toţi ceilalţi, cu avariile pornite şi cu o viteză de maxim 70 km la oră pe banda de viteză a autostrăzii din cauza vizibilităţii reduse, ştergătoarele cu greu făcând faţă potopului care s-a abătut asupra noastră. Atunci aproape că renunţasem la ideea de a ne opri în drum la Tuz Gölü, însă vremea s-a mai îmbunat pe măsură ce ne apropiam de lacul dorit, astfel că la 12.30 am ieşit de pe O 21 pe la Kulu - Kirikkale, nu înainte de a plăti 39,50 TL pentru tronsonul parcurs, cu card bancar, deoarece creditul „anemic” cu care încărcasem cu o zi înainte HGS-ul se epuizase demult. Am intrat pe D 753 şi apoi pe E 90 şi am mers pe ultima porţiune în paralel cu lacul, o imensitate de alb, o mare de sare, care mi-a amintit, la o scară redusă desigur, de drumul la Marea Moartă pe partea iordaniană. Degeaba am fi încercat noi să oprim acolo, deoarece erau garduri care împiedicau accesul la lac, astfel că ne-am continuat drumul până la intrarea oficială.
Când am plecat de la Tuz Gölü am folosit un alt traseu, sigur mult mai scurt, pe D 757, reintrând destul de rapid în autostrada O 21 pe la Acikuyu. Desigur, m-am întrebat de ce naiba nu am şi ieşit tot pe acolo, chiar dacă asta însemna un drum mai lung pe autostradă, dar măcar ajungeam mult mai repede la lac. Deh... aşa păţeşti când te iei doar după GPS...
Există o parcare generoasă şi gratuită chiar la intrarea în acest obiectiv turistic. Surprinzător pentru mine, obişnuită să văd cum turcii reuşesc să scoată bani şi din piatră seacă :D, intrarea la Tuz Gölü este GRATUITĂ. Tot o surpriză a fost pentru mine şi numărul mare de autocare văzute în parcare. Sincer, nu credeam că lacul este atât de vizitat de turişti.
Accesul la lac se face trecând printr-un magazin de suveniruri, de fapt, o serie de magazine, cafenea şi restaurant, toate aflate sub acelaşi acoperiş. Principalele produse oferite vizitatorilor sunt punguţele cu sare mai mici sau mai mari, chipurile cu sare extrasă din lac, dar care nu prea semăna cu ce am văzut eu pe acolo, atât granulaţia, cât şi culoarea fiind mult diferite. Nu puteau lipsi nici cosmeticele de tot felul, având la bază tot sarea extrasă din lac, cărora le lăudau de nu se poate proprietăţile terapeutice. Însă toate mi s-au părut scumpe. Nu am plecat de acolo decât cu un magnet de frigider pentru colecţia personală pe care am dat 20 TL.
Lacul este alimentat de ploi, însă există şi izvoare subterane. În lunile fierbinţi de vară şi în absenţa ploilor, lacul seacă aproape în totalitate, cristalele de sare căpătând o nuanţă strălucitoare de alb.
Se estimează că peste 60% din producţia de sare a Turciei este extrasă din Tuz Gölü.
Speram să întâlnesc şi câteva păsări flamingo pe acolo, după ce văzusem în fotografiile de pe internet cum colonii întregi de flamingo roz invadaseră lacul, dar nu am avut norocul ăsta. A trebuit să mă mulţumesc cu decorurile cu flamingo roz folosite de turişti pentru a-şi face fotografii :D.
Am intrat pe lac, de fapt păşind pe crusta de sare cu o grosime de circa 20 centimetri de pe malul acestuia. Am fost surprinsă de numărul mare de turci veniţi cu toată familia la lac. Atunci mi-am amintit că pe 19 mai este zi liberă în Turcia, iar turcii obişnuiesc să iasă la plimbare cu tot familionul profitând de orice zi de sărbătoare, cum facem şi noi de altfel ????.
La fel ca ei, şi eu m-am descălţat şi am înaintat pe lac. Soţul meu, mai precaut din fire, a zis PAS cât se poate de categoric, nedorind să-şi rănească tălpile sensibile pe sarea grunjoasă. Eu însă am rezistat cu stoicism, chiar dacă senzaţia nu a fost DELOC plăcută pentru mine ☹. Turcii, în schimb, nu păreau să aibă nicio problemă, nici măcar copiii.
Aici se vede că nu mi-am făcut lecţiile cum ar fi trebuit. Nu m-am gândit că este atât de greu şi de neplăcut mersul cu piciorul gol pe sărăturile alea şi nu am prevăzut că în a doua jumătate a lunii mai voi prinde o perioadă atât de ploioasă şi, drept consecinţă, atâta apă în lacul sărat. Dacă aş fi luat în considerare şi aceste aspecte, aş fi folosit pantofii speciali de apă pe care oricum îi aveam în bagaje şi m-aş fi bălăcit în voie prin toate băltoacele de acolo, fără vreun disconfort.
Mi-a plăcut doar să-mi bag picioarele şi să mă bălăcesc în apa foarte caldă şi puţin adâncă, care îmi ajungea mai jos de genunchi, în cele mai multe locuri cam până la jumătatea gambei. Bine, erau şi zone cu apă ceva mai adâncă, dar pentru mine a fost suficient cât am înaintat spre centrul lacului. Nu ştiu dacă sau ce beneficii mi-a adus presopunctura practicată pe crusta de sare de acolo, pe care păşeam cu mare greutate şi chiar cu durere, dar după vreo jumătate de oră am renunţat la toată „distracţia” , această plimbare dovedindu-se prea chinuitoare pentru mine. Făcusem suficiente fotografii şi filmuleţe, locul se aglomera din ce în ce mai tare, iar tălpile mele înroşite deja mă usturau după atâta mers pe straturile de sare. Citisem că apa hipersalină din lac ar fi benefică pentru diverse afecţiuni ale pielii, gen psoriazis şi infecţii fungice, din fericire nu sufeream de aşa ceva, dar m-am gândit că un tratament preventiv nu poate dăuna nimănui :D.
Apariţia unor nori de ploaie destul de ameninţători m-a convins să mă grăbesc spre parcare, nu înainte de a executa „ritualul” spălării pe picioare, acolo pe lac, folosind şerveţelele umede din poşetă şi apa de băut rămasă în sticlă. Am simţit că-mi revin abia după ce mi-am încălţat sandalele.
Exista şi posibilitatea de a folosi nişte spălătoare aflate acolo pentru a îndepărta sarea de pe picioare, accesul era permis contra unei sume modice de 5 TL, dar trebuia să merg desculţă până acolo şi să mai stau şi la coadă, deci, nu.
Chiar dacă în această perioadă a anului nu am prins lacul sărat în cea mai „colorată” stare a sa, mie tot mi-a plăcut ????
Trebuie să recunosc că am sperat să vedem şi la Tuz Gölü ochiuri de apă divers colorate în roşu, roz, mov sau portocaliu, aşa cum am văzut în urmă cu patru ani în Tunisia la Chott el Jerid (vezi impresii), cel mai mare lac sărat din Sahara, dar nu s-a întâmplat chiar aşa, straturile de sare acoperite de apă având doar o uşoară tentă de roz. Cu toate acestea eu m-am bucurat de plimbarea pe lac, astfel dezmorţindu-mă puţin după cele câteva ore de condus, am admirat şi fotografiat imensitatea aceea de alb şi alb rozaliu şi am respirat aer sărat şi curat.
Chiar de pe lac i-am trimis câteva fotografii unei bune prietene, care a recunoscut imediat că este vorba despre un lac sărat, dar nu a ştiut să-l localizeze. Am glumit puţin cu ea zicând că este cel de la Brăila =)), în final spunându-i că suntem plecaţi în Turcia. În urma discuţiei avute, am realizat că lacuri sărate avem destule şi la noi în ţară, iar eu, spre ruşinea mea, nu m-am scăldat decât în vreo trei din acestea, în Techirghiol, în Lacul Miresei de la Slănic Prahova şi în bazin cu apă sărată la ştrand la Sărata Monteoru, dar îmi place să mă laud cu experienţe plăcute şi interesante din zone mult mai îndepărtate geografic, gen Marea Moartă, Chott el Jerid sau Tuz Gölü.
Recomand o oprire şi o vizită la Tuz Gölü, lacul sărat din mijlocul Turciei, tuturor celor aflaţi prin zonă. Lacul Sărat are farmecul lui în orice anotimp, chiar şi atunci când este aproape secat, iar peisajul este spectaculos.
Trimis de nicole33 in 03.07.23 00:08:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Este, într-adevăr, impresionantă mărimea acestui lac, despre care nici eu nu am aflat decât acum, din articolul tău!
Cred că este mult mai mare decât Marea Moartă, căreia - nu știu de ce - îi spune „Mare” , când, de fapt, este tot un lac! Dacă greșesc îi rog pe colegii mai pricepuți în ale geografiei, să mă corecteze!
”Când am plecat de la Tuz Gölü am folosit un alt traseu, sigur mult mai scurt, pe D 757, reintrând destul de rapid în autostrada O 21 pe la Acikuyu. Desigur, m-am întrebat de ce naiba nu am şi ieşit tot pe acolo, chiar dacă asta însemna un drum mai lung pe autostradă, dar măcar ajungeam mult mai repede la lac. Deh... aşa păţeşti când te iei doar după GPS...
Cred că ai vrut să scrii „intrat” în loc de „ieșit” . Dacă greșesc, iartă-mă!
Stratul de 20 cm de sare mi se pare considerabil, în comparație cu ce am văzut eu în alte locuri. La Marea Moartă nu era așa de mare. Noi am fost acolo pe partea israeliană a ei și nu era așa de gros, cel puțin în partea cea mai de nord a ei.
Mă bucur pentru voi că ați mai „bifat” un punct turistic al Turciei.
Cred că n-au pus preț la intrare gândindu-se că - oricum - este o distanță mare până la el, iar odată ajuns acolo, spectacolul nu este chiar „wow” , iar magazinul de suveniruri trebuie să aducă și el niște bănuți turismului. Nu dai bani la intrare, dar cumperi câte ceva de aici!
Felicitări și...
@doinafil:
”Este, într-adevăr, impresionantă mărimea acestui lac, despre care nici eu nu am aflat decât acum, din articolul tău!
Cred că este mult mai mare decât Marea Moartă, căreia - nu știu de ce - îi spune „Mare” , când, de fapt, este tot un lac!
Şi eu am aflat destul de târziu despre acest mare lac sărat, pe care am reuşit să-l vizitez abia anul acesta, dar mai bine mai târziu decât niciodată .
Într-adevăr, cum bine ai sesizat, Marea Moartă are o suprafaţă de doar 605 kilometri pătraţi şi este clar mai mică decât Tuz Gölü, care are o suprafaţă de 1665 kilometri pătraţi.
Şi în ceea ce priveşte denumirea, relativ improprie, de "Mare" ai avut dreptate, fiind în realitate tot un lac, motiv pentru care şi eu am inclus-o la categoria "lacuri", când am enumerat lacurile sărate vizitate de mine. Despre notorietatea Mării Moarte nu cred că este cazul să dezvolt aici, amândouă vizitând-o, dar fiecare de pe alt mal .
”Cred că ai vrut să scrii „intrat” în loc de „ieșit” . Dacă greșesc, iartă-mă!
Nu am greşit, dar este posibil ca exprimarea mea să nu fi fost cea mai clară.
Ideea era simplă. Am ieşit de pe autostradă pe la Kulu şi am mers pe drumul european până la lac, conform indicaţiilor GPS-ului, apoi, după vizită, am intrat din nou pe autostradă pe la Acikuyu. Eu cred că aş fi câştigat timp dacă ieşeam mai târziu din autostradă, pe la Acikuyu, şi reintram tot pe acolo, însă aş fi ratat drumul paralel cu lacul, care mi-a amintit de Marea Moartă, unde, la fel, se mergea în paralel muulţi kilometri, pe ambele părţi ale acesteia. Eu am mers pe partea iordaniană, dar, dată fiind lăţimea mică a acesteia, vedeam perfect drumul similar de pe partea israeliană.
”Nu dai bani la intrare, dar cumperi câte ceva de aici!
Mda, m-am prins şi eu că nu întâmplător intrarea la lac trecea prin magazin . Oricum, tarabe cu suveniruri şi alte chestii am întâlnit la intrarea în toate obiectivele turistice vizitate în Turcia, precum şi măcar o terasă unde să te poţi răcori la un suc sau un ceai.
=
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@nicole33:
”Aici se vede că nu mi-am făcut lecţiile cum ar fi trebuit. Nu m-am gândit că este atât de greu şi de neplăcut mersul cu piciorul gol pe sărăturile alea şi nu am prevăzut că în a doua jumătate a lunii mai voi prinde o perioadă atât de ploioasă şi, drept consecinţă, atâta apă în lacul sărat. Dacă aş fi luat în considerare şi aceste aspecte, aş fi folosit pantofii speciali de apă pe care oricum îi aveam în bagaje şi m-aş fi bălăcit în voie prin toate băltoacele de acolo, fără vreun disconfort.
Adevarul ca nici nu ai avut pe cine intreba! Asta este drama copiilor fara bunici la tara, care nu au mers desculti. Nu stiu "sa-si apere pielea"!
Hai, lasa, rau nu ti-a facut. Niste presopunctura nu strica!
”Trebuie să recunosc că am sperat să vedem şi la Tuz Gölü ochiuri de apă divers colorate în roşu, roz, mov sau portocaliu, aşa cum am văzut în urmă cu patru ani în Tunisia la Chott el Jerid vezi impresii ), cel mai mare lac sărat din Sahara, dar nu s-a întâmplat chiar aşa, straturile de sare acoperite de apă având doar o uşoară tentă de roz.
Nu toate solurile contin aceleasi minerale care, in contact cu apa, oxideaza. Cel de la Braila este... negru si atat. Nu roz, verde, bleu sau curcubeu. Asta este. Solul aici este loesic, argilos.
”Chiar de pe lac i-am trimis câteva fotografii unei bune prietene, care a recunoscut imediat că este vorba despre un lac sărat, dar nu a ştiut să-l localizeze. Am glumit puţin cu ea zicând că este cel de la Brăila
Atunci chiar m-am intristat! Daca si tu ma ocoleai...
@Zoazore:
”Adevarul ca nici nu ai avut pe cine intreba! Asta este drama copiilor fara bunici la tara, care nu au mers desculti.
Nu am întrebat pentru că nu estimam că voi găsi şi apă în lac . Îmi propusesem de acasă să fac doar o plimbare, evident încălţată, pe sărăturile de acolo, tot aşa cum făcusem în Tunisia.
În legătură cu bunicii, aici chiar m-ai nimerit, deoarece cei trei bunici pe care i-am cunoscut locuiau în Bucureşti şi toată copilăria mea eu nu am avut ţară, mai exact unde merge "la ţară".
”Niste presopunctura nu strica
Posibil să nu strice, dar nici nu cred că ajută
”Nu toate solurile contin aceleasi minerale care, in contact cu apa, oxideaza. Cel de la Braila este... negru si atat. Nu roz, verde, bleu sau curcubeu. Asta este. Solul aici este loesic, argilos.
Tot ce se poate, nu mă pricep şi nu mă apuc să-i contrazic pe cunoscători.
Pe net citeam despre nu ştiu ce alge care se colorează peste o anumită temperatură, dar eu nu am văzut vreo algă pe acolo.
Bine că am aflat despre lacul de la Brăila. Să nu-mi fac speranţe deşarte. Oricum este pe listă, nu ştiu când îi va veni rândul şi îţi dai seama că nu scapi M-am obişnuit să am ghid în acea parte de ţară
Mulţumesc mult pentru lămuriri, vizită şi ecou!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Turcia, patina timpurilor — scris în 28.10.23 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Belkıs / Zeugma Antik Kenti si nu numai — scris în 27.11.18 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Nemrut dagi — scris în 30.10.18 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Pentru ca Turcia nu este numai 'tarcul-inchisoare all'! — Tuz Golu — scris în 09.09.18 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- May.2015 1 Mai muncitoresc... pe langa Eufrat — scris în 06.05.15 de TraianS din RADAUTI - RECOMANDĂ
- Aug.2008 Lacul Tuz (Tuz Golu) — scris în 17.03.11 de marius.covaci din GALATI - RECOMANDĂ