GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
A patra zi de calatorie - Drumul Vinului, Alsacia
TIPĂREȘTECand am planificat calatoria noastra de doua saptamani a carei destinatie era Parisul (mai bine zis Beauvais, la 70 km nord de Paris), am impartit distanta de 2200 km in patru parti aproximativ egale si astfel am decis sa ne oprim in zona Szalzburg si apoi in zona Strassbourg. Cum pentru mine Strassbourgul nu era neaparat imbietor, nesimtindu-ma confortabil in orasele mari si aglomerate, am cautat sa vad ce altceva se poate face/vedea in jur. Asa am ajuns sa gasesc acest traseu numit Drumul Vinului (La Route Des Vins d'Alsace) si asa am ajuns sa decidem in favoarea unei cazari in Marlenheim, locul de unde pleaca acest drum (de Marlenheim a Thann).
Drumul are in intregime 170 km intr-un sens, iar noi aveam doar o zi la dispozitie. Asa ca, realist vorbind, chiar daca la intors, in loc de a merge pe drumul sinuos prin podgorii, ne-am fi intors pe autostrada, din cele aproximativ zece ore, ne-ar fi ramas cam opt ore de coborat de la Malenheim pana in sud la Thann, ceea ce ar fi fost mai mult decat imposibil, tinand cont ca scopul nostru nu era sa facem traseul cu masina ci sa ne oferim suficient timp de a rataci prin locurile minunate prin care treceam.
Am decis deci ca distanta maxima pe care o putem parcurge pe Drumul Vinului este de aproximativ 100 km, iar gazda noastra, Veronique, ne-a sugerat sa ne oprim la Colmar, ca ultima destinatie.
Dupa micul dejun, Veronica ne-a dat o harta pe care a incercuit destinatiile pe care nu trebuia sub nici o forma sa le ratam. Fara aceasta "consultatie" pe care a fost atat de draguta sa ne-o ofere, dupa ce s-a sfatuit si cu sotul ei, am fi avut probabil o zi frumoasa, dar am fi "scapat" cel putin unul-doua orasele superbe.
Din cele 103 sate si orasele asezate de-o parte si de alta a drumului care strabate zona viticola alsaciana, ne-au fost recomandate ca "must see" Rosheim, Obernai, Mittelbergheim, Ittersviller, Riquewihr, Keysersberg si Colmar.
Am vazut ca despre Colmar s-au mai impartasit impresii pe AFA, chiar foarte detaliate, deci eu il voi trece sub tacere, mai ales ca dintre toate oraselele vazute in acea zi, nu Colmarul a fost favoritul meu. Va voi povesti despre Riquewihr, un orasel mult mai mic decat Colmarul si poate de aceea, mult mai pe gustul meu.
Riquewihr se afla la doar 11 km de Colmar, deci au foarte multe lucruri in comun atat din punct de vedere geografic cat si istoric. Satucul a fost initial proprietatea familiei ducelui de Württemberg si a servit inca de la inceput ca un centru comercial pentru vanzarea vinurilor alsaciene si germane. Frumusetea lui care iti taie respiratia consta in faptul ca fiind ocrotit de soarta, oraselul a fost unul dintre putinele care nu au fost distruse mai mult sau mai putin de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial, astfel incat, chiar si astazi, oamenii locuiesc in cladiri vechi de sute de ani.
Orasul vechi este incercuit de zidurile fortificatiilor medievale, dar s-a extins in afara lor si intr-o masura oarecare s-a modernizat, fara ca modernul sa supere traditionalul, ci mai degraba doar adaugand un pic de confort frumusetii medievale.
Drumul Vinului separa intr-un fel Alsacia de campie de cea dinspre Masivul Vosgi. Toate destinatiile recomandate pentru a le vizita, inclusiv Riquewihr se aflau pe partea dreapta a drumului, cand cobori de la Marlenheim catre Colmar, iar diferenta dintre aceste localitati si cele de pe partea stanga este diferenta obisnuita dintre frumusetea cocheta a unui orasel de munte si cea a unui orasel/sat de campie, mai monoton si mai putin atractiv (cel putin pentru mine, desi ca sa nu se supere nimeni, declar ca sunt nascuta si am trait prima parte a vietii mele, la campie).
Ca orice orasel medieval si Riquewihr-ul are castelul lui (astazi muzeu) care il vegheaza semet de pe o colina. Localitatea face parte din asociatia Les Plus Beaux Villages de France (Cele Mai Frumoase Sate din Franta) si va asigur ca pe buna dreptate. Desi am ajuns aici la inceputul lui octombrie, magazinasele incepusera deja sa expuna si sa vanda produse traditionale sarbatorilor de iarna. De fapt, aici se organizeaza unul dintre cele mai vestite targuri de Craciun din Alsacia. Si aici, ca si in multe alte orasele si satucuri din Franta, primariile organizeaza concursuri tip Cea mai frumoasa casa inflorita, motiv pentru care toti proprietarii incearca sa isi decoreze casele cat mai frumos si cat mai bogat. Evident ca barza, simbolul Alsaciei, este nelipsita din decorarea caselor, de pe rafturile magazinelor, din cartile de povesti, etc...
O data ce ai calcat in Riquewihr, simti ca ai fost teleportat in istorie in sec. XV-XVI, pe stradutele inguste pietruite in panta, prin gangurile dintre case, pe aleile pietonale pe care doi oameni nu pot merge tinandu-se de mana decat daca "sterg" peretii caselor care le strajuiesc.
Orasul este in intregime un muzeu in aer liber. Casutele colorate, acoperisurile vechi dar decorate la fiecare lucarna cu explozii de culoare (de regula muscate rosii), vitrinele imbietoare cu tot felul de obiecte de artizanat, dulciuri de casa si sticle de vin, gangurile umbrite, dar deloc infricosatoare, stradutele pietruite, totul iti atrage privirea pana la ameteala. Nu stii in ce directie sa privesti mai intai si te bucuri ca un copil. "Ia fii atent acolo, ce flori frumoase", "Fii atenta ce perdelute ca la bunica" "Uite ce culoare are casa aia"...
Daca plimbarea pe stradutele inguste nu te face suficient sa te simti ca intr-o poveste sau ca in Evul Mediu, poti oricand sa vizitezi unul dintre muzeele care iti stau la dispozitie: Turnul Hotilor (vechea inchisoare din Ricquewihr), Poarta Dolder datand inca din sec XIII, Casa Producatorilor de Vin, cladire datand din sec XVI. Cred ca acesta este unul dintre locurile magice in care mi-ar placea sa fiu de Craciun si poate ca intr-o zi vom reusi. Deocamdata ne-am propus sa ne intoarcem tot toamna si sa acordam acestui traseu de aproape 200 km o saptamana intreaga, ramanand cate o zi in fiecare din oraselele pe care acum le-am vizitat doar cate o ora-doua.
O alta localitate asupra careia as dori sa ma opresc este Itterswiller. Aflat cam la jumatatea distantei pe care am parcurs-o in acea zi, a fost un loc tocmai bun pentru masa de pranz. Itterswiller, aflat pe unul din principalele vechi drumuri romane, se zice ca si-ar trage numele de la latinescul "Itineris villa". La ora actuala este un satuc linistit, dar la fel de colorat ca toate celelalte destinatii de pe Drumul Vinului. In topul oraselor inflorite din Franta, Itterswiller este cotat cu 4 flori (maximul) pentru pasiunea localnicilor de a-si decora casele cu flori, in special muscate, pe care le poti vedea la toate geamurile si toate balcoanele.
Pozitia satului permite ca de pe un platou inalt al lui sa vezi Catedrala din Strassbourg aflata la 34 km distanta (pe care aveam s-o vizitam a doua zi si despre care voi scrie un articol separat), muntii Vosgi de o parte, iar in zilele insorite poti vedea Alpii pe cealalta parte si chiar si Padurea Neagra (din Germania). Pentru iubitorii de natura, de mancare buna si mai ales de vin, acest mic satuc este raiul pe pamant.
Daca satucul musteste de istorie de sute de ani, incremenit parca in loc, o data ce ai trecut pragul cramei unui producator de vin, tancurile de inox si toate echipamentele moderne de producere strict controlata a vinului, iti iau ochii. Inainte de a ajunge la restaurantul recomandat, am facut "greseala" sa ne oprim si noi la depozitul de vinuri al unui producator local. Si uite-asa a sarit in aer bugetul meu de concediu. Cristi fiind colectionar de vinuri, nu a rezistat. Ce s-o ia usurel de la vinurile lejere din recolta curenta! S-a dus direct la vinurile vechi. Cand am plecat de acolo aveam in mana patru cutii de vin, iar in buzunar 300 Euro mai putin! Nu ma gandeam atunci ca si drumul spre Annecy si Chamonix Mont Blanc trece printr-o alta zona viticola vestita a Frantei, Burgundia! Dar oricum, toate la timpul lor, acum sa ne intoarcem la povestea noastra.
Dupa ce si-a pus victorios trofeul in portbagaj, Cristi a pasit spasit catre restaurantul cu pricina, asigurandu-ma ca "gata, dragutu' eu nu mai vreau nimic altceva in vacanta asta". Nu, pogodi! (cei care sunteti de varsta apropiata mie va amintiti desenul animat cu lupul la care ne uitam inainte de '89, nu?).
Restaurantul in care am mancat avea un farmec specific frantuzesc, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost un cuplu la una din mesele vecine. Un cuplu in varsta care in mod evident nu avea o situatie financiara infloritoare, as zice ca parea a fi chiar precara. Cu toate acestea, se vedea ca pranzul acela face parte dintr-un ritual de mult impamantenit si pentru care cei doi ar fi facut orice sacrificii, numai sa nu renunte la ritualul lor. Au comandat modest, dar au mancat cu o eleganta si un protocol de admirat. Eu am prostul obicei ca atunci cand admir ceva sa ma "holbez", iar Cristi ma trage mereu de maneca. Asa ca m-am abtinut cat am putut sa ma uit in directia lor, dar tot am observat la final ceva care m-a induiosat. Au comandat un singur desert, crema de zahar ars, pe care l-au impartit. Intai a luat el doua lingurite, apoi a impins castronelul discret spre ea. Iar ea a avut grija sa nu ramana pe castronel nici o molecula dulce, dar a facut-o elegant si cu demnitate. Apoi au plecat la brat, el sprijinindu-se in baston (sau mai bine zis sprijinindu-i pe amandoi in acel baston!)
Categoric n-as avea nimic impotriva sa traiesc intr-unul dintre acele satucuri de pe marginea Drumului Vinului si sa ma duc la culcare "cu gainile". Dar cum acest lucru nu se va intampla, categoric vom reveni pentru o vacanta tihnita, doar in Alsacia. Foarte multi turisti (si localnici) se deplaseaza in zona cu bicicletele, satucurile nefiind la o distanta mai mare de cativa kilometri unul de altul. Ce ziceti, nu v-ar tenta o astfel de vacanta? Pe mine, da!
Web master, va rog inserati aceasta prezentare Youtube https://www.youtube.com/watch?v=2pDQ1nGjAT0
Trimis de arcrom in 17.10.17 17:37:38
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Paris
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (arcrom); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@arcrom:
Frumos povestit! Chiar raiul căci pentru mine are toate ingredientele pe care le-ai enumerat, adică natură frumoasă, mâncare bună și vin, roșu!! ???? Nici mie nu-mi plac orașele foarte aglomerate, trec prin ele doar să văd ce merită. Cele mici au un farmec aparte, după ele tânjesc mereu. Și ce pot zice decât fie ca visul unei vacanțe tihnite în Alsacia să se îmlinească!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau alte impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@elviramvio: Multumesc pentru aprecieri si urari. Ce pot sa zic, daca vei trece prin Alsacia, ar fi pacat sa ratezi aceste mici satucuri si orasele, sunt convinsa ca nu te vei mai da dusa, dar un singur lucru nu va fi neaparat pe placul tau. Desi poti gasi vin rosu si in Alsacia, caracteristice acestei regiuni sunt vinurile albe. Nu trebuie ratate, mai ales Gewurtztraminerul, un vin exceptional, de care, multumita lui Cristi, ne vom bucura si in continuare (a avut el grija sa avem cu ce ameti nostalgia concediului!). Daca esti iubitoare de vin rosu, asteapta sa iti povestesc despre trecerea noastra prin Burgundia si vinul rosu pe care l-am baut chiar si la picnicul din Parcul National Morvan. A propos, am aflat de la prietenul nostru la care am stat cateva zile, ca in Franta este permisa o alcolemie maxima de 0.5%, deci mi-am permis sa beau si eu un pahar de vin rosu la picnicul pe care o sa-l descriu.
Superbe locuri. Mi-aș dori ca la pensie, dacă voi apuca, să mă retrag într-un astfel de sat francez. Ei, vise..., că oricum nu mi-aș permite nici acum ca salariat, darămite ca pensionar. Dar măcar o vacanță...
@RoxanaGRS: Nu stiu ce varsta ai, dar nu imi place resemnarea ta. Tu categoric vei prinde vremuri mai bune ca noi. Nu stii ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva se implineste?
Daca intr-adevar vrei cu tot dinadinsul, pensia ta, sa speram ca se va apropia de o pensie europeana modesta in niste ani, iar ea va putea fi accesata cu cardul de oriunde. Asa ca ce te poate opri?
In plus, daca ai si un pic de creativitate, un pic de simt de afaceri si iti place sa "mesteresti", pe langa pensie poti sa iti mai faci si un venit suplimentar.
Eu am invatat, de exemplu, in vacanta asta sa fac dulceata de lapte (am si facut deja patru borcanele!) si am de gand sa o fac pentru turistii nostri, dar si sa o vand, alaturi de specialitatea mea - dulceata de gogonele si de mierea de care se ocupa Cristi. Asa ca, la treaba, incepe intai sa economisesti pentru o excursie de cateva zile in Alsacia, apoi, daca vrei cu adevarat, pentru stabilirea acolo.
Eu pot sa-ti spun ca pana acolo nu te costa decat transportul pana la Strassburg (cred ca exista curse low cost), iar cazari la 40-50 euro pe noapte gasesti in acele satucuri. In ceea ce priveste mancarea, ai oricand la dispozitie supermarketurile unde preturile sunt comparabile cu cele de la noi.
Pe noi toata excursia de doua saptamani ne-a costat 2000 Euro (exact cat ne-am planificat), dar am mers cu masina si am mancat in fiecare zi o masa la restaurant. Nu facem asta in fiecare concediu, stai linistita, si noi suntem atenti cu cheltuielile noastre, dar de data asta a fost o situatie deosebita.
Cu drag
@arcrom: Mulțumesc pentru încurajări 
. În excursie oricum ajung, probabil nu la anul, că deja e planificat altceva, dar de ajuns ajung. Deși Franța este printre preferatele mele, ca atmosferă, mâncare, charmul și acel joie de vivre incomparabil al francezilor, până acum n-am ajuns decât la Paris și un pic în sud, prin Provence. Culmea e că am ajuns în țări mai îndepărtate cum sunt Spania și Portugalia, dar în Franța n-a fost să fie până acum. Dar există o zi pentru toate și, cum ai zis tu, când îți dorești ceva foarte mult... .
Vacanțe frumoase îți doresc și aștept și restul poveștilor tale.
Cu drag,
@RoxanaGRS: In contextul celor spuse de tine, poti sa crezi ca m-am fatait prin toata Europa si prin America, dar eu nu am ajuns inca in Turcia si Grecia? Din punctul asta de vedere sunt "analfabeta".
Cristi pur si simplu nu vrea sa traverseze Bulgaria (desi eu in Bulgaria am condus intr-o perioada in mod frecvent, hub-ul nostru fiind acolo).
dar sunt pe punctul de a-l convinge in ceea ce priveste Grecia, Turcia inca nu.
In Turcia am avut la un moment dat planificata o conferinta care in ultimul moment s-a contramandat, iar apoi a fost mutata la Praga.
Asta e, am pierut si momentul acela! dar eu sunt de principiul ca se intampla doar ce trebuie sa se intample si doar la momentul potrivit. Asta inseamna ca nu a venit momentul inca!
Nu inteleg cum Veronica a omis din acea lista Eguisheim, localitate votata in 2013 ca fiind cea mai frumoasa din Franta... youtu.be/kMfN7tfaPYU
@Cristian_h: Multumesc pentru ecou si intrebare. vad ca suntem intr-un fel pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste vacantele si ma bucur. Imediat ce imi va trece raceala asta agasanta si voi termina cu povestile mele de vacanta, va voi citi cu mare drag si atentie recenziile.
In ceea ce priveste nedumerirea dumneavoastra, este simplu de raspuns, iar raspunsul este deja continut in textul recenziei mele.
Voind sa "impartim doua paie la trei magari", adica sa facem cat mai mult din Drumul Vinului, a trebuit sa ne impunem o limita. Si limita noastra la sud a fost Colmar. Eguisheim se afla la sud de Colmar, deci dincolo de ce puteam acoperi noi intr-o zi.
Cred ca din moment ce i-am spus ca nu vom trece dincolo de Colmar, nu a mai avut sens macar sa-l mentioneze.
dar am retinut comentariul si data viitoare cu certitudine vom incepe din sens invers, dinspre sud, fiind unul dintre primele orasele vizitate.
E frumos, intr-adevar, am vazut poze pe internet.
@arcrom: Am citit dimineață articolul tău, înainte de a pleca la serviciu, am admirat și vreo 6-7 poze (nu erau toate validate). Am revenit acum să le privesc în liniște, rememorand o frumoasă zi dintr-una din vacanțele noastre trecute, pe vremea când copiii erau mai micuți și încă veneau cu noi în excursii... Ne-am stabilit baza în Donauschingen, la izvoarele Dunării, ni s-a părut un loc foarte drăguț și romantic (am vrut să încheiem vara aceea în Delta Dunării, dar nu ne-a mai ieșit). Cu o mașină închiriată, am bătut toată Germania de sud-vest, o parte din Franța adiacentă și un pic din Elveția.
În ziua cu pricina, ne-am oprit vreo oră și ceva în Freiburg, apoi în Mulhouse să vizităm Muzeul Automobilului, pe urmă am luat-o în direcția Strassbourg. La un moment dat, a trebuit să ieșim de pe autostradă, din cauza unui accident. Acest fapt ne-a prilejuit strabaterea unei mici localități alsaciene care... efectiv ne-a lăsat cu gurile căscate! Toate casele erau extrem de îngrijite, pline de flori, totul era minunat! Am vrut să mâncăm la un mic restaurant familial, dar nu s-a putut, pt prânz era prea târziu, iar pt cină prea devreme. Mai rețin un magazin de vinuri, era deschis, am intrat, dar înăuntru n-am găsit pe nimeni să ne servească. Abia mai târziu am aflat că am fi putut să luăm de pe raft ce ne trebuia și să lăsăm pur și simplu banii pe tejghea!
Acest lung ecou vrea să zică doar că ne-a plăcut atât de mult satul ăsta (dar și cât am văzut de pe autostradă), că încă de atunci ne-am propus să revenim cândva și să-i dedicăm Alsaciei mai multe zile! Încă nu s-a intamplat, dar... n-au intrat zilele-n sac! 
@crismis: Cu siguranta nu, n-au intrat zilele in sac! Si totdeauna e placut sa ai o lista deschisa de planuri de vacanta. Inseamna ca nu trebuie sa-ti mai vand "castraveti la gradinar" stii despre ce frumusete vorbesc.
Da, este adevarat, daca intri intr-unul din magazinele lor poti sa cumperi lasand banii, dar daca ei direct din crama, de obicei ei iti ofera si degustarea de vin inclusa ca sa te poti decide si multe povesti despre fiecare vin in parte.
Deci nu este o simpla cumparare, este placere. Cu alte cuvinte iti ia banii cu blandete si te face sa fii un pic anesteziat cand ei decizia sa-l mai iei si pe-ala, si pe-ala...
Asta e, "daca stii sa vinzi, comerciant te numesti", vorba lui Itzig.
@arcrom: Un SB binemeritat pentru un articol atat de frumos. Cat despre intrebarea pusa
”Ce ziceti, nu v-ar tenta o astfel de vacanta? Pe mine, da!
in mod sigur da.
Am trecut si eu prin niste orasele mici si m-au impresionat atat de mult locurile incat mi se pare ca as merge la un sanatoriu pentru relaxare daca as ajunge acolo.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Multumesc mult. O zi frumoasa merita o poveste pe masura!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2022 Alsacia fermecatoare — scris în 06.06.22 de bbogdanmircea din GERMANIA - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Cele mai frumoase sate din Alsacia — scris în 26.11.18 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 O zi prin Alsacia - Haut Koenigsbourg — scris în 18.11.18 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Satele mai puțin cunoscute ale Alsaciei – Neuf Brisach, Bergheim — scris în 25.04.18 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Hai-hui prin Alsacia. Calatori pe “drumul vinului” (2) — Orase de poveste, castele, fluturi, maimute, St — scris în 21.10.16 de Elissa din BACAU - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Hai-hui prin Alsacia. Calatori pe “drumul vinului” (1) — scris în 20.10.16 de Elissa din BACAU - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată