Alsacia spectaculoasă. Bun vinul în Riquewihr și Ribeauville

TIPĂREȘTE

Să scriu mai repede că uit. De, am si eu o vârstă. În a treia zi din vacanța de Noiembrie ne-am propus să vizităm două din cele patru sate de pe ruta vinului alsacian. Eguisheim, Kayserberg, Riquewihr, Ribeauvillé. Atunci când am planificat vacanța acasă, am întors pe toate părțile soluțiile de mobilitate. Cu ce să călătorim între ele doar într-o singură zi (fără taxi și fără rent a car, clar), cea pe care o aveam alocată. Degeaba am întors pe toate părțile, nu am găsit calea de a le vizita pe toate. Așa că, ne-am oprit doar la două sate. Riquewihr și Ribeauville. Ca paranteză, de primavară pănă în Octombrie exista un autobuz turistic foarte mișto care acoperă des ruta celor 4 sate, plus că există și varianta atât de faină - bicicleta închiriată. Nu sunt documentat în profunzime, așa că nu ma hazardez în detalii. Doar căutați!

Ne-am trezit tot de dimineață, ca la 8.30 să fim prezenți în gară, aproape 5 minute de la Hotel Colmar unde eram cazați. Autobuzul Fluo nr. 68R016 se ia din partea stângă a gării cum privești la ea (stația e pe partea garii), și vine destul de rar, cam din oră în oră dacă îmi aduc bine aminte. Prețul biletului 4 euro de persoană și este valabil 4 ore din momentul achiziției. Biletul se ia de la șofer, ca pe vremuri la noi cu rata. Se pierde destul de mult timp până se 'taie' bilet tuturor călatorilor. Din Colmar până la Riquewihr am făcut ~30 minute.

Riquewihr

Satul are doar 1500 de locuitori, fiind renumit, pe lângă monumente lui istorice, datorită străduțelelor medievale și caselor colorate din paiantă - casele cu cadre de lemn si lemnărie aparentă (Fachwerkhaus) , multe dintre ele datând din secolele al XVI-lea sau al XVII-lea, cu fântâni și curți din acele vremuri. Zidul care inconjoară satul a fost construit în 1291. Din cele patru turnuri de colț, trei se mai păstrează: Turnul Hoților, Turnul Heller și Turnul Anabaptiștilor. Dolder, construcția de paiantă înaltă de 25 de metri, este semnul distinctiv al Riquewihrului.

Perioada vizitei noastre fiind sfârșitul lui Noiembrie casele deja erau decorate pentru sărbători, impresia fiind că umblăm printr-un loc de basm. Și băusem doar un pahar generos de vin fier (3.5 euro). Satul nu este mare. Să zic că am bătut la el orice colțișor timp de vreo oră jumate, luându-l iar la pas ca să nu înghețăm până venea autobuzul spre Ribeuville. Ce am mai făcut în Riquewihr ? Am intrat într-o pivniță de brânzeturi, unde un tip tânăr și volubil mai să ne îndoape cu invitația de a gusta multitudinea felurilor aflate la vânzare. Mama mea! Ce gusturi, ce deliciu! Kg de brânză între 40-50 euro. Am luat și noi două tipuri la câteva mici sute de grame. La o terasă încălzită am băut un pahar de Riesling, două, soția parcă un capucino, ca apoi cică să i se facă poftă si ei de un pahar cu vin. Deosebit. Aa, să nu uit. Aproape la toate colțurile caselor sunt afișe (fotografii) mari cu imagini ale satului din timpul ocupației germane și din timpul eliberării de către armata americană. Ipostaze ce au cuprins în detaliu suferința și calvarul oamenilor în timpul ocupației, bucuria nemărginită și lacrimile de fericire din timpul eliberării. Emoționant. 

Autobuzul a venit la ora din program (în fiecare stație este programul dus-întors spre și din Colmar, spre și din Ribeauvillé

Ribeauvillé

Mai mare decat Riquewihr (ce nume au ăștia, mereu trebuie să iau cu copy paste!). 5000 de locuitori. Dar idem si la fel cumva. Bine, bine, mai spectaculos, mai cu multe clădiri deosebite, străzi mai largi. Orașul și dealurile învecinate sunt dominate de ruinele maiestuoase ale celor Trei Castele ale Domnilor din Ribeaupierre.

Ce ar fi de vizitat. Grand-Rue (strada principală) și străzile sale pitorești învecinate, mărginite de clădiri din secolele XV-XVIII, sunt împrăștiate cu piețe decorate și fântâni renascentiste. Primăria cu prestigioasa sa colecție de căni de băut din argint ( am văzut cladirea, nu și colecția), Turnul Măcelarilor (secolul al XIII-lea), fosta Bursă de Porumb, Casa Lăutarilor. Noi le-am vazut doar de afară.

Primul nostru gând a fost să mâncăm. Ne rodea. Nu scriu despre mâncare. Recomand doar supa de ceapă, minunăție întruchipată a gustului și plăcerii. Ceva finescu ce nu mai mâncasem până atunci. Căutați rețeta pe google, vă rog! Dacă ajungeți prin zonă, n-o ratați!

Apoi, sătui, am dat iama în ceva eclere și, cum am mai menționat, gustul lor franțuzesc este demențial. De la mama lor. Ca apoi, sa luăm la pas localitatea. Peste tot, stradă cu stradă, hai și acolo și acolo, stai ca mă dor picioarele, hai că mai avem de văzut acolo, stai să fumez o țigară, ee, daca tu fumezi o tigară eu beau un pahar cu vin, hai că ne ajunge pe ziua de azi, se întunecă, vine autobuzul.

Drumul de întoarcere ni s-a parut o binefacere (4 euro iar la autobuz) mai ales că bătusem iar vreo 12 km la pas. Mișto satele, super mâncarea, delicios vinuuuul! Revin cu impresii din Basel. Să auzim de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 119 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI