Jurnal de călătorie: Sardinia, 11-18 februarie 2018 (partea a III-a - Alghero)

TIPĂREȘTE

Această a treia și ultimă parte este, în cea mai mare parte, despre Alghero; dar mai întâi, să vă povestesc despre drumul de la Cagliari la Alghero...

Plecăm la 9:30 din Cagliari, pe SS195/SS130, spre Oristano, unde ajungem pe la 11. Parcăm pe un marcaj albastru (0,80 euro pentru o oră) și mergem să vedem orașul, cunoscut atât pentru parada de la festival cât și pentru ceramică (P01). Scurtă trecere în revistă: Torre di Mariano II, (P02), din Piazza Roma, Via Umberto I (P03), până la Piazza Eleonora d’Arborea, cu statuia Eleonorei d’Arborea (P04), Primăria și oficiul de informații turistice, Piazza Duomo, cu Cattedrale di Santa Maria Assunta (P05, P06) și, alături, Convento di San Francesco.

La 12 plecăm spre Bosa, până la care sunt 61 km; pe drum, facem o primă oprire în Torre del Pozzo, pe Spiaggia della Balena (P07), apoi alta în Flussio, un sat cu case pictate (P08) și unde se află Fontana dello Zodiaco (P09).

Pe la 14 fără un sfert, intrăm în Bosa și facem un popas la Bosa Marina, la vărsarea râului Temo în mare. Castelul din Bosa, aflat pe o înălțime, îl admirăm doar de la distanță și pornim mai departe.

În sfârșit, ajungem în Alghero, la cazarea rezervată, două nopți, Aba Maya, pe la ora 16. Ieșim să facem cunoștință cu orașul și deja se lasă seara. Ajungem la turnul cu statuia dedicată eroilor căzuți în al II-lea război mondial, Torre di Porta Terra, admirăm străzile cu lampioane (P10), Trecem pe lângă Torre San Giovanni și ajungem la Torre de l'Esperò Reial, pe malul mării; admirăm marea noaptea și apoi rătăcim pe străduțe luminate de lampioane, privind vitrinele luminate. Ne întoarcem „acasă” și încheiem ziua cu un pahar de vin local, Canonau di Sardegna.

Pe la ora nouă și ceva, plecăm spre Capo Caccia și Grotta di Nettuno, în parcarea căreia ajungem pe la zece și jumătate. La far, aflat chiar în punctul cel mai sudic al Capului Caccia nu se poate ajunge, pentru că o poartă blochează trecerea mai departe și, în plus, pe poartă scrie: Zona militare. Divieto di accesso. Faro Capo Caccia. 1874. Biletul de intrare pentru a vizita grota costă 13 euro, dar nu prețul ne-a tăiat avântul, ci afișul care ne anunța că trebuie să coborâm și apoi să urcăm 656 trepte; considerăm că efortul acesta nu merită și rămânem să admirăm peisajul (P13-P16).

Pe drumul de întoarcere, facem câteva scurte opriri. Prima este la Porto Conte, de cealaltă parte a golfului Baia di Conte, față de Capo Caccia, unde ne plimbăm pe malul mării și trecem pe la far și Torre Nuova (P17). Facem o scurtă oprire și la Villagio Nuragico Palmavera (P18), urmează apoi celebra Spiaggia delle Bombarde, cu nisip alb și fin, acum pustie (P19), pentru ca ultima oprire înainte de revenirea în Alghero să o facem la Fertilia (P20-P22), orașul construit de la zero, în perioada fascistă (anii ’30) și colonizat cu oameni aduși din Ferrara, pentru a diminua aspectul catalan al zonei (de altfel, în Alghero, dacă nu ești foarte atent, te poți crede undeva în Catalonia). În 1947, aici au venit și emigranții italieni din zonele ocupate de Tito, Fiume, Istria și Dalmația, acum integrate în Croația. Mulți dintre cei veniți din Istria erau istroromâni. Nu insist asupra istoriei Fertiliei; este interesantă, dar cine dorește, se poate documenta singur (de exemplu, aici: algherolive.it/storia-di-fertilia, sau aici: rivista.clionet.it/vol2/s ... -citta-del-duce; ambele saituri sunt în italiană, dar paginile se pot traduce în engleză foarte ușor; click dreapta oriunde în pagină și se alege opțiunea „Translate to English”)

La 13 și 20 de minute, suntem înapoi, acasă, iar la ora 15, ieșim la promenadă, în Alghero. Pornim spre centru, de unde se aude muzică; peste două străzi, suntem în plin carnaval. (P23-P28). După paradă, ne îndreptăm spre Torre Porta Terra (P29) și intrăm în orașul vechi. (P30). Mergem pe Via Simon, spre Torre di San Giovanni, facem dreapta și ajungem în Piazza Ginnasio, unde vizităm Chiesa di San Michele (P31, P32). Continuăm pe Via Carlo Alberto, unde se află Chiesa di San Francesco închisă, la acea oră, trecem și pe la Teatro Civico (P33) și ne îndreptăm spre Cattedrale di Santa Maria (P34, P35). După vizitarea catedralei, ajungem în port, de unde pornim într-o plimbare pe malul mării, de-a lungul vechilor fortificații. Din Torre di Sant’ Elmo ni se înfățișează o frumoasă priveliște a orașului și portului (P36). Admirăm apusul soarelui și pornim spre casă, pe înserat, când lampioanele s-au aprins iarăși.

Încheiem seara tot cu un pahar de vin local; de data asta, e Giunchea – Isola dei Nuraghi.

Deoarece avionul pleacă mai târziu, profităm de ocazie pentru o plimbare prin port și pe faleză. În port este dovada că Giro d Italia 2017 a trecut prin Alghero: o bicicletă montată pe o cazemată rămasă din timpul celui de al Doilea Război Mondial (P37). Vizitarea centrului istoric al orașului vechi se poate face cu Trenino catalano, cu plecarea de la Torre della Maddelena, pe traseul: Torre della Porta Terra-Torre di San Giovanni-Torre di Sulis-Lungomare Dante-Torre di San Giacomo-Teatro civico-Palazzo del ”Pou Salit”-Cattedrale Santa Maria-Piazza Civica-Porta a Mare.

Ajungem și la Chiesa di San Francesco, care acum este deschisă. (P38, P39). Avem timp să vizităm și claustrul (P40), dar nu să și urcăm în turn.

Revenim pe vechile ziduri ale orașului, restaurate printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în anii 1995-1999. Mergem pe faleză, de-a lungul zidurilor, trecem pe lângă Chiesa del Carmelo (P41) și Torre di San Giacomo (P42); în zare, se zărește Capul Caccia (P43). În final, ajungem la Torre de l’Espero Reial (P44). La 13:30 ne întoarcem la cazare, ne luăm bagajele și, cu părere de rău, spunem „Bun rămas, Alghero”. Mergem la aeroport, lăsăm mașina închiriată, mai facem câteva fotografii în interiorul aeroportului (în special cu reproduceri ale unor artefacte specifice așezărilor nuragice) și, la 16:10, urcăm deasupra norilor, îndreptându-ne de casă.

---

VIZUALIZĂRI: 3225 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI