Lourmarin și Aix-en-Provence; și un excelent restaurant de pește

TIPĂREȘTE

Ultima zi plină în Provence. Soare, frumos – vreme tocmai bună pentru plimbări în aer liber. Oferta fiind atât de variată, cu greu am ales câte ceva (știind din start că, în realitate, vom „bifa” chiar mai puțin decât ne-am propus).

Lourmarin a fost prima destinație. Cam o oră am făcut până acolo, rulând ușor printre plantații îngrijite de viță-de-vie și livezi de pomi fructiferi, peisaj cu care eram deja destul de familiari. Așa cum se întâmplă și pe la noi, din loc în loc, pe marginea drumului, sunt amenajate mici piețe volante de unde poți cumpăra fructe proaspete.

Indicatorul de intrare în localitate ne-a întâmpinat așezat... cu capul în jos! Am lăsat castelul pe stânga și, nu departe, am găsit o parcare publică (gratuită, pare-mi-se), chiar la intrarea în centrul vechi.

Lourmarin aparține familiei selecte a „celor mai frumoase sate din Franța” și, deși nu este „cocoțat” , precum cele vizitate de noi cu 2 zile înainte, păstrează farmecul acela aparte, un melanj de medieval și mediteranean. Sincer, dintre toate, cred că a fost locul meu preferat. Am început așa cum se cuvine, cu un cappuccino savurat pe terasa unei cafenele, mângâiați de razele soarelui, de culori întretăiate și de parfumuri estivale.

Altfel, deși n-am vizitat nimic deosebit (nici măcar castelul, nici vreo biserică sau muzeu), n-am făcut decât să ne plimbăm pe ondulatele alei pietruite, să admirăm fațadele vechi, multe îmbrăcate în perdele de vegetație, ferestrele cu obloane colorate și ușile încadrate de ghivece cu flori, fântânile de piatră, pisicile moțăind pe praguri...

În afară de castelul renascentist, Lourmarin chiar nu are chestii de vizitat (în sensul clasic). Singurul lucru mai deosebit ar fi că aici a trăit scriitorul Albert Camus, al cărui mormânt se găsește în cimitirul satului, iar o stradă îi poartă numele. Lourmarin este însă el însuși un muzeu în aer liber, fiecare pas îți relevă peisajul din altă perspectivă, una mai fermecătoare ca alta.

Trecuse binișor de miezul zilei când am decis să ne desprindem din acest decor de poveste. Mâncătoriile se aflau în plină acțiune, peste vreo oră și ceva deja aveau să tragă obloanele, așa că era bine să ne grăbim dacă voiam să nu rămânem nemâncați ca altădată. În acest scop, aveam un țel foarte precis: să testăm un loc despre care știam de la @Yolanda, de aici, de pe site.

La Pivoine se află în sudul orășelului Pertuis, într-un complex comercial. Desigur, nu ne-ar fi dat prin cap în veci să mâncăm acolo dacă n-am fi mers la pont! Am pus locația pe GPS și în mai puțin de jumătate de ceas am ajuns. Are recenzii foarte bune pe Google (4,2/peste 2000) și este deschis zilnic – între 11:30 și 14:30 pentru prânz și între 18:30 și 22:30 pentru cină. Este genul „all you can eat” , adică plătești un preț fix și mănânci cât duci, servindu-te singur. Prețul diferă între prânz și cină și între zilele lucrătoare și cele de weekend și există ceva reduceri pentru copii (în funcție de... înălțime, precum pe la parcurile de distracții 😊). La data vizitei noastre, într-o zi de marți, aveam să decartăm 16,5 euro de persoană. Plus băuturile achitate separat.

La intrare te preia un angajat care te conduce la una dintre mesele libere (erau, dar nu prea multe). Bufetul se desfășoară în sala principală, uriașă și cuprinde multe preparate din pește și fructe de mare, dar nu numai. Noi pentru pește ne-am dus, normal! Sunt și chestii deja gătite, precum salate-aperitiv, sushi, feluri principale, dar există și o secțiune cu produse prospete, din care îți alegi, iar un alt angajat ți le prepară pe o plită încinsă, cu sau fără adaosuri. Sunt și multe garnituri, dar și legume crude. Și, precum spuneam, și câteva mâncăruri non-pește, cu pui, porc sau vită. La capitolul desert – prăjituri, budinci, înghețată, precum și o varietate mare de fructe proaspete. Băuturile se servesc direct la masă; periodic vine câte un ospătar ce te întreabă de sănătate.

Desigur, ai la dispoziție toalete curate și dotate cu toate cele necesare.

Una peste alta, a fost una dintre cele mai bune mese din Franța, atât raport preț/calitate, cât și bună în sensul de gustoasă! Mulțumesc încă o dată, @Yolanda & J. C. ! Dau la rândul meu mai departe acest prețios pont gastronomic: făceți-vă drum prin Pertuis la vremea prânzului sau a cinei și nu veți regreta, mai ales dacă sunteți iubitori de pește!

Cred că Peruis ar fi meritat o vizită și ca orășel, însă nu ne-am mai întors. Am preferat să ne abatem prin magazinul cu chestii pentru casă din complexul comercial, în care am petrecut mai mult timp decât am prevăzut, pur și simplu ne-a furat peisajul. Și, evident, ne-am ales cu tot felul de prostioare, mai mult sau mai puțin utile.

Nu putea să lipsească Aix-en-Provence din vizita noastră în Provence! Ba, inițial luasem cazare aici, chiar lângă fostul atelier al lui Cézanne, dar mi s-a părut situată un pic cam excentric față de ce intenționam noi să vizităm. În fine, am zis să vedem măcar ce am pierdut 😊...

Am nimerit într-o aglomerație de nedescris, am dat ture până am găsit ceva parcare liberă (nici n-am fi vrut să ne depărtăm prea mult de centru). Am găsit în final Pasteur Parking – acoperită, pe mai multe niveluri, cu plată. Doar ce am traversat, am trecut de vechea Bursă de Muncă (o clădire din cărămidă roșie, cu un oarecare farmec) și am intrat în zona istorică.

Prima care ne-a ieșit în cale a fost însăși Catedrala Saint Sauveur, o superbă și inedită combinație de stiluri arhitecturale, lucru ce se datorează faptului că a fost remodelată de numeroase ori de-a lungul secolelor. Cea mai veche parte o reprezintă baptisteriul octogonal înconjurat de 8 coloane, datând din sec 5, ce a fost plasat fix pe locul forumului fostei Aquae Sextiae (numele roman al așezării). La construcția sa s-au folosit materiale din vechiul templu, inclusiv cei 8 stâlpi de granit și marmură sunt cei originali. În Evul Mediu, regula era ca oamenii nebotezați să treacă întâi prin baptisteriu înainte de a pătrunde în biserică și, la vremea aceea, el era alimentat în mod natural de izvoare subterane.

Am admirat pe îndelete vitraliile și picturile și toate decorațiunile din piatră ce împodobesc altarul și capelele laterale. Sunt panouri explicative bilingve din loc în loc; recunosc, cu ele n-am avut prea multă răbdare... A, și un claustru superb are biserica asta; se fac tururi ghidate la care e bine să te înscrii din timp, tocmai începuse unul.

N-aș putea să vă spun ce traseu am urmat mai apoi. Ne-am foit binișor prin centrul vechi, ne-am bucurat de umbra platanilor prezenți la fiecare pas, de piațetele pline de terase, de aleile și străzile largi, păzite de clădiri impunătoare din alte veacuri. Primăria, fostul hotel Nu-știu-care, fostul hotel Nu-știu-cum (multe foste hoteluri, în tot cazul).

Desemenea, precum în Lourmarin, nu eram deloc chitiți să vizităm muzee și alte asemenea (deși citisem că sunt vreo 2-3 celebre), oricum timpul nu era de partea noastră. Aproape că am regretat un pic din acest punct de vedere; Aix merită abordat în mai multe zile și, dacă se va ivi în viitor ocazia de a reveni, o voi face cu multă bucurie!

De fapt – vedeți?! – azi nu v-am dat prea multe informații concrete și utile, v-am povestit doar cum ne-am flendurat noi în sus și-n jos (e o artă și-n flendureala asta, trebuie să recunoaștem 😊); mda, mai mult am vrut un pretext să vă arăt pozele ca să înțelegeți cât de frumoase sunt aceste locuri!...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 47 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI