Ada Bojana, un triunghi fermecător

TIPĂREȘTE

La numai 15 km de Ulcinj se află unul dintre cele mai frumoase locuri din Muntenegru, (insula) Ada Bojana. Aeroportul din Podgorica este la 75 km distanță, gara din Bar la doar 35 km.

Gura de vărsare a râului Bojana în Adriatică se bifurcă și transformă acest petic de pământ într-o insulă verde, o deltă cu o plajă întinsă, largă, peisajul este încântător. Nici nu concepeam să nu ajung acolo, îmi recomandase un bun prieten zona, plaja și unul dintre restaurantele pescărești.

La granița dintre MNE și Albania, acest triunghi înconjurat de apă are de oferit multe delicii ochilor nesătui ai turiștilor.

Am urmat indicatoarele puse la vedere, am trecut peste un pod lat doar cât o mașină, se trece la noroc, adică cine e mai drăguț cedează sau așteaptă să se elibereze podul. La un moment dat, întâlnim o barieră, o „cușcă” metalică și doi paznici. Ne întreabă unul dintre ei unde dorim să ajungem, la despuiați sau la oameni normali? Jur că așa a întrebat :) Se amuzau teribil, eu nu-l avizasem pe domnul C. despre existența nudiștilor din zonă =)), riscam astfel să nu mai vrea să meargă la nicio Bojană.

Am plătit o taxă de 7 euro, intrarea în Rezervație se plătește, am primit și bon fiscal.

Ni s-a explicat ce drum să urmăm, stânga nudiști, dreapta normali. Afară era o căldură năucitoare, era deja ora prânzului. Am înaintat cu mașina până la dunele de nisip, domnul nu a vrut neam să coboare din mașină pe nisipul fierbinte. Așa că am urmat calea nisipului extrem de fin și arzător, piciorul îmi aluneca din șlap, mă frigea îngrozitor fiecare firicel auriu.

Cât vezi cu ochii e o întindere mare de nisip, câteva terase erau deschise pentru turiști la marginea plajei, șezlonguri și umbrele mici, vietnameze, erau așezate pe plaja aurie.

În zonă există și terenuri de tenis pentru doritori.

Marea Adriatică avea o nuanță frumoasă de albastru, era liniștită, nu foarte mulți turiști erau la plajă, unii se bălăceau, intrarea în apă era lină dar se adâncea destul de departe, n-am avut cum să mă bălăcesc, era un adevărat cuptor încins întreaga atmosferă, aerul era irespirabil, până și briza îmi ardea fața. Plus că eram așteptată, cineva stătea comod, la răcoarea din mașină și feisbulucea de zor.

Ok, dar nu doar asta înseamnă Ada Bojana, întreaga zonă verde este plină de căsuțe și vile de închiriat, am trecut pe lângă un hostel, se poate campa în zonă, ne-am pierdut prin umbra ulițelor înguste, am ascultat foșnetul frunzelor și drumeagul s-a terminat la râu. Ups!

Am întors mașina cam cu bombăneli, dar măcar eram la umbră :p

La marginea Bojanei verzulii erau căsuțe suspendate pe apă, pe pontoane, câte o bărcuță era legată din loc în loc de stâlpii scufundați în apa râului, oamenii aveau și terasă la căsuță, terasă suspendată și amenajată cu sezlonguri și umbrele, boierie curată, părerea mea. Bine, la pachet cred că sunt și țânțarii, trebuie să se hrănească și ei, drăguții vampiri. Pescarii sunt în lumea lor acolo, iar restul familiei se poate relaxa în liniște.

Insula Bojana are multe căsuțe frumușele, o căsuță de închiriat costă între 60 si 200 euro/noapte, în funcție de dotări și amplasament.

De foame nu muriți, vă puteți aproviziona din satul de lângă rezervație sau puteți mânca la unul dintre cele douăsprezece restaurante pescărești din zonă.

Aveți acolo deltă, stuf, rățuște, plajă, mare, cam tot ceea ce și-ar dori cei care caută liniștea într-o vacanță estivală.

Am citit că apusul de soare este senzațional, n-am avut posibilitatea să-mi clătesc astfel ochii, dar am admirat șalupele și bărcile de mare viteză care se tot plimbau prin fața noastră, erau pline cu turiști, în zonă se pot face plimbări pe râul Bojana, contra cost.

Zona este foarte căutată de oamenii care fug de aglomerația din stațiunile estivale, de pescari, de nudiști și de romanticii incurabili.

Din ce-am văzut eu, toate căsuțele erau ocupate, cred că rezervarea trebuie făcută din timp. Cert e că mulți muntenegreni cu care am stat de vorbă consideră Ada Bojana cel mai frumos loc din țara lor.

Drumul până acolo e foarte bun, eu vă recomand măcar o vizită, merită cu prisosință. Iar despre peștii pe care i-am mâncat la restaurantul pescăresc vă voi povesti separat.

Despre despuiați nu am ce povesti, nu i-am văzut, părerea mea e că fiecare e liber să trăiască cum vrea și cu cine vrea, sunt și ei oameni, au drepturi și trebuie să-i respectăm, nu să-i judecăm.

Dacă am fi toți la fel nu ar interveni monotonia pe Pământ? Mă bucur că există și asemenea locuri pentru cei interesați, nu-mi place discriminarea de niciun fel.

---

VIZUALIZĂRI: 2503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI