Aachen - Kornelimünster (2)

TIPĂREȘTE

Trasee prin împrejurimi

1. În dreptul intrării în Sf. Kornelius, din Abteigarten, spre dreapta, un șir de trepte urcă spre biserica cimitirului vechi, Sf. Stephanus. Se poate ajunge aici și mergând pe Dorffer Str., apoi pe Schildchenweg – se ocolește puțin, dar se pot face poze frumoase în drum; există și un monument interesant pe traseu, Gedenktafeln, cu niște plăci încastrate într-un zid. De sus, priveliștea asupra centrului și a văii Inde este perfectă. Biserica datează din sec. XV-XVII, fiind construită peste ruinele unor clădiri carolingiene care, la rândul lor, au fost clădite în locul unui turn de observație din vremea romanilor. Inițial, a avut turn clopotniță, însă acesta s-a dîrâmat și nu a mai fost refăcut.

Dacă se continuă drumul pe Schildchenweg după intersecția cu Fronhofer Weg, se trece pe lângă un șir de clădiri pe partea stângă. Urmând linia lor, părăsim Schildchenweg pe un drum lateral (ideea este de a merge permanent către est) și, pe dreapta, întâlnim Böse Kreuz, un punct de odihnă și reculegere – un echivalent al troițelor de pe drumurile noastre de țară.

Mergând încă vreo 200 de metri pe acest drum, prin câmp, se ajunge la Varnenum, ruinele unui templu roman dedicat unui zeu, numit Sunuxsal, pe care romanii l-au preluat de la vechii locuitori gali ai văii Inde. O idee despre cum arată zona o oferă filmulețul următor :

google MAPS

Întregul traseu, dus-întors, ia cam o oră.

2. Plecând din Benediktusplatz, se poate continua pe Korneliusstr. pentru a vedea partea veche a satului. În capătul străzii se află Antoniuskapelle. Prin dreapta acesteia, urcând pe Antoniusberg, apoi pe Breiniger Str., se poate ajunge la Varnenum pe un drum mai bun decât cel de mai sus. Întoarcerea de la Antoniuskapelle către centru se poate face pe Iternberg (care la un moment dat se tranformă în Napoleonsberg), pe malul râului.

3. Din Abteigarten, cam din dreptul porții cu turnulețe, pleacă spre nord două străzi paralele, care la un moment dat se unesc: Promenade și Klauser Str. Între ele, cu acces din Klauser Str., de miercuri până duminică, în fiecare după-amiază, se organizează un fel de bazar, destul de pitoresc.

Se continuă pe Klauser Str., cu râul și pădurea în stânga; după cca. 500 de metri este o intersecție. Se cotește către stânga, intrând în pădure. Astfel, Klauser Str. ne conduce la Klauser Kapelle, loc cu verdeață și răcoare – de pe lumea aceasta. Sunt montate bănci, există o micuță cafenea și, la câteva zeci de metri, poate fi găsită o altă o cruce înaltă.

Traseul dus-întors poate lua mai mult de o oră.

4. De pe Abteigarten, din dreptul intrării principale în Kunsthaus, se poate trece dincolo de râu pe un podeț. Apoi, diverse cărări conduc către coama Napoleonsberg, în stația de autobuz. Pe drum, uitându-ne în spate, se pot face poze ale centrului.

Se traversează strada și se continuă pe Schleckheimer Str. unde, la nr. 12, poate fi vizitată Biserica evanghelică.

Ne întoarcem 20 de metri și o luăm la stânga, pe Oberforstbacher Str. Găsim imediat vechea gară a satului, transformată acum în restaurant. Lângă gară, un drum permite accesul pe Vennbahn.

Mergând mai departe, spre vest, pe Oberforstbacher Str., după cca. 500 de metri, chiar la ieșirea din sat, pe stânga, dăm de Benediktinerabtei Kornelimünster, noua abație benedictină. Călugării s-au întors în Kornelimünster în 1906, iar construcția actualei biserici a fost încheiată în 1956.

Actuala mănăstire nu a moștenit de la cea desființată de Napoleon decât trei dintre cele patru clopote, păstrate în decursul secolului XIX (prin 1930). Ele au fost confiscate în 1942, pentru a fi topite și transformate în materiale de război, dar au supraviețuit cumva și încă pot fi auzite. Un al patrulea clopot, cel mai valoros din punct de vedere muzical, construit în 1726, a fost mutat aici în 1952 de la biserica cimitirului vechi din Hamburg, după ce inițial a apaținut Katharinenkirche din Braunsberg, în Prusia Orientală (în prezent, pe peritoriul Poloniei).

Pe lângă abație funcționează o școală și un internat. Se organizează, periodic, concerte de orgă și corale, apreciate de către auditoriu, care vine de departe pentru ele. Există posibilitatea de a petrece câteva zile alături de călugări, participând la viața comunității monahale. Pe net se vorbește la superlativ despre ospitalitatea oferită aici.

Traseul dus-întors se parcurge în mai puțin de o oră.

Eifelsteig

Kornelimünster este punctul de plecare pentru un traseu de drumeție cu lungimea de 313 km, care se străbate Munții Eifel, oprindu-se în Trier. Deși sunt scunzi (înălțime maximă sub 750 metri), acești munți sunt foarte accidentați, fapt care face ca traseul să fie catalogat ca dificil. În plus, se merge în mare măsură prin Parcul Natural Eifel, prin zone relativ sălbatice – Hohen Venn, valea Roer, zona lacurilor vulcanice etc.

Parcursul este împărțit în 15 etape de câte 15-35 km, care se pot parcurge în 4-8 ore. Se poate merge cu cortul, sau achiziționând de la plecare cazare în cabane sau hoteluri aflate în stațiile prevăzute, unde se asigură și una-două mese, chiar și hrană rece pentru amiază. De asemenea, există posibilitatea de a plăti transferul bagajului de la o stație la alta, astfel încât tu să te transporți doar pe tine. Totul ține de forțele fizice și de buzunarul fiecăruia.

Km. 0 al Eifelsteig este marcat în Korneliusmarkt. Acolo există și un punct de informare turistică, de unde se pot obține hărți și sfaturi. Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul eifelsteig.de/en/the-eifelsteig

Vennbahn

Este o cale ferată între Aachen / Stolberger la nord și Troisvierges (germ. Ulflingen), Luxemburg, la capătul sudic. A fost construită în perioada 1882-1889, cu îmbunătăţiri şi extinderi ulterioare. Traseul, dificil, în lungime de 130 km, străbate munţii Eifel - Ardeni pe direcţia nord-sud, trecând prin Eupen, Roetgen, Monschau, Sourbrodt, Waimes şi St. Vith – în trecut, oraşe miniere. A fost o cale ferată a cărbunelui şi a oţelului, în esenţă, dar a avut un rol important în ridicarea localităţilor de pe traseu, aducând slujbe pentru locuitori şi ajutând la creşterea calităţii vieţii acestora. De exemplu, în 1910, prin St. Vith treceau zilnic 30 de trenuri de pasageri şi 80 de trenuri de marfă.

Destinaţiile finale, Aachen şi Troisvierges, au devenit oraşe puternic industrializate. Oţelăriile Thomas din Aachen - Rothe Erde au avut contribuiția lor la impunerea Germaniei ca principala forţă economică de pe continent. În Aachen a funcţionat, la un moment dat, şi gigantul olandez Philips; de altfel, Eindhoven nu e foarte departe, aeroportul de acolo fiind o bună variantă de a ajunge în Aachen – transferul durează cca 2½ ore (după aeroporturile Köln, Bruxelles-Zaventem şi Maastricht, aflate cam la 1½ ore). În prezent, suburbia Rothe Erde trece printr-un proces de dezindustrializare şi devine o zonă rezidenţială din ce în ce mai căutată.

Momentul de vârf al căii ferate a fost Primul Război Mondial, când a contribuit major la aprovizionarea şi transportul trupelor către frontul de vest. În urma înfrângerii Germaniei, prin Tratatul de la Versailles, în 1920, districtele Eupen și Malmedy au fost cedate Belgiei. Astfel, trei sferturi din Vennbahn se află, până în prezent, pe teritoriul belgian (cu o întrerupere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).

Pe măsură ce minele din Ardeni s-au închis, deoarece deveniseră nerentabile, şi din cauza relaţiilor reci germano-belgiene până prin anii 60, calea ferată şi-a pierdut importanţa pe care a avut-o iniţial. Ea a fost închisă, sector cu sector, în anii 60 în partea belgiană, în anii 80 în cea germană.

Comunitatea germanofonă din Belgia a devenit proprietara căii abandonate. S-a încercat exploatarea traseului pitoresc prin trenuri turistice care au circulat, cu succes, în perioda 1989-2001. La acea dată s-a constatat că infrastructura devenise inutilizabilă, iar costurile refacerii acesteia ar fi fost prea mari și nesustenabile.

După 2010, s-a decis transformarea întregului traseu al căii ferate în pistă de biciclete şi traseu turistic. Vennbahn a devenit o cale de circulație transfrontalieră, între Germania, Belgia și Luxemburg, prin parcul natural Hohes Venn-Eifel și Ardennes, pe întregul trase Aachen – Troisvierges (Ulflingen). Face parte din rețeaua RAVeL (în franceză: Réseau Autonome de Voies Lentes), care este o rețea de trasee pentru drumeți, călăreți și bicicliști din Valonia. În țările de limbă germană, traseul de drumeție și ciclism a păstrat veche denumire Vennbahn și este clasificat ca traseu ciclist premium pe întreaga sa lungime. Iarna, pe această pistă se poate patina.

Unele dintre fostele gări au fost deja transformate în hoteluri și pensiuni, transportul public local a adaptat autobuzele pentru transportul bicicletelor, au fost construite pe traseu puncte de refugiu din faţa intemperiilor, sub forma unor vagoane abandonate. Detalii despre acest interesant mod de a face turism pot fi găsite pe vennbahn.eu/en

Vennbahn traversează Kornelimünster dinspre vest către est şi, dat fiind relieful accidentat al zonei, au fost construite două frumoase viaducte: Rollefbachtalviadukt şi Itterbachtalviadukt.

Rollefbachtalviadukt (adică viaductul din valea râului Rollef) nu a suferit distrugeri majore în războaie, fiind bine conservat și recent renovat. Este situat la km. 7,7 al Vennbahn (măsurat din Aachen - Rothe Erde), la ieşirea din Brandt, înainte de se intra în Kornelimünster şi este aproape de staţia de autobuz Vennblick de pe linia 65. Are 128 de metri lungime și o înălțime de 24 de metri. De sus, oferă privelişti spectaculoase către noua abaţie benedictină.

Itterbachtalviadukt (adică viaductul din valea râului Itter) se află chiar la ieşirea din Kornelimünster, la km. 9,8. Are 130 de metri lungime și 22 de metri înălțime. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ultimele două arce ale podului au fost aruncate în aer de către Wehrmacht, în retragerea sa din faţa aliaţilor. Au fost reconstruite, în forma lor originală, după război.

Gara Kornelimünster a fost construită în 1885 şi este situată între cele două viaducte, la km. 9,3, aproape de centrul satului. În prezent, este transformată în restaurant – Bahnhofvision.

---

VIZUALIZĂRI: 637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI