O zi în Londra și împrejurimi

TIPĂREȘTE

În ziua de 22 august 2016, după micul dejun, am plecat într-o lungă, dar foarte frumoasă peregrinare. Programul era complex și suna interesant: vom merge la Greenwich pentru Observatorul Astronomic și Meridianul Zero, vom vizita apoi Muzeul Național Maritim și ne vom întoarce în centru pe calea apelor, într-o minicroazieră pe Tamisa. Din nou în autocar, vom merge să vizităm Windsor Castle - cel mai mare şi cel mai vechi castel locuit din lume și ne vom încheia ziua cu o plimbare prin campusul universitar de la Oxford.

La Greenwich, pentru că parcarea constituia o problemă, autocarul ne-a lăsat într-un frumos parc, apoi ne-a părăsit urmând ca noi să-l regăsim mai târziu, la Londra. În Parcul Greenwich - parc regal - în care mai dăinuie un vechi palat regal, astăzi muzeu, se află și Old Royal Naval College construit pe locul palatului în care s-au născut Henric al VIII-lea și Elisabeta I. Ni s-a spus că într-o capelă de aici a fost depus și a rămas trei zile înainte de a fi transportat la St Paul's Cathedral din Londra trupul amiralului Lord Nelson mort în Bătălia de la Trafalgar.

Două obiective aveam în plan să vizităm în Greenwich Park: Observatorul Regal și Muzeul Național Maritim.

Observatorul Regal - Royal Observatory Greenwich - este amplasat chiar în centrul parcului și a fost fondat de regele Charles II (în anul 1675) ca instituție pentru cercetare în navigație. Rolul său important în cercetările astronomice, de navigație și de măsurare a timpului, a condus în 1884 la acceptarea ideii că primul meridian al lumii, Meridianul Zero care leagă cei doi poli ai pământului despărțindu-l în două emisfere (cea de est și cea de vest) - trece chiar pe sub Royal Observatory Greenwich. Meridianul Zero are o importanță deosebită pentru stabilirea coordonatelor geografice și a fusurilor orare.

Știam că în interior pot fi văzute diverse instrumente de navigație și chiar mă pregăteam să intru (eram una dintre puținele amatoare din grupul nostru), dar, la casa de bilete, când să plătesc (9,75 lire), am aflat că nu pot face nici o poză în interior. Așadar, m-am lăsat păgubașă. Poate că am greșit, dar cum nu mă prea pricep la tehnică și nici n-o puteam arăta celor de acasă în fotografii, m-am mulțumit asemenea multora doar cu plimbarea în parc și cu studierea ceasului exterior de la Royal Observatory Greenwich, precum și a diverselor măsuri etalon postate sub acest ceas.

Muzeul Național Maritim - National Maritime Museum - cel mai mare muzeu maritim din lume, se vede chiar din fața intrării la Observatorul Astronomic. Vizitarea celor zece galerii ale muzeului se face gratuit, iar cei care vin aici vor remarca o dată în plus, cât de mare este tradiția englezilor în navigație. Tot felul de ambarcațiuni mai mari sau mai mici, regale, de luptă, de transport, motoare și instrumente de navigație, hărți și diagrame, chiar și figurine care împodobeau vasele la proră, iată cam ce se poate vedea la Muzeul Național Maritim din Greenwich.

Foarte mult mi-a plăcut platforma de la etaj care are planiglobul drept podea și unde pot fi admirate mai multe statui ale unor marinari faimosi, mari aventurieri și exploratori ai oceanelor. Cine are mai mult timp la dispoziție și este interesat poate afla aici istoriile unor mari bătălii navale, precum și câte ceva din viața eroică a amiralului Lord Nelson mort în Bătălia de la Trafalgar.

Mi-a mai plăcut că în magazinul de suveniruri, între multe, foarte multe obiecte interesante, am găsit globuri pentru pomul de iarnă care reprezentau de fapt globul pământesc exact așa cum îl știm noi, cu poli, cu ecuator, cu meridiane și cu paralele, dar și cu toate continentele, mările și oceanele.

Plimbarea cu vaporașul pe Tamisa de la Greenwich Pier până la Tower Pier, în centrul Londrei, nu mai țin minte cât timp a durat, dar țin minte - pentru că am păstrat biletul - a costat 10 lire/persoană. Nu știu câți dintre noi și-au dorit această minicroazieră, dar cum nimeni nu avea încotro, ne-am îmbarcat cu toții la Greenwich Pier. Autocarul ne abandonase la Greenwich și se retrăsese într-o parcare urmând ca la ora convenită să ne aștepte în centru, aproape de London Bridge. Personal, am fost cât se poate de încântată de modalitatea pe care a ales-o agenția de a ne recupera în urma vizitei la Greenwich. Nu știu dacă între atâtea obiective de vizitat puteam găsi suficient timp liber pentru a-mi permite o plimbare cu vaporașul pe Tamisa.

Ambarcațiunea care ne-a preluat, una turistică, firește, era descoperită pentru a-ți permite să admiri și să fotografiezi frumoasele clădiri de la malul apei. Cursa nu a fost aglomerată, aspect care nouă ne-a convenit mult. Nu am avut parte de ghid (audioghid personal sau informații transmise prin megafon așa cum se mai obișnuiește), plimbarea pe apă oferindu-ne doar un moment de odihnă admirând niște clădiri. Am selectat câteva dintre imaginile surprinse de aparatul meu foto și le voi atașa.

Castelul Windsor

Din centrul Londrei, pe orice cale ai lua-o, până la Windsor Castle faci cam o jumătate de oră (cu mașina). Accesul publicului este permis în fiecare zi în perioada Martie - Octombrie între orele 09.30-17.15 (ultima intrare 16.00), iar în perioada Noiembrie - Februarie între orele 09.30-16.15 (ultima intrare 15:00). Taxa de acces este de 18.00 lire/persoană - adulți. Aceasta a fost și taxa pe care am achitat-o fiecare dintre noi (chiar dacă eram în grup). Am reținut că dacă dorești ca achiziția biletului tău să fie considerată o donație, prin completarea numelui și prin aplicarea unei ștampile pe bilet, acesta devine "1 Year Pass", permițând deci accesul liber pe timp de un an (dar numai pentru titular). Mi s-a părut interesantă această abordare și totodată atractivă mai ales pentru localnici și pentru cei care se află în Anglia pentru mai mult timp. Nu era și cazul nostru.

La Windsor Castle - cel mai mare şi cel mai vechi castel locuit din lume, în care Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii își petrece majoritatea weekend-urilor și care este locul a numeroase ceremonii oficiale - vizitatorii trec printr-un control de securitate asemănător celui de la aeroport. Bineînțeles, nu sunt admise bagaje mari, cuțite, foarfece și altele asemenea. Acestea vor fi reținute și recuperate la sfârșitul vizitei. Nu este permis fumatul (nici măcar cu țigări electronice) și nici fotografierea sau filmarea în interiorul apartamentelor regale sau în St. George's Chapel. Se pot face fotografii doar în curtea castelului și în zonele din împrejurimi. În timpul vizitei în apartamentele regale și în St. George's Chapel telefoanele mobile trebuie închise.

Audioghidul (pe care îl primești gratis la intrare) este binevenit pentru cei hotărâți să facă o vizită ca la carte la Windsor Castle. Turul ghidat durează o oră și jumătate, dar cred că mai ai nevoie de încă pe atât dacă vrei să savurezi în tihnă toate splendorile care ți se prezintă în fața ochilor. De reținut că la ora 16.00 accesul vizitatorilor în St. George's Chapel nu mai este permis, dar ei sunt acceptați la slujba de la ora 17.15.

Mi se pare inutil a adăuga faptul că din cauza distanțelor lungi care trebuie străbătute, precum și din cauza faptului că tot ansamblul de la Windsor Castle este amplasat pe un teren în pantă, se recomandă încălțăminte cât mai confortabilă.

După toate aceste recomandări - prezentate direct sau subînțelese - sunt necesare câteva referiri istorice pentru că doar așa putem înțelege importanța locului ce urmează a fi vizitat. Începuturile celui mai mare și mai vechi castel din lume trebuie căutate prin sec. XI când, pentru a controla zona, William Cuceritorul a construit aici o fortăreață din lemn. Urmașii săi la tron (în special Henry II, Charles II și George IV) au întărit această fortificație, au mărit-o și timp de secole au făcut necontenit renovări și modernizări astfel încât astăzi Windsor Castle este cel mai mare castel locuit din lume.

Schema prezentată în pliantul primit la intrare înfățișează zona ca fiind împărțită în trei părti: Lower Ward; Middle Ward și Upper Ward.

Vizitatorii ajung mai întâi în zona de mijloc - Middle Ward - de unde au de ales ce vor să viziteze mai întâi. Dacă se apropie ora 16.00 este recomandat a se începe cu St. George's Chapel deoarece aceasta urmează a fi închisă pentru slujba de seară. Această biserică, una dintre cele mai frumoase clădiri ecleziastice din Anglia, este locul de odihnă veșnică a mai multor regi și membri ai familiilor regale. Practic, întreaga biserică este un cavou, în altar, în părțile laterale sau în centru, peste tot sunt morminte fastuoase, minuțios executate. Din cauza multitudinii lor, este foarte dificil să reții toate capetele încoronate care odihnesc aici. Cum spuneam, în St. George's Chapel fotografiatul nu este permis, așa încât nu pot atașa imagini nici cu mormintele monarhice și nici cu decorațiunile interioare, negrăit de frumoase, ale bisericii. Doar în Albert Memorial Chapel unde în 1892 a fost înhumat Prințul Albert Victor, Duce de Clarence, am putut face o poză. Aici se poate vedea numai o parte din splendorile decorațiunilor de la St. George's Chapel.

Apartamentele regale situate în Upper Ward, sunt fără îndoială magnifice. Nici aici nu se pot face fotografii. Cu mare regret, am parcurs cam în fugă această parte a castelului pentru că timpul nostru se apropia de final. Am văzut colecții de arme și armuri, piese de mobilier - adevărate comori de artă, tablouri semnate Holbein, Rubens, Van Dyck, etc... De asemenea, am văzut "The Waterloo Chamber", camera care amintește de victoria lui Wellington asupra lui Napoleon Bonaparte la Waterloo și "St. George’s Hall" - încăperea prelungă în care au loc banchetele oferite de regină.

Nu știu ce m-a impresionat mai mult la Windsor Castle. Întinderea sa, rigurozitatea organizării vizitelor, apartamentele regale sau St. George's Chapel?

În afara curții castelului, Windsor Royal Shopping oferă posibilitatea achiziționării unui souvenir sau în micile cafenele poți servi ceva. Asta dacă timpul nu te presează. Tot acolo am aflat că în perioada Septembrie - Decembrie 2016, cu ocazia celebrării celei de a 90-a aniversări a Reginei Elisabeta II, la Windsor Castle se organizează o expoziție cu cele mai frumoase veșminte, bijuterii și accesorii purtate de regină la diverse ceremonii care au avut loc la Windsor.

Aproape de locul de parcare a autocarelor, am văzut și am fotografiat vechiul tren regal împodobit cu blazonul familiei regale britanice.

Oxford

De la Windsor Castle până la Oxford - orașul aflat la confluența Tamisei cu râul Cherwell, la 84 km nord vest de Londra - ne aștepta un drum de mai bine de o oră. Veneam aici pentru că voiam să vedem un oraș medieval, dar și un celebru centru universitar, unul dintre cele mai faimoase din lume.

Cred că este mai puțin important pentru articolul de față când a apărut orașul sau care au fost primele forme de învățământ aici. Demn de reținut este însă 1167, anul în care regele Henry II, dorind să dea un nou impuls învățământului superior din Anglia, a interzis tinerilor să plece în străinătate pentru studii. Renumiți profesori de la Universitatea din Paris s-au transferat la Oxford, dar locuitorii orașului nu au fost încântați de venirea lor. Treptat tensiunea s-a accentuat culminând în cele din urmă cu acuzarea unui student de moartea unei femei. Deși presupusul vinovat a fugit din oraș, localnicii s-au răzbunat spânzurând pe unii dintre colegii acestuia. Din cele povestite de ghid și verificat ulterior pe internet, am aflat că în urma acestei nenorociri - în anul 1209 - o parte dintre profesori au părăsit Oxfordul și au înființat o nouă universitate la Cambridge. Mi s-a părut interesantă și totodată nespus de tragică perioada de început a învățământului superior în Anglia.

Majoritatea clădirilor monumentale ale orașului aparțin colegiilor, sunt amplasate în centru, într-o zonă destul de restrânsă și nu sunt accesibile vizitatorilor decât în anumite condiții. Așa încât, pentru că ziua era pe sfârșite, nouă nu ne rămânea decât să facem o plimbare prin campusul universitar.

Am fotografiat și prezint atașat câteva dintre clădirile colegiilor (Merton College - cel mai vechi colegiu din Oxford, înființat în anul 1264, All Souls College - un edificiu impresionant, cu două turnuri și cu ceas solar, Divinity School - o clădire în stil baroc, veche de 500 de ani), Teatrul Sheldonian, precum și St. Frideswide Cathedral și câteva capele ale colegiilor.

Cea mai mare bibliotecă din Oxford, The Bodleian Library, datând de la începutul sec. XVII, adăpostește peste 5 milioane de volume. Ni s-a spus că această bibliotecă deține câte un exemplar din fiecare carte publicată în Marea Britanie, iar cititorii - fără excepție (nici chiar membrii familiei regale) - nu pot lua acasă vreun volum. Studiul se face doar în sălile de lectură.

Încheiere

Încântați că - pe lângă alte școli pe care le-am absolvit - am "absolvit" și Oxfordul, ne-am îndreptat spre autocar. Se înserase, iar până la Londra mai aveam de mers vreo oră și ceva. Hotel Premier Inn Croydon aștepta să ne ofere încă o noapte de odihnă (cea de-a treia și ultima) din Londra. A doua zi trebuia să ne trezim și să plecăm devreme urmând a ne lua rămas bun de la Marea Britanie. Aveam de traversat din nou Canalul Mânecii (de astă dată spre Europa continentală, cu ferryboat-ul), de la Dover la Calais.

---

VIZUALIZĂRI: 3351 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI