RHS Garden Wisley - O grădină botanică vizitată în miez de iarnă

TIPĂREȘTE

Întotdeauna când plecăm din Londra într-o excursie „mai exotică” , beneficiind de amabilitatea prietenilor noștri, petrecem câteva zile și în acest oraș, care, totdeauna, are câte ceva nou de arătat. Așa am procedat și anul acesta, cu ocazia excursiei în Insula Sal, Republica Cabo Verde.

Ca de obicei, am gândit, pentru fiecare zi, un program detaliat, pe obiective, mijloace de transport, timpi și ore, pentru fiecare din zile, atât la venirea din România, cât și la întoarcerea din excursie. Dacă prima parte, cel puțin parțial, s-a realizat, partea a doua a fost ștearsă cu buretele de compania aviatică portugheză, care ne-a anulat zborul de întoarcere și l-a reprogramat peste 3 zile.

Totuși, pentru prima zi, a venirii din România, nu aveam nici un program. Așa că, prietenii noștri ne-au propus ei unul: să vizităm un parc. Nu părea să ceară prea mult efort, așa că, am acceptat imediat. În consecință, după masa de prânz ne-am urcat în mașină și, în vreo 25 minute, am ajuns la destinație.

Parcul a fost, de fapt. „RHS Garden Wisley” , o adevărată grădină botanică, amplasată în Surrey, zonă metropolitană aflată la sud – vest de Londra. „RHS” sunt inițialele de la „Socitatea Regală de Horticultură” , care are cinci asemenea grădini, celelalte fiind „Harlow Carr” , „Hyde Hall” , „Rosemoor” și „Bridgewater” . Royal Horticultural Society se definește ca fiind cea mai importantă organizație caritabilă de grădinărit din Marea Britanie, având ca scop să îmbogățească viața tuturor prin plante și să facă Regatul Unit un loc mai verde și mai frumos.

Grădina Wisley este relativ mare în opinia mea, ocupând peste 97 ha, este grădina simbol a RHS și are una din cele mai mari colecții de plante din lume. Saitul propriu propune mai multe atracții sezoniere, dar pentru iarna, singura opțiune este „plimbarea” . O bună parte din suprafață este ocupată de luciuri de apă. Sunt menționate și câteva zone de „grădini model” , care doresc să fie exemple de cum își poate cineva organiza și amenaja propria grădină.

Oprim într-o parcare imensă, cu două zone, care, în ciuda mărimii, pare destul de plină. La data vizitei noastre nu am plătit parcarea. Imediat la vest de parcare este intrarea, unde, o încăpere destul de mare adăpostește casele de bilete. Nu pot să vă spun cât au costat acestea, prietenii noștri considerând de datoria lor să ne plătească intrarea. Ceva săpături pe internet îmi spun că un adult ar trebui să achite 18.20 lire, suma ce include și un cadou (:-??). Cadoul înseamnă o donație de 10% pentru susținerea eforturilor caritabile ale RHS. Nu am identificat tarife fără cadou.

Intrând în incintă, ne grăbim puțin. Se apropie ora de închidere a serelor, iar noi trebuie să ajungem la acestea, scopul real al plimbării noastre fiind vizita unei expoziții temporare adăpostite de acestea. Totuși, pe cei circa 400 m pe care îi avem de parcurs, putem vedea și câteva lucruri interesante: lacuri, arbori impozanți, un foișor și chiar una din „grădinile model” menționate mai sus. Las fotografiile anexate să le descrie mai bine decât mine.

Expoziția noastră temporară, „Deep Sea Dive” , s-a închis cândva în aprilie, dar RHS organizează periodic asemenea expoziții. În plus, în martie 2023, clădirea denumită „Old Laboratory” , cea de lângă intrare, care a fost zeci de ani sediul RHS, a fost transformată într-o expoziție permanentă interactivă, ce prezintă istoria Societății.

Dar, oare cum e posibilă o „scufundare la mare adâncime” într-o seră a unei grădini botanice? Intrăm, oarecum „pe ultima sută de metri” înainte de închidere - să ne lămurim - și, eu personal, rămân puțin dezamăgit. Deși este destul de departe ca tematică, îmi aduce aminte de „Muzeul Kitschului” din București. Printre plantele obișnuite ale unei sere sunt strecurate câteva obiecte ce au legătură cu o scufundare, ca de exemplu: un costum de scafandru, niște butelii de oxigen, sau prezintă câteva din viețuitoarele mării. Este drept că există și un fond sonor ce încearcă să sugereze prezența apei și activități subacvatice, dar este foarte discret, astfel că, după câteva momente nu îl mai bagi în seamă. „Adâncimea” este indicată de macheta unui far construită pe o stâncă, undeva sus, sub acoperișul serei, sau de o barcă amplasată la nivelul farului.

Nu îmi rămâne decât să acord o oarecare atenție serei. Dar, și aici, am două nedumeriri. Eram obișnuit ca o seră să fie organizată pe specii de plante, uneori chiar în construcții separate. Aici nu este așa, totul este „la grămadă” . Cactușii șunt la un loc cu palmierii iar printre ei se amestecă flori decorative, sau altele. Nu zic că este rău. Este chiar spectaculos un asemenea amestec, care alungă monotonia privirii unei singure specii. Apoi, este o problemă de terminologie. Știam mai de mult că asparagusul de la ei este sparanghelul nostru. Dar credeam că este un caz singular. Nu, nu este – însă - așa.

Mă opresc în dreptul unei plante, cam de înălțimea unui om, cu niște frunze late, imense, oarecum ca cele ale unui bananier. Citesc cu mirare pe o plăcuță cum că ași privi un anthurium. Asta, după ce, cu câteva minute mai devreme și câțiva pași mai înapoi, în dreptul a ceea ce știm noi că se numește anthurium, plăcuța ne spune că, da fapt, este plumeria. Nu cunoșteam acest sortiment, dar Google îmi spune că există și la noi, dar arată complet altfel. Nici filodendronul nu arată chiar cum îl știm noi, dar, probabil, pentru că acesta este, conform plăcuței, de soiul „negru – auriu” (:-??). Noroc că nu am remarcat plăcuțe pentru toate plantele, căci cine știe ce ași fi mai descoperit.

În rest, exponate obișnuite, plante mai mult sau mai puțin cunoscute, deși nu bag mâna în foc că toate se numesc așa cum le știu eu. Cea mai impozantă plantă este „copacul călătorului” . O plăcuță explicativă mult mai detaliată ne spune că este un palmier din pădurile tropicale din Madagascar, care poate ajunge până la 8 m înălțime. Copacul are mai multe frunze de 4 – 5 m lungime, așezate în evantai, asemănătoare cu ale bananierului. La baza fiecăreia este un gol, asemănător unei cești, cu o capacitate de circa un litru, care poate înmagazina apa de ploaie. Aceasta este de un real folos călătorilor însetați.

O particularitate a acestei sere este faptul că are niște poteci care urcă spre acoperiș. În acest fel, la un moment dat, ajungem lângă barca menționată anterior. Putem vedea astfel cât de „adânc” ne-am „scufundat” mai devreme. Remarc faptul că am ratat o fotografie făcură de sus în jos.

Dar ar cam fi momentul să părăsim sera. Ora închiderii a trecut de ceva timp, totuși, personalul ne așteaptă cu răbdare, fără nici un semn care să ne grăbească. La ieșire, le mulțumim pentru înțelegere.

În drum spre ieșire nu mai avem motive să ne grăbim. Alegem un drum mai ocolit, să vedem mai mult din grădină. Pentru început, admirăm o zonă cu câțiva copaci tunși într-o formă perfect cilindrică, toți la aceeași dimensiune. Îmi aduc aminte de parcul din spatele Palatului Hampton Court, cu toți copacii săi tunși la o formă perfect conică, pe care l-am considerat un parc tipic englezesc. În imediata vecinătate, se evidențiază un, să-i zic, „grup statuar” . Trei iepuri imenși, de circa trei metri înălțime, pare că au încins o horă, dacă nu cumva, s-au luat la bătaie. Arată interesant, deși nu am identificat materialul din care sunt confecționați iepurii.

Zona pe care o parcurgem acum are un relief puțin mai vălurit, chiar până la câțiva metri diferență de nivel. Aceasta permite chiar și apariția unei mici cascade la unul din multele lacuri din grădină. Ce este de remarcat este suprafața apei în aceste lacuri care, într-o atmosferă perfect calmă, constituie o oglindă perfectă. Păcat că arborii care se oglindesc în apă sunt fără frunze.

Totuși, la un moment dat, „oglinda” este spartă de o... rață, singură, care trece agale. Formulez două variante: ori nu suntem singurii vizitatori, ori grădina încearcă să încropească și o secțiune zoo. Tot singură este și o statuie ce pare a înfățișa o zeiță romană. Nu ne putem apropia de ea, pentru că este pe malul opus al unui lac. Dacă este din marmură, pare a fi destul de veche, pentru că brațul stâng este ușor deteriorat. Caut detalii pe internet detalii despre ea, dar nu găsesc nimic. Apar mai multe statui atribuite RHS Garden Wisley, dar nici zeița, nici iepurii ce dansează, nu se regăsesc între acestea. În schimb, sunt prezentate, în zona serelor, alte statui, pe care nu le-am remarcat. Or fi și statuile într-un program de expoziții temporare?

În plimbarea noastră trecem pe lângă o serie întreagă de copaci, care mai de care mai interesant, care mai de care mai ciudat. Câțiva dintre ei au și plăcuțe cu numele, dar acestea nu îmi spun nimic, nici în engleză, nici în latină.

Apropiindu-ne de ieșire, remarc o construcție cu o arhitectură care îmi place foarte mult. La început am crezut că este restaurantul și cafeneaua la care ne asigură accesul biletele de intrare în grădină. Acasă aveam să aflu că este acel „Old Laboratory” care, de curând, adăpostește o expoziție permanentă.

Ieșirea se face, bineînțeles, trecând prin magazinul de suveniruri. Două lucruri îmi atrag atenția. În primul rând remarc faptul că se întinde pe o suprafață foarte mare. Apoi, mă intrigă faptul că 99% din produse nu au nici o legătură cu grădina botanică: îmbrăcăminte, jucării, cosmetice, mobilă și încă multe altele.

Misterul avea să se lămurească după ce ieșim din incinta grădinii, când întâlnim „Garden Centre” , pe care eu îl consider adevăratul magazin al acesteia. În aer liber, pe o suprafață ce o estimez la circa 0.50 ha, sunt expuse, spre vânzare, mii și mii de plante, mai mari sau mai mici. Un raion se intitulează chiar „culorile iernii” . Petrecem câteva minute și aici, gândindu-mă, cu părere de rău, că nu pot să cumpăr nimic, căci mai am 2 săptămâni și 5 avioane până acasă.

Deși sezonul în care am făcut noi vizita a trecut de mult, am ales să vă propun acum acest loc, pentru că vara și toamna sunt momente prielnice de a vizita „RHS Garden Wisley” , când aceasta oferă mult mai multe lucruri frumoase și interesante celor ce îi trec pragul. Deci, dacă sunteți prin zonă, nu ezitați să o vizitați.

---

VIZUALIZĂRI: 542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI