Sankt Pölten, cea mai tânără capitală a unui land din Austria

TIPĂREȘTE

Das Alfred ne primise bine, eram mulțumiți de ce găsisem (vezi impresii), așa că aveam sufletul împăcat când am pornit să vedem și împrejurimile. După turul dat pe la restaurant și terasa de pe acoperiș am sărit în otomobil și am dat fuga spre oraș din două motive: unul că vremea nu mai era așa tânără și dacă ne mai întindeam mult la vorbă cu Alfred riscam să ne pierdem în întuneric, iar al doilea ați ghicit, ne mâna foamea de la urmă, căci de la micul dejun până la hotel nu luasem decât 0 prăjiturică lângă o cafea, într-o benzinărie la care făcusem o pauză de condus.

Am părăsit parcarea, ne-am întors la sensul giratoriu pe la care venisem, apoi am ținut-o tot drept înainte către centru, străbătând orașul de la sud la nord. Destul de repede am ajuns să ne intersectăm cu o stradă mai largă (Dr. Karl-Renner-Promenade), cu sensurile despărțite de un trotuar străjuit pe ambele părți de spațiu verde și băncuțe, chiar că pregătit de promenadă - pe care am făcut dreapta. Am trecut pe lângă Institutul pentru Istoria Evreiască din fosta sinagogă, clădire pe care am recunoscut-o din documentarea ce-o făcusem acasă, apoi după vreo trei sute de metri, la primul sens giratoriu am căutat un loc de parcare. Aici se intersectau niște străzi mai mari și mai importante, după cum apăreau pe hartă, una dintre ele fiind Wiener Strasse, ce ducea spre vatra orașului.

Sankt Pölten (sau mai pe scurt St Pölten) s-a întemeiat pe locul vechiului oraș roman Aelium Cetium și a devenit oraș abia la începutul sec. XII. Numele St Pölten a derivat de la Hippolytus al Romei, apoi s-a redenumit Sankt Hippolyt, St Polyt și în cele din urmă St Pölten. De-a lungul vremii a cunoscut mai multe schimbări administrative, fiind în evul mediu în posesia Episcopiei de Passau, apoi oraș dat drept garație regelui ungar Matei Corvin după care devine proprietatea statului.

St Pölten de azi nu este un oraș mare, dar în el s-au aciuat peste 55.000 de locuitori, fiind capitala landului Austria Inferioară din 1986, titlu câștigat în urma referendumului organizat în acel an. Cu toate că este o capitală tânără, orașul Sf. Pölten are propria constituție, bazată pe cea mai veche lege a statului, păstrată în Austria.

La doar jumătate de oră de Viena pe calea ferată, St. Pölten este un orășel cochet, încărcat de clădiri cu arhitectură în stil baroc, cu obiective istorice și cuturale, dar și cu un cartier nou-născut din sticlă și metal, de-a lungul râului Traisen ce străbate jumătatea estică a orașului, în calea lui spre punctul de vărsare în Dunăre, vreo 40 de km mai la vale.

Aflat la întretăiere de două autostrăzi (Autostrada de Vest A1 și Autostrada Kremser S33) și străbătut de Drumul Viena B1, în oraș se poate ajunge ușor cu mașina. În plus, St Pölten este un nod al liniilor de autobuz Wieselbus, care asigură legături radiale între acesta și diferitele regiuni din Austria Inferioară. Totuși, un mijloc de transport important rămâne trenul. Gara principală a orașului este situată direct pe calea ferată de vest a ÖBB (Österreichische Bundesbahnen - societate feroviară de transport călători din Austria).

Am abandonat mașina și am pornit la pas pe Wiener Strasse către inima veche a orașului. Strada era pustie, căci era duminică după-amiază spre seară, dar asta nu ne-a mirat pentru că știam bine că austriectii se pitesc prin case chiar și vara, la ore la care grecii sau italienii abia fac vreo câteva genoflexiuni ca să se pregătească de ieșit la promenadă. Ceva mișcare am văzut la un magazin alimentar unde mutau mărfuri... de la ei – la ei, la o pizzerie și la un restaurant indian. Am mers așa vreo cinci minute și după ce am trecut de o biserică catolică, ne-am strecurat la dreapta pe drumul care se sugruma printre două clădiri, ca să ieșim în piața Domplatz din fața Catedralei Adormirea Maicii Domnului.

Piața era toată într-o amenajare, se pare că i se pregătea o pardoseală nouă. Materiale de construcții și stive de dale erau așezate din loc în loc, paravane despărțitoare din plastic și din metal departajeau calea de acces din fața magazinelor de la parter, iar fațadele unora dintre clădirile din piață, ce formau un patrulater aproape perfect, erau acoperite de schele și plase de protecție. Catedralei nu-i venise rândul.

Kathedralkirche Mariä Himmelfahrt - Catedrala Adormirea Maicii Domnului este la origini o veche mănăstire benedictină care a fost condusă de canonici augustinieni din secolul al XI-lea. Aceasta a fost reconstruită de mai multe ori în secole diferite și în stiluri arhitecurale numeroase. În perioada 1980-1983 a fost reproiectată fundamental în sensul unei biserici episcopale. Ușa grea de bronz datează din anul 2000 și înfățișează scena Bunei Vestiri și șase sfinți importanți ai eparhiei.

Într-un colț al patrulaterului, prin alt spațiu îngust dintre două clădiri am zărit ceva mai multă agitație și ca insectele atrase de lumina becului de noapte, am pătruns în altă lume, cea a bărbaților – adică Herrenplatz. Chiar în mijlocul acestei piațete se înalță coloana Mariensäule. Monumnetul vechi de 300 de ani înfățișează statuia Fecioarei Maria pe o sferă cu șarpe, în vârful unei coloane rotunde cu o spirală de nori și heruvimi. La baza postamentului pătrățos sunt patru îngeri și tot atâtea felinare din fier forjat, bogat dantelate. Se spune că din 1749 și până în zilele noastre, în fiecare sâmbătă și în sărbătorile sfintei Maria coloana este iluminată de cele patru felinare, mulțumimită unui decret testamentar, lăsat de nepotul donatoarei acestei coloane.

Din Herrenplatz tâșnesc străduțe pietonale înguste pline de magazine de tot felul, cafenele, mici restaurante, bănci și farmacii. Cele mai multe erau închise dar vitrinele drăgutze erau luminate, motiv suficient să zăbovim când la una când la cealaltă.

Rathaus sau Primăria din St. Pölten se adăpostește într-o clădire istorică în stil baroc de la începutul secolului XVIII, care a găzduit de-a lungul secolelor cântarul orașului și biroul de sare, biblioteca și muzeul, precum și stația de pompieri și închisoarea. Astăzi este un reper important al orașului, aici se găsesc sediul primarului, senatul orașului și consiliului municipal.

Tot în piața Primăriei se află un alt monument impresionant, Dreifaltigkeitssäule sau Coloana Trinității – lucrată în stil baroc, înaltă de 15 metri. Construcția a fost ridicată în cinstea eliberării populației de ciumă, care a făcut ravagii în timpul epidemiei din Evul mediu. Figurile umane și imaginile sacre - realizate din marmură albă - reprezintă simboluri ale triumfului asupra necazurilor urbane. În vârf strălucesc raze de aur ale slavei divine, care l-au salvat pe St. Polten de toate necazurile și bolile, iar la baza coloanei pe două laturi, sunt montate două fântâni.

Desprinși din beția zgâitului, ne-am urnit spre mașină, dintr-un raționament pragmatic desigur, pentru că problema cinei nu o rezolvasem încă. La venire ochisem un restaurant chinezesc chiar pe strada cu hotelul, dar nu-i reținusem numele și nu puteam să-l căutăm pe net așa că am zis de vreo trei ori în gând Tatăl Nostru ca să-l mai găsim deschis ????.

Pe drumul de întoarcere ne-am abătut mai la est și am trecut tangențial pe lângă cel mai nou și futurist cartier al orașului, situat pe malul stâng al râului Traisen – Regierungsviertel adică Districtul guvernamental. Acesta a fost ridicat în 5 ani, într-o zonă nedezvoltată a orașului, pe o suprafață de 120.000 de metri pătrați deasupra solului și 77.000 de metri pătrați sub pământ, iar din 1997 a fost gata să găzduiască birourile guvernamentale. Dintre 150 de arhitecți din întreaga lume care au aplicat pentru proiect, arhitectul Ernst Hoffmann a fost câștigătorul și a proiectat districtul guvernamental și Klangturm.

Ei da!... aici voiam să ajung - în Klangturm (sau Turnul sunetului) . De ce? Păi să vă spun: are o înălțime de 77 de metri (cu tot cu antenă), este construit din sticlă și metal, inclusiv liftul exterior șiiii... se vizitează! La o înălțime de aproximativ 47 de metri există o terasă de vizionare la care se poate ajunge fie cu liftul panoramic, fie pe cele 280 de trepte... dar nu cred că ne vedeau treptele alea pe noi.

Această „sculptură arhitecturală” îndeplinea mai multe funcții: un centru de informare, un catarg de antenă pentru diverși operatori de rețele de telefonie mobilă, dar și o platformă pentru arta sonoră. Primele trei niveluri au trei bile sonore, prevăzute cu instalații ale diferiților artiști care performau în fiecare an, folosind acustica bilelor pentru spectacole nocturne de sunet și lumini.

În 2014 instalațiile de sunet au fost transferate la Muzeul de Stat, iar centrul de informare a fost închis. Cu toate acestea, platforma de vizionare este încă accesibilă în fiecare zi a săptămânii între 8:00 – 18:00 (duminica și în sărbători - 9:00 – 17:00). O statistică zice că numărul vizitatorilor la Klangturm în ultimii ani a fost nu mai puțin de 34.000 de persoane pe an.

Încă de acasă (adică din Românica) m-am pregătit sufletește ca luni de dimineață să urc în turn ca să văd împrejurimile. Ghinion de neșansă, ca să zic așa, pentru că a doua zi ne-am trezit într-o ceață lăptoasă că abia am mai găsit și Sundeck-ul nostru... se transformase în Foggydeck.

Apropó de Sundeck - credeați c-am uitat? – am revenit la el după ce ne-am înfruptat din bunătățile pe care Liu ' s Cooking, ni le-a dat la alegere dintr-un bufet suedez (ca să vezi!) cu toate chinezăriile pe care le pregătise (pe principiul all you can eat), la doar 10-12 € de persoană – cam așa. Se pare că Doamne-Doamne a avut o inspirație de moment și ne-a împlinit dorința asta la fel de importantă ca ale celor care se roagă pentru sănătate, pace și înțelegere între popoare :D... și l-a ținut pe Liu la lucru.

Un orășel liniștit, cu arhitectură frumoasă în partea veche, atractii istorice și culturale, în care se ajunge ușor de la Viena.

Partea nouă, respectiv Cartierul guvernamental, este atractiv prin arhitectura moderna din sticlă și metal, cu construcții în fel și chip, care mai de care mai interesante: sediul Parlamentului în formă de navă, Muzeul de Stat al Austriei Inferioare cu un acoperiș ondulat, Opera - o clădire cu formă ciudat de bombată. În fiecare vară, un tren turistic gratuit leagă centrul orașului cu obiectivele lui istorice de districtul guvernamental.

*****************************

Liebe Webby, poți să-mi îndeplinești o dorință mică? Alta, normal... ! Te rog să postezi filmuleț cu Regierungsviertel (Cartierul guvernamental) văzut de sus. youtube... că dacă tot am ratat șansa cu Klangturm, vreau să mă bucur un pic de priveliști ????

---

VIZUALIZĂRI: 2058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI