O calatorie de 10 ore cu o cursa auto regulata in Turcia

TIPĂREȘTE

Am povestit in review-urile anterioare despre conditiile si serviciile oferite in turismul turc, acum as dori sa va povestesc despre experienta traita calatorind de la Kusadasi la Istanbul cu o cursa auto interna.

Dorind sa mergem catre aeroportul din Istanbul am cautat o cursa auto care facea legatura intre Kusadasi si Istanbul asa ca am intrebat la o agentie de turism din Kusadasi, acestia ne-au indrumat catre o alta agentie auto de data asta a firmei de transport intern Pamukkale. Aici am gasit locuri la o cursa ce pleca in data de 26.06.2011 la ora 18.30 din autogara din Kusadasi. Am fost informati ca durata calatoriei va fi de 10 ore, iar pretul a fost de 55 lire turcesti / persoana - aproximativ 27 euro/pers. Obisnuiti in mare parte sa calatorim cu autocarul iar 10 ore era ceva de mers, adica 590 km, am pornit cu sotia sa ne facem " provizii" de drum, cumparand, gustari reci, apa si suc, perne mici ca sa putem dormi. Am luat un taxi - (12 lire turcesti de la hotel Grand Kurdoglu) si am ajuns la autogara din Kusadasi cu 45 min mai devreme fata de ora de plecare, in dreptul terminalului nr 1 de unde pleca cursa de Istanbul erau cateva cafenele asa ca ne-am asezat la o masa.

In autogara opereaza mai multe firme de transport intern fiecare avand ofertele in concurenta, examinand ofertele celorlate firme ca Metro, Nilus, Sahil pot spune ca pretul platit de mine era mai mare decat pretul celorlalte firme, dar firma Pamukkale avea cele mai multe curse /zi (din 3 in 3 ore) catre Istanbul, autogara la acea data cu toate se afla in renovare era foarte curata, ce am remarcat in timp cat asteptam, autocarele celorlalte firme de transport, in mare parte erau Mercedes / TRAVEGO / TEKNOBUS sau NEOPLAN / STARLINER, toate erau noi si bine intretinute dotate cu televizoare in spatarul scaunelor, internet, aer conditionat personalul fiecarei firme de transport imbracati intr-o tinuta personalizata, eleganta, de la sofer pana la hamali toti aveau papion si camasi albe, in momentul gararii autocarului in dreptul terminalului in care asteptau calatorii, apareau hamalii care preluau bagajele asezandu-le in cala autocarului dandu-le pasagerilor tichetul de identificare al bagajului. In cele din urma apare si autocarul nostru, tot un Mercedes, a urmat acelasi ritual ca la celelalte firme, hamalii care ne-au luat bagajele dandu-ne tichetul de identificare, numai eu si sotia mea am urcat in autocar cu sacosa de perne si rucsacul cu laptopul si “proviziile” de drum, restul pasagerilor fara niciun bagaj, exceptand doamnele cu nelipsita lor gentuta , chiar ne intrebam oare vor face opriri mai dese? vazand ca nimeni nu are o sacosica cu sandwich-uri sau apa, in fine, ne-am ocupat locurile placuti impresionati ca si noi aveam televizoare in spatarul scaunelor si casti audio, toate programele turcesti si filmele sunt dublate in limba turca asa ca daca nu intelegi limba turca ai posibilitatea sa privesti pe televizor... cum merge autocarul pe sosea sau sa vizionezi canalele de muzica, sau o alta optiune este sa iti pornesti laptopul pentru ca ai internet in autocar.

Imediat dupa pornirea autocarului stewardul (pentru ca aveau si asa ceva ) ne-a servit cu inghetata turceasca la pahare... in sinea noastra am zis uite un gest frumos. Soferul inceput sa spuna ceva la microfon banuiesc ca ne ura un “Bine ati venit “sau ceva legat de traseu, in limba turca pentru ca noi eram singurii straini in tot autocarul. De la Izmir, dupa aproape 2 ore de mers, stewardul a inceput sa tot pregateasca ceva in spatiul de la usa a doua, cand in final apare cu o masuta cu rotile pe care erau asezate frumos tot felul de snack-uri, prajiturele, sucuri naturale, sucuri carbogazoase (pepsi si mirinda), apa, o cana termos pentru cafea (ness si 3 in 1) si pliculete de ceai, si-a pus in mana cu care servea bauturile o manusa … si a inceput sa treaca pe la fiecare in parte intreband ce bauturi doresc pentru ca la capitolul snack-suri fiecare isi lua ce vroia si cat vroia bineinteles in limita bunului simt si din cate am vazut pana a ajuns stewardul la noi – turcii aveau bun simt dar ei erau turci iar noi romani, asa ca din curiozitate am luat cate doua bucati din fiecare produs, bineinteles ca am servit si pepsi, sotia mea un ceai... si ne uitam unul la altul ca ne saturasem si de “proviziile noastre” nu ne atinseseram, cel putin am glumit pe seama pernelor ca macar nu am dat banii degeaba pe ele ca puteam dormii, asa ca sotia mea si-a luat o perna si a adormit... cand … surpriza la ora 22.30 ora afisata de ceasul autocarului apare din nou stewardul impartind … ce credeti? )) - perne, am zis in sinea mea “ nu se poate!!! pana si perne? ” mi-am trezit sotia sa vada si ea “minunea “ nu ne-am asteptat la asa confort pentru pretul platit, si sa v-a ganditi ca era doar o cursa interna de transport.

Pe la ora 24 au facut o oprire de 30 minute la un restaurant –magazin unde cine a vrut a servit mancare sau au baut cafea sau ceai ori au facut shoping sau au mers la toaleta.

La ora 03... traversam Bosforul, punctuali precum japonezii la ora 04.30 ajunsesem la puncul terminus al calatoriei Istanbul – KAVACIK, la coborare am fost indrumati catre microbuze ale aceleiasi firme care au dus pasagerii unde au vrut in Instanbul, (noi catre aeroport am avut un microbuz separat), fara niciun alt cost suplimentar.

Asa da serviciu de transport, acum gandindu-ma la celebrii “20 de ani “ pe care Silviu Brucan ii avansa in anii ’90 ca fiindu-ne necesari noua romanilor sa atingem democratia … pot spune cu regret, ca la cat de mult mi-as dorii sa pot vedea asa ceva si la noi in tara, nu am sa pot apuca anii in care sa pot calatorii in aceleasi conditii cu o cursa interna de la Bucuresti … la Iasi, sa zic.

Pacat ca noi romanii avem atata potential turistic pe care nu stim sa il gestionam iar serviciile oferite … fara suparare... demne de lumea a treia …

Daca aveti vreodata ocazia sa calatoriti in interiorul Turciei , incercati aceasta experienta .

web - Firma PAMUKKALE www.pamukkale.com.tr

---

VIZUALIZĂRI: 5140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI