Mini-croaziera pe Dunare

TIPĂREȘTE

“O fotografie reusita face cat o mie de cuvinte”. Pai cum vine asta? E valabila si reciproca? Un review de o mie de cuvinte are valoarea unei fotografii bune? Putini uzeri au scris review-uri de 1000 de cuvinte. Iar cine-a scris mai mult de-atat, cine credeti c-a mai avut timp sa citeasca totul pana la capat?

Pozele insa, ah, pozele... Cu ele e altceva! Ele sunt “citite” mereu. Impreuna cu comentariile de sub ele. Ele impresioneaza mult mai placut decat cuvintele. Si mai rapid. Uneori e suficient numai atat, o fotografie buna, ca sa te hotarasti sa vizitezi un loc anume. Mai ales cand traversezi Cazanele Mari si Mici.

Cand scrii un review despre acest loc, e suficient sa expui fotografiile si sa exclami doar cateva cuvinte: “Wow! Superb! Nu se poate! Mirific! ”. Sau cel mai bine ar fi, sa nu mai exclami nimic ci doar sa privesti imaginile. Caci, oricum, cand treci prin cazane, intr-o frumoasa zi de vara, ramai mut de uimire. Cazanele Dunarii, seamana, intrucatva, cu o fata frumoasa. Cum sunt milioane in ziua de azi. Doar ca aceasta cale de stanci si ape, e mult mai interesanta decat orice "miss" din lume, ea are o istorie fascinanta, e unica si e tot atat de frumoasa si vie, inca si acum, dupa doua milenii de viata.

Aici la Cazane, trecand ori pe apa, ori pe asfalt, pasim pe un camp de lupta. Odata, demult, pe-aici, de-o parte se afla cel mai puternic imperiu ce stapanea jumatate din mapamond iar de cealalta parte, eram noi, dacii, adica un popor mic de care nimeni n-a prea auzit. Dacii, stramosii nostri, erau cei mai viteji dintre traci, spune un istoric grec (Herodot, parca). Preferau moartea in schimbul unei vieti in sclavie. Si acest lucru se vede inca si azi, de departe. Ajunge sa treceti pe sosea, cu salupa sau cu un vapor de croaziera, pe langa statuia lui Decebal. Priviti pentru clipa in ochii lui de granit. Si-o sa-mi dati dreptate.

Anul trecut, in iulie, am petrecut aproape o saptamana la Eselnita, la o pensiune excelenta (Ana Serena), care sta c-un picior in apa si cu celalalt pe uscat. Eselnita este o placa turnanta spre Cheile Nerei, spre Baile Herculane sau spre “7 izvoare calde” (situate ceva mai departe), sau spre Orsova (pentru aprovizionare). De aici poti face o plimbare “per pedes” pana la Statuia (Chipul) lui Decebal sau Manastirea Mraconia, sau cu salupa, pana la Chipul lui Decebal, Manastirea Mraconia, Tabula Traiana, Cazanele Mari si Mici, pana la doua pesteri (Pornicova sau Pestera Veteranilor) sau la lacul Dubova.

In portul Orsova, am ajuns dimineata si-am asteptat o vreme. In port, la o oarecare departare se afla un vapor de croaziera cu mai multe etaje, de capacitate mare, dar care se misca mai greu si porneste mai rar. In schimb, in acelasi port, sunt cateva salupe particulare care te iau aproape instant (cand s-au adunat 6 clienti). Cu mai putini, nu pleaca. De ce? Pai ca sa-i iasa si proprietarului salupei cate ceva. Pretul? O minicroaziera cu salupa, de 2 ore, costa 50 de lei. Dar daca te gandesti ca omul plateste taxa de stationare in port, mai da taxele la stat, mai plateste si niscaiva contributii, mai da si bani pe motorina si mai intretine si salupa... pai, cred ca unii dintre ei, care n-au norocul sau talentul de a-si umple salupa cu clienti, mai aduc si bani de-acasa. Daca nimeresti pe salupa lui Misa (care a terminat o facultate si vara e salupier pe Dunare), vei face cunostiinta cu un ghid ce-ti va tine o lectie de istorie, geografie, geologie si hidrologie a Dunarii.

Pornim spre Cazanele Mici (Misa ne zice ca apa are aici 150 de metri adancime), e vijelioasa si era locul de electie (dat fiind apropierea malurilor), de traversare prin inot, a Dunarii inainte de '89. Dar... nu era chiar atat de simplu, caci “baietii rai”, se instalasera in satele de langa mal - Eselnita si Dubova”, si nici nu te lasau sa te apropii de Dunare.

De ce le zice “cazane? ”. “Pai, ne zice acelasi Misa, in unele perioade ploioase, cazanele debordeaza de atata apa si inunda localitatile de pe maluri”. Asadar, cazanele, rabufnesc, precum niste cazane incinse, aflate sub presiune. Pe malul opus, sarbii, spre exemplu, au construit soseaua ce trece de-a lungul Cazanelor, la o oarecare inaltime. E-un avantaj sa ai soseaua la inaltime? Nu stiu. E insa mai greu cu navigatia, caci portul, trebuie sa fie la nivelul apei. La noi, portul Orsova, satele Eselnita si Dubova (care au si ele mici porturi), sunt situate la nivelul apei. Aici turismul naval (cu vase mari, mai mici, salupe sau simple barci), a inflorit de-a binelea.

In sfarsit, am depasit si noi, la capitotul “turism” o alta tara. Macar in aceasta zona. Ei, ati vazut voi frati sarbi ce v-am facut? V-am furat turistii! Asa va trebuie daca n-ati vrut sa intrati si voi in UE si sa aveti la ora asta porturi moderne, cu hoteluri de lux in aceasta minunata zona turistica. Voi nu vedeti cum la noi au explodat niste facilitati turistice, precum telegondolele de-a lungul Dunarii, autostrazile si trenurile de mare viteza ce-aduc valuri-valuri de turisti din intreaga Europa inspre aceasta minune a naturii, loc in care batranul Danubius reuseste sa mai spintece inca odata muntii, inainte de-a dispare definitiv in Marea Neagra? Facilitati ce vor fi finalizate in urmatoarele 3-4 cincinale, bine-nteles.

Prima oprire e la impresionanta Statuie a lui Decebal. Ea e in proportie de 80% terminata, sponsorul ei e Iosif Constantin Dragan (care a donat 1 milion de euro), constructia a durat 10 ani si mai continua si in prezent. Statuia lui Decebal e situata la capatul localitatii Eselnita, langa Cazanele Mici. Urmatoarea halta e la Manastirea Mraconia. Cuvantul "mraconia" înseamnă "loc ascuns" sau "apa intunecata". Eselnita e la 6 Km de Orsova si e o localitate foarte lunga, are vreo 12-14 Km. E situata de-a lungul Dunarii.

Ajungem apoi la Cazanele Mici. Salupa prinde viteza. Am senzatia ca merge cu 70-80 Km/ora dar nu e decat o impresie. In apa, salupele nu prind decat maximum 30 km/ora (25 mile marine). Salupa intra in Cazanele Mici. Aproape de malul stancos al sarbilor. Ai impresia ca te vei lovi de stanci. Poza cu stancile a iesit cam inclinata, nu pentru ca mi-era frica ci pentru ca Misa, lua curbele, in ultimul moment. Ca la un raliu de formula unu. Pai cum sa nu fie poza inclinata? Plus ca la tangajul (balansul salupei) se mai aduga si paharele de palinca de “cazane” ce le aveam deja la bord. Sorry!

In departare, tot langa malul sarbesc, se afla Tabula Traiana, ce proslaveste victoria romana asupra dacilor (tabula, care cand cazanele fierb, dispare sub ape). Acolo nu oprim, cu toate ca si romanii au un merit in etnogeneza si lingvistica poporului nostru. Acolo zarim un super-vas, mare, mare de croaziera. Caut pe “google” si incerc sa-l identific.

Am gasit ceva, dar insuficient si niciunul dintre vapoare nu semana cu cel pe langa care am trecut: Am gasit: Hotelul Plutitor “Danubius Pontic” si “Delta Ways”, dar acestea cred ca sunt mai degraba, pentru Delta.

In week-end e lume multa pe-aici, prin Cazane (intre Eselnita si Dubova). Salupe gasesti cate vrei. Pret/35-50 de lei/2 ore, in functie de traseu. Noi am plecat din Orsova, am facut popas la Statuia lui Decebal, la doua pesteri situate pe malul romanesc (Pornicova si Pestra Veteranilor, care se viziteaza. Pestera Veteranilor e frumos amenajata, a fost folosita de-a lungul anilor ca adapost in razboiul turco-austriac), la Manastirea Mraconia, la un restaurant modern situat langa lacul Dubova, am intrat un pic si-n Cazanele Mari si-apoi, ne-am intors la Orsova, in port. Ca teritorializare a apelor, conform bunei vecinatati, ne povesteste Misa, jumatate din Dunare e-a noastra si jumatate, e-a sarbilor. Vapoarele turistice, am vazut insa, ca pot circula pe ambele teritorii lichide.

Pe drumul de intoarcere, Misa ne-a facut cateva “intoarceri” “in 8” sau “in cerc”, sau “in serpentina” pe apa. Toata lumea a ramas cu gura cascata. M-am uitat la sticla mea de palinca, daca nu e cumva goala. Apoi, Misa, a incercat un concurs acvatic - sa intreaca o alta salupa. Si a reusit.

Cazanele vazute de pe sosea

Nu se compara ceea ce vezi de pe sosea, “per pedes” intre Eselnita si Dubova, cu ceea ce vezi de pe firul apei din vapor sau salupa. Daca tot ati batut atata drum pana aici, la capatul tarii, merita sa petreceti 2 ore si pe Dunare. La imbarcare, veti primi veste de salvare, nu e nici un pericol. Apropierea de Cazane e de nedescris. Te afli mereu intre stanci, apa si cer. Limba noastra, una dintre cele mai bogate din lume, nu poate exprima senzatia trecerii prin Cazanele Mici, mai ales. Au incercat si altii s-o faca si n-au reusit. Aici, in acesta zona a salbaticiei si mandriei milenare, loc incarcat de geneza noastra ca popor statornic, te cuprinde un fior de nedescris, pe care doar cine se simte cu-adevarat roman, il resimte pe deplin.

Veniti aici, vedeti, respirati farmecul cazanelor, si-apoi, mai stam de vorba.

O constatare mai ciudata dar adevarata. Dunarea la Cazane a avut o istorie zbuciumata iar pamantul din jurul ei a fost cand blestemat, cand binecuvantat. Doar susurul apei acestui mare fluviu, a ramas singurul martor fidel al tuturor zbaterilor lui. Doar el cunoaste intreaga poveste a acestor plaiuri, si-o deapana alene, oricarui trecator ce-si apleaca urechea s-o asculte. Ce e ciudat? Pai, aici, la Cazane, in urma cu doua milenii, stramosii nostri incercau sa opreasca, cu pretul vietii, navalirea cohortelor legionarilor romani, ce jinduiau la intreaga Dacie si mai ales la aurul Carpatilor. In urma cu aproape trei decenii, urmasii dacilor, incercau sa paraseasca acest pamant bogat, trecand Dunarea inot, primejduindu-si si ei viata. Astazi, fenomenul se repeta la scara incomensurabil mai mare. Fara nici o opreliste. In fiecare zi, cel putin cativa romani parasesc acest taram bogat, spunand “adio”, Dunarii si Carpatilor si Deltei sau Marii cea mare.

Oare de ce? Vom avea oare si noi, soarta vikingilor, a aztecilor sau a maiasilor, care au disparut definitiv din istorie?

@Web, te rog videoclipul mersi!

https://www.youtube.com/watch?v=zUJlBh6-Kk4

---

VIZUALIZĂRI: 8056 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI