Purcari - o vizita neprogramata, o experienta memorabila

TIPĂREȘTE

In drumul nostru dinspre Chisinau spre Odesa am decis ad-hoc sa facem o intrare de pe R30 la cramele de traditie din Purcari (nu vreau sa fie ceva publicitar aici, nu voi vorbi despre vinuri caci nu ma prea pricep ci scriu articolul pentru zona linistita, natura si modul primitor in care ne-au vorbit acei oameni muncitori de acolo). Ceea ce trebuia sa fie o scurta pauza de odihna s-a transformat pana la urma intr-o mica experienta, si culinara, istorica, olfactiva si... oenologica. Zic ad-hoc pentru ca eu unul eram nerabdator sa ajung la Odesa dar mai ales la Cetatea Alba si ma gandeam ca va fi o vizita scurta. Sa incepem cu inceputul:

Istoria locului. Satul Purcari se regaseste consemnat prima data intr-o danie de-a unui urmas al lui Stefan cel Mare, Alexandru Lapusneanu, stiti voi, cel cu "daca voi nu ma vreti, eu va vreau" :) [text literar] pentru Manastirea Capriana, fara a fi mentionate podgorii sau crame. Pe la 1800 afacerile cu vin "de la Moldova" exportat spre Liov cresc foarte mult, asta si datorita apropierii de Nistru si usurintei cu care navele puteau prelua bogatia locurilor. Satul se afla cam la limita nordica, din vechime, pana unde se intindeau in Basarabia asezari cu otomani, apoi cu alte populatii stramutate, gagauzi, bulgari, s. a. respectiv zona sudica a asezarilor compacte de moldoveni, si astazi localitatea fiind eminamente cu populatie de acest tip. Aveam sa aflam asta de la gazdele noastre.

Crama. Fiind un grup mai maricel, am beneficiat acolo de o primire ca la carte, cineva ne-a invitat sa vedem crama si ne-a fost ghid. Binenteles, am facut si un tur prin crama dar si in fabrica. Prima este excelent renovata, cu butoaie de cires in care se tine vinul la maturat pana la imbuteliere (am aflat ca dupa 4-5 ani de utilizare butoaiele "expira" si sunt vandute la sub-pret, deoarece taninul din butoi, daca nu gresesc, nu mai infuzeaza savoare ci chiar ii altereaza din gustul vinului).

Fabrica, este moderna, cu instalatii de inox, automatizata si poate fi monitorizata de 2-3 oameni in plin sezon, foarte impresionant si contrastant cu o perceptie ca in asemenea zile de cules vine toata comunitatea, ca la hora. Am servit si o gustare si am trecut si pe la magazinul din incinta pentru ceva cumparaturi. Preturile sunt ceva mai mici decat in conturile si pe site-urile de cumparaturi din Romania insa ideea principala am inteles ca sunt aici vinuri mai rare, care nu se gasesc altundeva, deh, marketing.

Ne-au placut florile, conacul cu arhitectura romaneasca, dalurile domoale din imprejurimi, un lac cu salcii, copacii umbrosi si conversatiile cu localnicii, la fel de relaxante si de naturale. Nu am stat mult insa am o amintire placuta, pe care am tinut sa v-o impartasesc si voua, celor care aveti un strop de zabava in drumurile voastre prin Moldova.

---

VIZUALIZĂRI: 2542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI