Un loc cu dichis „pentru boieri contemporani”

TIPĂREȘTE

Urmăresc de ceva vreme pagina Romanian Romance, de unde am aflat despre câteva locuri deosebite din țara noastră. Pe unele se întâmplase să le vizitez anterior, pe altele le-am vizitat aflând de ele cu această ocazie, pe altele le am în plan. Conacul Archia se află în categoria a doua. Adică ne lipsea o noapte de cazare între Budapesta și... destinația finală a vacanței de vară (care nu, n-a fost „acasă” 😊). Undeva, între Timișoara și Alba Iulia, nu departe de autostradă - acolo ne lipsea.  

Și iacă, s-au aliniat astrele și s-a nimerit să găsim liber la Archia fix în noaptea cu pricina, ba chiar la un preț imbatabil: 375 lei (fără mic dejun), din care booking avea să preia o parte din cost (25 lei), deci am plătit în final 350 lei. Am rezervat fără nici cea mai mică ezitare! Săru’ mâna, nenea Booking! Rezervarea a fost garantată cu cardul, iar când dreptul de anulare gratuită a expirat (cu câteva zile înainte), banii au zburat mintenaș în contul proprietății. Despre mâncătoreală nu mi-am făcut griji, știam că locația include un restaurant a la carte, iar micul dejun era disponibil pentru un preț suplimentar (50 lei/persoană).

Conacul Archia se află la 4 km de Deva, în afara orașului, pe culmea unui delușor și este o afacere de familie cu o poveste lungă și frumoasă, pe care o puteți afla cercetând site-ul www.conacularchia.ro. În prezent cuprinde un boutique-hotel cu 19 camere (decorate în diverse tematici), un restaurant, piscină sezonieră cu terasă, saună, manej echitație și grajduri, cramă, 2 pavilioane pentru evenimente, teren de tenis și teren de mini-golf – toate desfășurându-se pe un domeniu impresionant, străbătut de un firicel de apă (mai puțin terenul de tenis, care-i în oraș). Pe scurt – o oază de natură, liniște și frumos, numai bună pentru încărcat bateriile măcar 2-3 zile! Sau, conform logo-ului proprietății: „pentru boieri contemporani” !

Am ajuns curând după ora de check in (15:00) și am ocupat un loc în parcarea spațioasă, protejată de un gard prin care se întrezărea turcoazul piscinei. Ah, abia așteptam!... Pe cât ne sâcâiseră ploile și frigul în ultimele zile prin inima Europei, pe atât dorința noastră de „răzbunare” era acum mai intensă, mai ales că de când trecuserăm frontiera autohtonă, temperatura aerului crescuse tot mai tare, revenind la nivelul așteptat pentru mijlocul lunii august.

Hotelul este o construcție P+2, ultimul nivel fiind de fapt o mansardă și, împreună cu pool-barul, formează un L ce încadrează piscina. În hotel se poate intra din ambele părți, dinspre piscină (cu trecere prin restaurant) și de pe partea opusă, cu acces direct în holul recepției. E genul de loc care te impresionează și uimește de la primul pas prin bunul gust și multitudinea decorațiunilor: aranjamente florale, obiecte tradiționale, statuete, candelabre, covoare, tablouri etc. Totul într-un stil ușor decadent, dar alcătuind un întreg extrem de armonios!... Se cunoaște amprenta designerului, ce mai!...

Ne-a preluat o angajată amabilă, ne-a oferit cheia camerei 8, ne-a povestit un pic despre facilități și am bătut palma pentru micul dejun din dimineața următoare. Am urcat (pe scări, nu există lift), ne-am găsit camera la mansardă și am avut plăcuta surpriză să constatăm, trecându-i pragul, că era decorată în... minunatul spirit al florilor de levănțică!... Care erau pictate peste tot: în partea de jos a pereților, ca un brâu ce se prelungea pe dulap; în baie și sub „etajera” din dormitor, sub forma a 3 mănunchiuri atârnând „la uscat” ... Evident, culoarea dominantă era mov, cu toate nuanțele ei, armonizate frumos cu alb și verde. Minunat! ; puteam să jur că în aer plutea un discret parfum de levănțică (mda, curios ar fi fost să nu...).  

Camera are 2 zone distincte, cea de dormit și cea de relaxare, fiecare cu fereastra ei triunghiulară (ale noastre dădeau spre partea opusă piscinei, mai liniștită decât cealaltă – înclin să cred). Am avut un pat dublu dotat cu saltea confortabilă, lenjerie impecabilă din bumbac alb, acoperită cu o cuvertură în nuanțe de... levănțică, asortată cu pernuțele decorative. De ambele părți, câte o noptieră cu veioză retro; îmi amintesc însă că a trebuit să scot veioza din priză pentru a-mi încărca telefonul peste nopate – atâta necaz!...

Pe peretele opus, un birou cu un taburet, pe birou TV-ul LCD, iar deasupra, pe perete, o oglindă. În continuare, la mică distanță, dulapul de lemn în 2 uși, cu mici detalii sculptate, vopsit în alb, peste care a fost aplicat în partea inferioară „brâul” de lavandă. Înăuntru, pe lângă spațiile de depozitare, se aflau halate de baie, papuci de unică folosință, trusă de cusut și de curățat încălțămintea și un mic seif.

Zona de relaxare conține 2 fotolii drăguțe și foarte confortabile („pata de verde” din „lanul de levănțică” 😊), orientate spre cea de-a doua fereastră a camerei. Pe măsuța din fața lor era un coș plin cu chestii de ronțăit ce făceau parte din oferta contra-cost, alături de conținutul minibarului, care se află, oarecum mascat (căci nu l-am dibuit din prima), într-un mic corp de mobilier; am remarcat mai degrabă cele 2 pahare de deasupra... În fine, n-am consumat nimic din minibar, dar am pozat lista de prețuri ca să vă faceți o idee.  

Din zona de relaxare se intră direct în baie. Aceasta e colorată și decorată în același spirit și dotată cu tot ce-i nevoie. Am avut cabină de duș walk in, recipiente cu săpun lichid la duș și la chiuvetă, feon, oglindă normală și din cea-lupă, prosoape de mai multe mărimi.  

Mocheta mov-ciclam este asortată cu draperiile; pe cele din dreptul patului nu le-am strâns, doar pe celelalte, să profităm de frumoasa priveliște către dealurile din preajmă (seara, la un pahar de vin și dimineața, la o cafea). Nu văd prin poze aparat de aer condiționat, dar nici nu țin minte să fi suferit de cald, ceea ce înseamnă ori că nu-i nevoie, ori că există vreun sistem centralizat de climatizare. Chiar nu mai știu. Și nici despre wi-fi nu pot spune prea multe; pe cât posibil, nu-mi bat capul și-mi folosesc propriile date mobile (dar presupun că la asemenea „boiereală” , el există și funcționează corespunzător).

Deși-mi ardea buza (la propriu) după o bălăceală în piscină, a trebuit să mă abțin, căci aveam altă dominantă, de data asta primară: alimentarea. Ora fiind „nici prânz-nici cină” , am beneficiat de întreaga atenție a ospătarului ce ne-a preluat în restaurantul Carol. Doamne, ce minunăție și locșorul ăsta!... Dantele, cristaluri, porțelanuri, briz-brizuri – „di tăti” !... O sobiță cu filigranuri – asta m-a topit de-a dreptul... Tare mi-a plăcut ambientul, chiar un pui de boieroaică m-am simțit (în ciuda ținutei mele... mai degrabă casual cu inflexiuni de sport)...  

Meniul cuprinde de toate pentru toți, l-am pozat ca să-l vedeți. Oferta este din registrul tradițional (românesc-unguresc) reinterpretat și mediteranean. Prețurile sunt peste medie, justificate pesemne de faptul că semnătura aparține celebrului chef Antonio Passarelli. Am ales o salată de vinete și ardei copți și supa conacului cu rasol de vită și hrean, carnea fiind oferită separat, într-un bol, ca la borșul de pește din Deltă. Le-am combinat între noi; delicioase amândouă. La felul principal – eu ceva pește, Tati mușchiuleț de porc, ambele cu legume la grătar. N-a mai rămas loc de desert, am zis că poate mai spre seară, dar până la urmă nu. Nu mai știu cât a fost nota, știu însă că am pus-o pe cameră, urmând s-o achităm la decazare.

... În sfârșit, bălăceală!!! Yeeee!... Apa se încălzise numai bine de la soare, era curată, piscina optim de adâncă pentru mine (1,5 m). Rățușca din mine s-a declarat satisfăcută până când soarele apunând a lăsat piscina în umbră și kalimera s-a schimbat pe loc. Nu-i bai, mergem să facem un duș, ne schimbăm în haine (un pic) mai călduroase și pornim la plimbare pe domeniu. Prilej să descoperim cele 2 săli de banchete (una se pregătea de nuntă, se pare), crama, mini-golful, locul de foc de tabără...  

A, nu vă zisei de căluți. Dincolo de piscină îs ei, adică grajdurile și manejul, unde se țineau cursurile de echitație și noi stăteam fascinați să le privim. Cursuri de echitație organizează și conacul, numai să anunțați din timp. Și multe altele organizează, voi atașa o fotografie cu oferta.  

Micul dejun se servește zilnic între 7:30 și 10 în restaurant, sub formă de bufet suedez. Oferta e vastă și cuprinde multe preparate home made, gen zacuscă, salată de vinete, tot felul de rulade, mini-șnițele. Desigur, însoțite de cele obișnuite (dar mai... deosebite): mezeluri uscate, brânzeturi. Fructe, legume, iaurturi – tot tacâmul. Băuturi bune – sucuri, cafea, ceai. Merită bănuții.  

Ne-am decazat cu „un ochi plânge, unul râde” ; unul plânge pentru că părăsim prea curând acest mic colț de rai, celălalt râde că simte că vom ajunge în curând într-un și-mai-colț-de-rai! Despre care abia aștept să vă povestesc!...

---

VIZUALIZĂRI: 950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI