Wolf 2 e frumos, pacat de serviciile slabute

TIPĂREȘTE

Hello,

Ca sa nu mai patim ca de Revelion cind am ramas fara zapada, ca n-a nins, nu ca ar fi plecat cu ea cineva prin lume, prin februarie, inarmati cu alti prieteni plus copilul din dotare, sanii, schiuri, doua sifoniere, furci si topoare, arcuri si sageti (e o metafora), am plecat spre Bran, destinatia Wolf 2.

Rezervarea o facusem on-line, drumul a fost ok si pe la ora 15.00, ne-am protapit veseli nevoie mare la receptie. Ne-a mirat un pic faptul ca receptionera se cam mascarea cu un turist, dar noi ne-am gindit ca draga, vii la munte si te certi cu lumea, si astia ce fite pe ei, bucuresteni ce sa zic (parca noi nu eram din Bucuresti). Nu-i nimic, ca ne-a venit si noua rindul. Receptionera, la fel ca orice receptioneera care se respecta era acra si fara chef de viata. Las' bre, zic, c-o indulcim noi! N-ai sa vezi. Cu scuzele de rigoare din virful buzelor ne anunta ca nu sint gata camerele. Eu, saminta de scandal, sotul prietenei saminta de scandal: " Cum bre, nu sint gata camerele ca sint orele 15, trecute fix? " Ca e plin hotelul, ca n-au personal, etc etc... Sotul, fire mai blinda, zice sa mergem la taverna sa mincam cevasilea si-om mai vedea. Zis si facut. Merge, mincam ciorbe de burta, pui la ceaun cu mamaliguta, tochituri, sarmale si alta bunatati si cu burtile pline, dupa a vreo doua ore, inapoi la receptie

Intram in hol si rosii la fata de la frig, dar si de la horinca, mergem la cumatra vulpe de la receptie. Care dupa ce bause 10 fiole de vitamina C ne anunta ca tot nu sint camerele. Semintele de scandal identificate anterior decid ca draga, cu astia nu se poate, plecam. Plecam, dar unde? Hai la Vila Bran, zic. Ajungem la VIla Bran, normal ca nu erau locuri, hai La Maridor, aveau camere, nu le mergea piscina, intre timp, sotul meu era pe telefon cu cei de la Cheile Gradistei.

Ca vroiam neaparat piscina pentru ca pe copii ii apucase in februarie cheful de inot, scufundari, sarituri in cap, inot sincron si alte sporturi acvatice.

Si tocmai cind eram debusolati si tristi ca niste oi (eu oaie trista n-am vazut, dar mi se pare ca are o expresie melancolica), suna receptionera de la Wolf 2, ca sint gata camerele.

Era ora 18.30 p. m. Mi-am inghitit si orgoliu si mindrie si tot si le-am pus la stomac unde le sade bine, si cu coada si bagajele intre picioare, ne-am intors la Wolf 2.

Camerele o frumusete! Mari, calduroase, baia mare, cu jacuzii, decorata super, minibarul plin, o terasa mare si frumoasa si plina de zapada, faceai linistit o cazemata si te bateai cu bulgari (nu singur ca nu esti zdruli, cu niste prieteni, daca ai). Am cerut un pat pliant de la Vitamina C si am mai platit 60 ron pe noapte. A doua zi, ne spalam, ne pieptanam funda rosie ne punem si hai la micul dejun. Slabut spre horror. Eu am niste fixuri si anume nesquick la micul dejun. N-au, i-am descalificat. Deci era niste lapte, niste prajitiri ramase de la Revelon sau de Craciun, niste mezeluri care sigur prinsesera si vremuri mai bune.

Ce m-a nedumerit a fost omleta facuta intr-un vas termorezistent, pe care cind o taiai avea forma de cub. Eu omleta deghizata in forma de cub nu maninc, sa fie clar. L-am trimis pe sotul meu sa intrebe de ceva cacao la seful de sala si mi-a adus ceva ce parea mai degraba pamint, pe care am baut-o eu, caci copilul care are instinct de aparare n-a vrut-o.

Ma rog, am plecat apoi spre Cheile Gradistei la pirtia de acolo unde stie toata lumea ca e foarte bine.

Fin.

---

VIZUALIZĂRI: 2133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI